Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 85/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 85
Ședința publică de la 22 iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorina Romașcanu
JUDECĂTOR 2: Daniela Părău
GREFIER - - -
La ordine a venit spre soluționare apelul civil declarat de pârâții CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și PRIMĂRIA COMUNEI împotriva sentinței civile nr. 1640/15.11.2006 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că intimata nu a depus la dosar relațiile solicitate, sens în care i s-a acordat ultim termen; nefiind alte cereri de formulat și/sau excepții de invocat, în cauză s-a solicitat judecata în lipsă, împrejurări în care Curtea constată apelul în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr. 1473 din 02.03.2006, a contestat dispoziția nr. 36 din 26.01.2006 emisă de primarul comunei, solicitând anularea dispoziției și obligarea intimatei Primăria comunei la restituirea în natură a unei mori țărănești situată în satul, comuna sau despăgubiri pentru elementele componente ale morii.
În motivarea contestației, reclamanta a susținut că, împreună cu soțul său, a construit o moară, din lemn, acoperită cu tablă, compusă din 5 încăperi, o sală mare, o magazie și două dependințe, dotând moara cu utilajele necesare.
Din 1975 utilajele morii au fost transferate din satul în comuna, iar în 1983 clădirea morii a fost demolată din ordinul conducerii primăriei.
Prin sentința nr. 1640 R din 15 noiembrie 2006, Tribunalul Bacău a admis contestația formulată de în contradictoriu cu Primăria comunei și, anulând dispoziția nr. 36 din 26.01.2006, a obligat-o pe pârâtă să emită o nouă dispoziție privind rezolvarea notificării reclamantei contestatoare, în condițiile art. 26 alin.1 din Legea nr. 10/2001.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în temeiul actelor ce au stat la baza dispoziției contestate, că reclamanta contestatoare și-a probat dreptul de proprietate în privința bunurilor solicitate prin notificare, preluate abuziv.
În ceea ce privește dovedirea caracterului abuziv al preluării bunurilor, instanța a concluzionat că pârâta nu s-a preocupat să investigheze susținerile reclamantei probate cu declarațiile martorilor, care au învederat, atât în fața comisiei cât și în instanță, cum că în 1975 utilajele cu care era dotată moara au fost transferate din satul în comuna, în timp ce, în 1983, clădirea morii a fost demolată, iar materialele rezultate au fost predate fostului În consecință, instanța a statuat că reclamanta probat și caracterul abuziv al preluării.
Față de cele mai sus arătate și, întrucât primarul comunei nu s-a pronunțat explicit cu privire la utilajele morii, în condițiile art. 6 din Legea nr. 10/2001, instanța a dispus, urmare a admiterii contestației formulată de, obligarea primarului comunei la emiterea unei noi dispoziții privind rezolvarea notificării reclamantei, fie prin compensarea acelor bunuri, fie prin efectuarea unor propuneri de despăgubiri a acestora, în condițiile prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Soluția Tribunalului Bacăua fost menținută de Curtea de Apel Bacău, prin decizia nr. 377 din 28 noiembrie 2007, prin care a fost respins apelul promovat de Consiliul local al comunei și Primăria comunei.
Recursul declarat de Primăria comunei, județul B, prin primar, împotriva acestei hotărâri, a fost admis prin decizia nr. 5173 din 24 septembrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, care a dispus casarea hotărârii tribunalului și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe, reținându-se, în esență, următoarele:
Instanța de fond, a cărei soluție a fost confirmată în apel, a reținut în baza depozițiilor de martori, că în 1975 utilajele morii au fost transferate din satul în comuna, iar în 1983 clădirea morii a fost demolată, materialele fiind predate CAP- ului, de unde a concluzionat că preluarea imobilului s-a făcut abuziv.
Art. 2 din Legea nr. 10/2001 enumără modalitățile de preluare a imobilelor, considerat ca preluări abuzive, iar art. 1 lit. "e" din normele metodologice de aplicare a legii, aprobate prin nr.HG 250/2007 statuează că sarcina probei proprietății, a deținerii legale a acesteia la momentul preluării abuzive și a calității de persoane îndreptățită la restituire revine persoanei care pretinde dreptul.
În cazul în care pentru imobilul respectiv nu se poate face dovada formală a preluării de către stat ( decizia administrativă ), iar imobilul se regăsește în patrimoniul statului după data invocată ca fiind cea a preluării imobilului, soluționarea notificării se va face în funcție de acest element deoarece, faptul că imobilul se regăsește în patrimoniul statului constituie o prezumție relativă de preluare abuzivă.
În dosarul cauzei instanța a dispus obligarea primarului de a emite o dispoziție de rezolvare a notificării contestatoarei, în condițiile art.26 din Legea nr. 10/2001, fără administrarea unor probe concludente referitoare la preluarea imobilului.
Depozițiile martorilor atestă doar deposedarea contestatoarei de utilajele morii din 1985 și demolarea construcției în 1983, fără ca la dosar să existe proba formală, actul de preluare a imobilului, pentru a se putea stabili cu certitudine dacă în cauză sunt incidente dispozițiunile art. 24 din Legea nr. 10/2001 și, în consecință, măsurile reparatorii prevăzute de această lege și aceasta, cu atât mai mult cu cât, așa cum arată Primăria în recurs, imobilul menționat nu este și nu a fost înregistrat în patrimoniul comunei.
În acest sens se impune completarea de către contestatoarea intimată a probelor cu acte privind data și modalitatea de preluare a imobilului și utilajelor. La rândul său, primăria recurentă va înfățișa instanței acte oficiale legale de evidențierea imobilului în patrimoniul său.
Pe această cale se va putea clarifica situația juridică a imobilului pentru care s-au solicitat măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 și aceasta cu cât s-a reținut, la fond și în apel, că materialele rezultate din demolarea morii au fost predate - ului, ceea ce ar pune în discuție preluarea imobilului prin cooperativizare.
Procedând la rejudecarea apelului, după casare, Curtea îl reține ca nefundat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Față de considerentele deciziei de casare, raportat la dispozițiile art. 315 al.1 Cod pr. civilă, instanța de apel solicitat, prin adresă, celor două părți relații suplimentare.
Astfel, s-a solicitat de la apelantă să înfățișeze instanței actele oficiale legate de evidențierea imobilului moară în patrimoniul său, iar intimatei să depună acte privind data și modalitatea de preluare a imobilului și a utilajelor morii. Răspuns s-a primit doar de la apelantă care, prin adresa nr. 3924/11.06.2009 (fila 19 ) a comunicat că, în urma verificării arhivei instituției, rezultă că imobilul moară în litigiu nu s-a aflat niciodată înregistrat în patrimoniul instituției.
Deși s-au acordat două termene pentru trimiterea relațiilor solicitate, intimata nu s- conformat acestei dispoziții, motiv pentru care aceasta fost decăzută din proba dispusă din oficiu de către instanță și s-a soluționat cauza pe baza probelor administrate.
Prin dispoziția contestată nr. 36/26.01.2006emisă de Primarul comunei și referatul comisiei interne nr. 309 /23.01.2006 se reține că notificatoarea a făcut dovada, cu acte, a calității de proprietar a autorului său, a faptului că nu au fost acordate drepturile prevăzute de Legea nr. 112/1995, Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 1/2000, că a depus declarații de martori autentificate, însă nu a depus acte din care să rezulte preluarea abuzivă de către stat.
Aceste aspecte sunt confirmate și prin întâmpinarea depusă la dosar ( filele 18,19 dosar fond). Rezultă că problema pusă în discuția părților este dovada preluării abuzive.
Conform art. 1 lit. "e", capitolul I din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, în cazul în care pentru imobilul solicitat nu se poate face dovada formală a preluării de către stat, soluționarea notificării se va face în funcție și de acest element, faptul că imobilul se găsește în patrimoniul statului constituie o prezumție relativă de preluare abuzivă.
Aceste prevederi trebuie coroborate cu dispozițiile art. 2 al.1 lit. I din Legea nr. 10/2001, conform căruia, prin imobil preluat în mod abuziv se înțelege și orice alt imobil preluat fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat.
În cauză, conform actelor depuse la dosar ( filele 7-13 dosar fond ) și declarațiilor de martori autentificate, depuse în cauză la filele 29-34 dosar fond, rezultă că moara țărănească s-a aflat pe terenul proprietatea lui ( soțul notificatoarei), a fost preluată în anul 1962 de către Uniunea de Panificație Tg. Ocna, iar în 1983 fost demolată de conducerea primăriei.
Față de probele administrate, se reține că în cauză s- făcut dovada preluării abuzive a imobilului moară din proprietatea lui, raportat la dispozițiile legale enunțate mai sus.
Urmează ca apelul declarat de pârâtă să fie respins ca nefondat, soluția primei instanțe fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul civil declarat de pârâții CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și PRIMĂRIA COMUNEI împotriva sentinței civile nr. 1640/15.11.2006 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- ca nefondat.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 22 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
red.sent.
red.apel /31.07.
tehnored. /2 ex./31.07.
Președinte:Sorina RomașcanuJudecători:Sorina Romașcanu, Daniela Părău
