Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 91/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 91
Ședința publică din data de 18 martie 2008
PREȘEDINTE: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTOR 2: Eliza Marin
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de contestatoarele, și prin procurator, domiciliați în B,-,.2,.5, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 1293 din 12 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova,în contradictoriu cu intimații în contestație Primăria Municipiului P, Prefectura Județului P, cu sediul în P,--4, județ P, Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în B,-, sector 5 și SC SRL P cu sediul în P-,județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații în contestație Primăria Municipiului P prin consilier potrivit delegației aflată la fila 36 dosar și SC SRL P prin administrator, lipsind apelantele contestatoare, și intimații în contestație Prefectura Județului P și Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura legal îndeplinită.
Apel scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentatul legal al SC SRL P depune în fața instanței întâmpinare.
Părțile prezente având pe rând cuvântul arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea, având în vedere că apelanta contestatoare în nume propriu și în calitate de procurator al apelantelor contestatoare și solicită judecarea în lipsă, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în combaterea apelului.
Reprezentantul SC SRL P solicită respingerea apelului ca nefondat.
consilier juridic pentru intimata în contestație Primăria Municipiului având cuvântul solicită respingerea apelului ca nefondat.
Numita - depune în fața instanței o cerere intitulată Cerere de intervenție în interesul Primăriei Municipiul însoțită de o serie de acte, în copie, respectiv cerere de înmatriculare nr.372/24.08.1931, act de proprietate 3300/1921, proces verbal de impunerea impozitelor-, (actual-), act dotal nr.380 din 30 noiembrie 1997.
A doua zi după ședința de judecată s-a depus la dosar de către serviciul registratură întâmpinare din partea intimatei în contestație SC SRL.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele;
Prin încheierea de ședință din data de 23.05.2005 Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de contencios Administrativ a dispus disjungerea cererii de intervenție în interes propriu formulată de numita - formându-se dosarul nr. 3877/2005 al tribunalului Prahova ), prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantul, vizând evacuarea pârâtului din imobilul situat în P,- și constatarea ca actele de vânzare cumpărare pe care reclamantul le invoca în motivarea cererii de evacuare sunt nule de drept, deoarece au fost încheiate cu fraudarea legilor în vigoare.
La data de 24.05.2005 intervenienta și în calitate de procurator al surorilor sale și și- precizat acțiunea - cererea de intervenție - formulată în contradictoriu cu Primăria Municipiului P, SC SRL, Prefectura Județului P și statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând să fie despăgubite cu suma de 3.000.000.000 ROL reprezentând contravaloarea parterului din imobilul situat în P,-, 1.000.000.000 ROL reprezentând contravaloarea apartamentului 3, etajul 3 din același imobil, daune cominatorii, precum și suma de 5.000 dolari SUA, reprezentând val. ceasului de aur confiscat de la autorul său.
Față de acțiunea formulată, pârâtul Ministerul Finanțelor publice a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor întrucât textul de lege invocat prevede ca numai persoanele care au calitate de luptător în Rezistența beneficiază de măsuri reparatorii, nu și moștenitorii acestora, precum și inadmisibilitatea acțiunii, având în vedere că se poate beneficia de restituirea bunurilor confiscate numai în condițiile legii iar pentru imobilul în cauză exista deja un dosar pe rolul instanțelor, având ca obiect cerere de despăgubiri întemeiată pe Legea nr.10/2001.
La termenul de judecată din data de 2.11.2005 Primăria Mun.P și Ministerul Finanțelor Publice au invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului Prahova în soluționarea cauzei.
Prin sentința civilă nr. 959/2.11.2005 Tribunalul Prahovaa admis excepția de necompetență materială invocată și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești, motivat de faptul că valoarea obiectului cauzei este în sumă de până la 5.000.000.000 lei, daunele cominatorii fiind un capăt de cerere accesoriu și provizoriu, astfel încât nu se poate determina valoarea obiectului cererii.
Primindu-se cauza la udecătoria Ploiești, aceasta a fost înregistrată la nr.15950/2005.
După înregistrarea cauzei pe rolul Judecătoriei Ploiești, reclamantele au înaintat la dosarul cauzei o nouă precizare a acțiunii prin care au solicitat obligarea pârâtei Primăria Mun.P să le plătească val. imobilului situat în P,- și să le achite suma de 9.000.000.000 ROL plus daune cominatorii și daune morale.
La termenul din data de 27.03.2007 Judecătoria Ploiești, față de precizarea acțiunii depusă în dosarul dedus judecății nr.15950/2005, a invocat, din oficiu, excepția de necompetență materială a acestei instanțe.
Prin sentința civilă nr. 2891/27.03.2007 Judecătoria Ploieștia admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Prahova, motivând că, atât timp cât reclamantele și-au întemeiat acțiunea precizată pe dispozițiile Legii nr.10/2001 și ale Legii nr. 247/2005, competența soluționării acestei cauze aparține Tribunalului Prahova - Secția Civilă, aceasta fiind competentă material, fie a soluționa cererea de despăgubiri materiale în temeiul Legii nr.10/2001 modificată și completată prin Legea nr.247/2005, fie a soluționa cererea în pretenții a cărei valoare patrimonială depășește cuantumul de 5.000.000.000 lei.
Prin aceeași sentință Judecătoria Ploiești constatând existența conflictului negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului către Curtea de Apel Ploiești - Secția Civilă, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Primindu-se dosarul la Curtea de Apel Ploiești, cauza a fost înregistrată la numărul -.
Prin sentința nr. 6CC/23.05.2007 Curtea de Apel Ploieștia stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, motivând că, potrivit art.17 Cod pr.civilă, cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală, ori, în speță, cât timp cererea de intervenție în interes propriu, formulată de, ce formează obiectul prezentei cauze, a fost disjunsă de acțiunea principală prin încheierea de ședință din data de 23.05.2005 a Tribunalului Prahova, înseamnă că ea urmează a fi soluționată de aceeași instanță care soluționează acțiunea principală, respectiv Tribunalul Prahova.
Primindu-se dosarul la ribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la numărul -.
La data de 5.10.2007 reclamanta în nume propriu și ca procurator al surorilor sale, a depus o nouă precizare la acțiune prin care a arătat că solicită obligarea Primarului mun.P să le plătească val. subsolului,parterului și etajului 3 din imobilul situat în-, la valoarea reală, respectiv o despăgubire echitabilă, prin instrumente financiare nepurtătoare de risc, precum și să le plătească daune cominatorii morale și cheltuieli de judecată și totodată obligarea Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice să le plătească val. unui ceas de aur în sumă de 5.000 dolari SUA și valoarea obiectelor ridicate la data de 17.08.1960 de la autorul său.
În ședința publică din data de 07.09.2007 reclamanta a arătat, de altfel, că imobilul din- nu mai poate fi restituit în natură, acesta fiind motivul pentru care solicită acordarea de despăgubiri, formulând în acest sens, în scris, precizarea sus menționată.
În cauză s-a administrat proba cu acte.
Urmare examinării actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 1293/12 octombrie 2007, a respins acțiunea ca neîntemeiată, formulată de contestatori.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că imobilul în litigiu a făcut obiectul Hotărârii nr. 727/1997 a Comisiei Județene P de aplicare a Legii nr. 112/1995, prin care s-a respins cererea numitelor, și -,în calitate de moștenitoare ale defunctului.
După apariția Legii nr.10/2001 sus-numitele au formulat notificare prin care au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în P,-, iar prin dispoziția nr. 4410/7 mai 2004 Primăriei Mun.P, li s-a restituit în natură numai o parte din imobil.
Mai reține tribunalul că din actele de la dosar rezultă că imobilul a ieșit din patrimoniul statului și a intrat în proprietatea unor persoane fizice, iar ulterior în proprietatea unei persoane juridice în baza actelor de vânzare-cumpărare valabile, neanulate.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel în termen legal contestatoarele, și prin procurator, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie astfel;
Susțin apelantele contestatoare că instanța de fond a pronunțat o sentință ilegală, confuză, abuzivă și străină cauzei de față, întrucât nu a verificat nici unul din înscrisurile depuse ca probe veridice la dosar, prin care se face dovada că acestea sunt îndreptățite la măsuri reparatorii potrivit dispozițiilor Legii nr.10/2001 și a Legii nr. 247/2005.
Astfel, imobilul în discuție a fost înstrăinat de Primăria P prin abuz, fals și uz de fals, a fost vândut de mai multe ori și ipotecat, așa încât nu mai poate fi restituit în natură.
Instanța de fond avea obligația să verifice toate probele depuse la dosar de către contestatoare prin care se făcea dovada că sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent al celor trei niveluri, respectiv subsol, parter și etaj, imobil aflat în P,-.
Se solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și pe fond anularea dispoziției emisă de Primăria P,în sensul de a se consta că sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în baza dispozițiilor Legii nr.10/2001 și 247/2005.
Curtea examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a normelor legale incidente în soluționarea cauzei, conform art. 296 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge ca nefondat apelul, pentru următoarele considerente:
În concret pe apelante le nemulțumește sentința atacată pentru că nu le-au fost acordate măsuri reparatorii prin echivalent, conform Legii nr.10/2001, constând în despăgubiri care să le fie acordate prin instrumente financiare nepurtătoare de risc.
După cum se poate observa, prin sentința civilă nr.1118/1998 a Judecătoriei Ploiești, definitivă, a fost restituie numitelor, și -, imobil care a fost înstrăinat prin contracte de vânzare cumpărare, care nu au fost anulate. Critica este total nejustificată cu privire la acest aspect, ca de altfel și cea referitoare la conținutul sentinței care în opinia curții nu este confuz, dimpotrivă motivarea este clară, la obiect, concisă, nelăsând loc de interpretări.
Așa cum corect s-a menționat în considerentele sentinței criticate, cererea apelantelor referitoare la obligarea Statului Român la plata val. bunurilor mobile enumerate în cerere nu putea fi admisă întrucât Legea nr.10/2001, modificată și completată cu Legea nr.247/2005 nu se aplică cu privire la bunuri mobile.
Concluzionând, Curtea va respinge pentru cele ce preced apelul ca nefondat conform prevederilor art. 296 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de contestatoarele, și prin procurator, domiciliați în B,-,.2,.5, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 1293 din 12 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova,în contradictoriu cu intimații în contestație Primăria Municipiului P, Prefectura Județului P, cu sediul în P,--4, județ P, Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în B,-, sector 5 și SC SRL P cu sediul în P-,județ
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 martie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Președinte:Elisabeta GherasimJudecători:Elisabeta Gherasim, Eliza Marin
