Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 112/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - revendicare -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr. 112
Ședința publică de la 21 martie 2008
PREȘEDINTE: Andrieș Catrinel
JUDECĂTOR 2: Ciută Oana Elena
JUDECĂTOR 3: Timofte Cristina
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamantele și -, ambele domiciliate în municipiul B,-, respectiv nr. 3, județul B împotriva deciziei civile nr.265 din 28 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au răspuns reclamantele recurente, asistate de avocat și pârâții intimați și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, după care, fiind întrebate, părțile declară că nu mai au de formulat alte cereri.
Instanța, constatând recursul legal timbrat și în stare de judecată, a acordat părților cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru reclamantele recurente, a solicitat admiterea recursului întemeiat pe dispozițiile prev. de art. 306 alin.2 Cod procedură civilă, casarea deciziei atacate, cu trimiterea cauzei la instanța competentă să o judece, cu cheltuieli de judecată. Precizează că decizia atacată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competența materială a instanței, față de incidența dispozițiilor procedurale din art. 2821Cod procedură civilă și față de valoarea obiectului material dedus judecății, care este sub 1 miliard lei, acțiunea fiind înregistrată la data de 19 decembrie 2006, după adoptarea Legii 219/2005.În ce privește fondul cauzei solicită admiterea recursului pentru motivul prev. de art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, respectiv pentru necercetarea fondului, probatoriul administrat fiind insuficient în pronunțarea unei hotărâri temeinice. În revendicare se stabilește linia de hotar și se efectuează și o expertiză pentru stabilirea regimului juridic și suprafața de teren ocupată abuziv de pârâți. Nu s-au clarificat nici titlurile de proprietate ale părților. Gardul despărțitor a fost construit fără autorizație. Depune la dosar copii ale hotărârilor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în spețe similare cauzei și depune concluzii scrise.
Pârâții intimați au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, nefiind date motivele de casare invocate de reclamante în scris. Există acte de vânzare - cumpărare valabile și chiar o schiță. Depun la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
La data de 19 decembrie 2005 reclamantele și - au chemat în judecată pe pârâții și, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se stabilească linia de hotar dintre proprietățile reclamanților și cea a pârâților, să fie obligați pârâții să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren ocupată prin modificarea liniei de hotar și să-și ridice gardul construit abuziv de pe proprietatea reclamanților.
În motivarea acțiunii a arătat că pârâții, a căror proprietate se învecinează cu cea a reclamanților, au început construirea unui gard cu stâlpi de beton și fier forjat pentru delimitarea proprietăților însă, fără a ține cont de hotarul real, a amplasat acest gard în interiorul proprietății reclamantelor.
Pârâții au formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care au solicitat respingerea acțiunii și obligarea reclamantelor de a contribui la cheltuielile ocazionate de edificarea gardului despărțitor.
Prin sentința civilă nr.2650 din 22 mai 2007, Judecătoria Botoșania admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și a respins, ca nefondată, acțiunea civilă având ca obiect grănițuire, revendicare și obligația de a face formulată de reclamantele și și - împotriva pârâtului. În motivare s-a reținut că pârâtul a început edificarea noului gard pe aliniamentul real, fără a ocupa nici o suprafață din proprietatea reclamantelor.
Împotriva acestei sentințe reclamantele au declarat apel, susținând că prima instanță a pronunțat o soluție greșită, bazată pe rapoarte de îndoielnice,imprecise și greșit concepute, solicitând admiterea apelului și admiterea acțiunii.
Prin decizia civilă nr.265 A din 28 noiembrie 2007 a Tribunalului Botoșani, a fost respins ca nefondat apelul reclamantelor, reținându-se în motivare că acestea sunt proprietarele suprafeței de 308 mp teren dobândit prin moștenire de la autorii și, ale cărei limite sunt evidențiate în schița întocmită la data de 18 iulie 1993. Din expertizele efectuate în cauză și cu ocazia măsurătorilor făcute în vederea intabulării, a rezultat că reclamantele dețin în fapt o suprafață mai mare decât cea înscrisă în certificatul de moștenitor, iar pârâtul o suprafață mai mică decât cea cuvenită conform contractului de vânzare - cumpărare.
De asemenea, s-a concluzionat că pârâții au săpat fundația gardului pe hotarul real dintre proprietăți, aspect reținut de ambii experți și dovedit cu fotografiile depuse la dosar.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele, în dezvoltarea motivelor arătând că instanțele anterioare nu au reușit să stabilească dacă în cauză există o încălcare a proprietății lor și dacă linia de hotar a fost depășită de către pârâți.
Și-au exprimat nemulțumirea cu privire la faptul că instanțele nu au impus experților să aibă în vedere lucrarea cadastrală de intabulare a expertului și să stabilească linia de hotar în funcție de acest act.
Au mai criticat nelămurirea situației terenului pârâților în sensul că nu s-a avut în vedere faptul că aceștia nu și-au intabulat dreptul de proprietate, că nu au depus la dosar schița anexă contractului de vânzare - cumpărare, astfel rămânând multe aspecte neelucidate.
Pârâții au depus la dosar un memoriu,prin care au argumentat susținerile lor în sensul respingerii recursului.
La termenul din 21 martie 2008 apărătoarea recurenților a invocat excepția lipsei competenței materiale a acestei instanțe privind soluționarea recursului, arătând că obiectul capătului de cerere referitor la revendicare are o valoare mai mică de 1 miliard lei, iar cererea de revendicare nu este accesorie grănițuirii, ci este capăt de cerere principal, în funcție de care trebuie stabilită competența instanței.
Analizând actele dosarului și având în vedere motivele invocate, instanța constată următoarele:
Reclamantele au investit instanța cu o acțiune în grănițuire, solicitând stabilirea liniei de hotar dintre proprietatea lor și cea a pârâților. Au mai cerut instanței să procedeze la obligarea pârâților de a le lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața ocupată prin mutarea aliniamentului și ridicarea gardului abuziv amplasat.
Se observă astfel că principalul capăt de cerere este grănițuirea, neevaluabil în bani, fapt care determină parcurgerea a trei etape de jurisdicție până la soluționarea irevocabilă a cauzei, motiv pentru care instanța va respinge excepția lipsei competenței materiale a curții în soluționarea acestei căi de atac.
În ceea ce privește fondul cauzei, recursul reclamantelor este neîntemeiat.
Proba cu expertiza se impune atunci când, pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanța consideră necesar să cunoască părerea unor specialiști, iar atunci când concluziile nu sunt relevante sau complete se poate dispune efectuarea unui supliment sau a unei noi expertize.
În prezenta cauză, la judecata în fond, au fost efectuate două expertize cadastrale, ambele concluzionând că reclamantele dețin o suprafață mai mare decât cea înscrisă în certificatul de moștenitor și în schița din 1993, precum și faptul că pârâtul deține o suprafață mai mică decât cea cuvenită conform contractului de vânzare - cumpărare.
Principala nemulțumire a reclamantelor privind expertizele o constituie neluarea în considerare la măsurători a schiței întocmite cu ocazia intabulării, din care rezultă că proprietatea acestora măsoară 323 mp, spre deosebire de 308 mp cât rezultă din schița întocmită la data de 18 iulie 1993, anterior dobândirii moștenirii. Ori, conform certificatului de moștenitor nr.76/17 martie 1998 și "Actului de veșnică vânzare" din 9 martie 1922 ( 93 fond) reclamantele sunt proprietarele terenului dobândit prin moștenire de la autorii lor, drept pe care au înțeles să-l dovedească cu schița întocmită la 18 iulie 1993 și aflată la fila 20 dosar fond. În această situație, sunt neîntemeiate pretențiile reclamantelor de a impune ca bază de pornire în efectuarea măsurătorilor schița întocmită cu ocazia intabulării, cât timp proprietatea există doar în limitele dobândite prin moștenire.
efectuate de experți și redate în cuprinsul lucrărilor demonstrează respectarea de către pârâți a aliniamentului real dintre proprietăți, iar concluziile acestor lucrări nu sunt contradictorii, fapt care a îndreptățit instanța de apel să respingă motivat proba cu o nouă expertiză ( fila 32 dosar apel).
Nici motivul privind situația terenului pârâților nu este întemeiat; efectuate de experți coroborate cu celelalte probe administrate în cauză au arătat că aceștia dețin mai puțin teren decât au dobândit prin cumpărare, însă au respectat linia de hotar dinspre terenul proprietatea reclamantelor.
Față de cele reținute anterior, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamante și va menține hotărârile atacate ca fiind legale și temeinice.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantele și -, împotriva deciziei nr.265 A din 28 noiembrie 2007 a Tribunalului Suceava - secția civilă ( dosar nr-), ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 martie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
Ex.2/21.04.2008
Președinte:Andrieș CatrinelJudecători:Andrieș Catrinel, Ciută Oana Elena, Timofte Cristina
