Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1194/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE Nr.1194
Ședința publică de la 29 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 3: Paula Păun
Grefier - - - -
*****
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr.112 din 18 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- prin care s-a respins apelul împotriva sentinței civile nr.8175 din 27 octombrie 2008, pronunțată de Judecătoria Tg.J în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul reclamant, asistat de avocat și intimații pârâți și, asistați de avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat, pentru intimații pârâți și, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând adeverința nr.11679/28.10.2009, emisă de Primăria comunei.
Avocat, pentru recurentul reclamant, a arătat că a observat înscrisul și nu solicită termen pentru observare.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Avocat, pentru recurentul reclamant, a solicitat, admiterea recursului, așa cum a fost formulat, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare, la instanța de fond. Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimații pârâți și, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate, ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
1. Prin sentința civilă nr.8175 din 27.10.2008 pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea civilă pentru revendicare, grănițuire, obligație de a face și autorizare lucrări, formulată de reclamantul M împotriva pârâților I și, a fost obligat reclamantul la plata sumei de 900 lei RON, cheltuieli de judecată față de pârâți.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut din probele administrate și anume declarațiile martorilor G, înscrisurile depuse la dosar de către părți și raportul de expertiză efectuat de expert și expert, că pârâții nu ocupă din proprietatea reclamantului, în realitate reclamantul având reconstituită o suprafață de 21,95 la lățime spre Ocolul Silvic și respectiv 21,20m spre drumul comunal, așa cum rezultă din procesul verbal și din schița atașată la dosar, dar deține efectiv în teren 24,11, cu scăzământ până la 22,6, deci mai mult decât i s-a reconstituit.
De asemenea, s-a constatat că pe linia de hotar la care se referă reclamantul, nu mai există grajdul de animale al pârâților, acesta fiind mutat pe un alt teren, nu există pomi sau plantații de de vie, corcodușul la care se referă reclamantul a fost curățat de către, astfel încât să nu afecteze proprietatea reclamantului, iar picătura strașinei construcțiilor pârâtului, se scurge pe terenul pârâților, fiind punctată pe schiță, cu culoarea întreruptă.
A mai reținut instanța că pârâții și-au modificat construcțiile aflate în apropiere de linia de hotar, în așa fel încât apa din ploi sau zăpezi să se scurgă pe terenul proprietatea lor; grajdul la care se referă reclamantul a fost transformat de pârâți în magazie, tocmai pentru a nu-l mai deranja pe reclamant, iar la interogatoriu, chiar reclamantul a susținut că lățimea proprietății sale la drumul comunal este de 24,95 și după aceea se îngustează la 21, 20, deci mai mult decât are în acte, că anexele gospodărești ce sunt poziționate pe partea cu hotarul, au vechime de peste 40 de ani și că pe linia de hotar nu există de vie.
S-a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite disp. art.480 Cod civil, art.584 Cod,civ. art.1073-1077 Cod,civ. art.1084 Cod civ. și art.1081 Cod civil.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că motivarea sentinței este străină de natura pricinii și contradictorie în raport de actele prezentate de reclamant, astfel că obiectul litigiului este doar terenul curți-construcții, care pentru reclamant este cuprins în tarlaua 10 parcela 522, suprafața de 1061. având vecini la Nord - pârâții, Sud - -, la Vest - DC.1, -rest proprietate reclamant, această suprafață având lungimea la Nord de 50. și lungimea de 42. spre Sud, lățimea de 24,95 metri la Vest și de 21,20. la până la limita celor 50 de de unde începe tarlaua 10 parcela 523 cu -de-vie.
Că, instanța se referă la altceva decât s-a solicitat iar vecină cu Ocolul Silvic la este tarlaua 24, parcela 194/6, teren arabil extravilan, suprafață care nu este în litigiu și dacă ar fi analizat schița anexă la procesul-verbal de punere în posesie privind terenul curți-construcții, instanța ar fi putut observa că însumând lățimea de 24,95. front stradal la Vest cu lățimea de 21,20 metri la, rezulta o medie a lățimii în tarlaua 10 parcela 522 de 23,07.
S-a mai susținut că expertul prin concluziile depuse nu a respectat dimensiunile și suprafața de 1061. din tarlaua 10 parcela 522 și nici procesul-verbal de punere în posesie din 08.-10.1992.
Un alt motiv de apel se referă la faptul că pârâții nu au depus schițele anexă cu dimensiunile terenului de 671. situat în tarlaua 10 parcela 521 curți construcții, pentru a se verifica suprafața folosită de aceștia iar litigiul nu s-a soluționat pe fond, astfel că raportat la o lățime de 16,30 metri front stradal pe lungimea de 50. conduce la ideea că pârâții folosesc 800. cu mult peste suprafața pe care sunt îndreptățiți să o folosească.
2. Prin decizia civilă 112/18 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant împotriva sentinței civile nr.8175 din 27.10.2008 pronunțată de Judecătoria Tg.-J în dosarul nr-.
A obligat apelantul - reclamant la 500 lei cheltuieli de judecată în apel, către intimații pârâți.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Din raportul de expertiză întocmit în cauză și din suplimentul la raport a rezultat că lățimile terenului deținut de reclamant între împrejmuirile existente la data efectuării expertizei depășesc valoarea de 21,2. caz în care raportat la actele de proprietate ale reclamantului, rezultă că terenul în litigiu nu se află în actele eliberate reclamantului, respectiv titlul de proprietate și procesul-verbal de punere în posesie.
S-a constatat de către experți că pe terenul în litigiu nu se găsesc plantații de -de-vie sau pomi fructiferi care să-l afecteze pe reclamant iar picătura streșinii construcțiilor pârâtului cad pe terenul său.
Astfel, cei doi experți au transpus în teren actele de proprietate depuse de părți, iar instanța s-a pronunțat pe obiectul cauzei și hotărârea nu conține dispoziții contradictorii, fiind motivată în drept și fapt pe baza probelor administrate.
Deși s-a susținut de către apelantul reclamant că instanța nu se referă la terenul în litigiu, din analiza raportului de expertiză a rezultat că identificarea terenului s-a făcut în prezența părților și a rezultat că pârâții nu ocupă din terenul reclamantului, trecut în titlul de proprietate și procesul-verbal de punere în posesie.
Mai mult, prin obiecțiunile formulate, părțile nu au susținut că expertul nu a identificat terenul în litigiu în raport de actele prezentate, iar reclamantul trebuia să facă dovada dreptului de proprietate și dovada ocupațiunii terenului de către pârâți, însă din probele administrate a rezultat că pârâții nu ocupă din terenul reclamantului, pentru care deține titlu de proprietate.
Astfel, experții au constatat că proiecția la sol a streașinei casei reclamantului depășește spre Nord atât actualul gard despărțitor cât și aliniamentul considerat de reclamant ca hotar corect, iar proiecția la sol a picăturii streașinei de la magazia pârâtului nu depășește spre Sud nici actualul gard despărțitor și nici aliniamentul considerat de reclamant, ceea ce denotă că experții au măsurat terenul curți-construcții, respectiv terenul din litigiu.
3. Impotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs în termen, motivat și timbrat apelantul reclamant
Criticile sunt in esenta urmatoarele: niciuna din instanțele de fond nu au stabilit în mod corect obiectul litigiului, necercetând fondul cauzei, astfel că motivele pe care se sprijină hotărârile judecătorești sunt străine de natura pricinii. Actele părților, în special ale reclamantului, au fost interpretetate greșit înafara înscrisurilor de proprietate, astfel că nu s-au respectat linia de hotar și celelalte dispoziții cuprinse în 2617/1992 a Judecătoriei Tg. J în dosar 1967/1992 și nici procesul verbal de punere în posesie prin executare silită din data de 8.12.1992. Astfel, prin sentința menționată, s-a stabilit linia de hotar pe aliniamentul dinspre frontul stradal spre interior, având 4 puncte fixe de reper. La momentul actual al litigiului doar amplasamentuul stâlpului nr. 2 este vizibi și față de axul corcodușului ca reper vechi, gardul actual nu mai este în linie dreaptă - așa cum reține instanța, fiind deplasat cu 31 cm spre proprietatea reclamantului. Mai mult, pârâții nu au depus schița anexă la procesul verbal de punere în posesie, pentru a se observa dimensiunile suprafeței de 671 mp deținută în P 521, dar dacă se face o raportare la lungimea de 50 ce se găsește în zona din litigiu CC și la lățimea de 16,30 - front stradal menționată de expert, rezultă o suprafață de 800mp, astfel că diferența până la 671 este ocupată de la reclamant. De altfel, expertul evidențiază clar faptul că pâârâtul nu a respectat linia de hotar stabilită în 1992, distrus primul stâlp - reper și a tăiat ultimul corcoduș - reper și nu a respectat lățimile terenului intravilan conform planului cadastral din zonă. În aceste condiții, expertul distorsionează dimensiunile terenului reclamantului și fixează un front stradal în linie dreaptă de 24,1, iar în continuare (deși lățimea medie este de 23,07 ) expertul încearcă să pretindă că reclamantul folosește lățimi mai mari, deși reclamantul în realitate nu folosește nicio lățime care să depășească media, maximul fiind de 22,9. Or, judecătoria face aprecieri privind dimensiunile altui teren decât cel în litigiu (T 10 P 522 vecin cu P 521 pârâtului), respectiv un teren situat în extravilan spre Ocolul silvic T 24 P 194/6. În aceste condiții, instanța în mod greșit susține că reclamantul deține o lățime mai mare de 21,20 (in loc de 24,95 ), astfel că ar deține mai mult teren decât i s-a reconstituit. În același mod a procedat și instanța de apel.
Prin urmare, nefiind corect soluționat capătul de cerere privind grănițuirea și celelalte petite subsecvente nu au fost analizate și rezolvate corect. În ceea ce privește grajdul, arată că cererea nu a fost analizată pe fond, de vreme ce instanța nu a verificat dacă pârâții au efectuat lucrările de construcții prevăzute în sentința amintită și s-a limitat să consemneze că animalul este adăpostit într-un alt adăpost. De asemenea, instanța de apel, deși se referă la două expertize, nu analizează sub nicio formă expertiza realizată de ing., care rămâne astfel nevalorificată. Practic, trebuia dispusă o contraexpertiză, dacă se ajungea la concluzia că există contradicții între două expertize.
De asemenea, tribunalul trebuia să califice corect calea de atac, apel sau recurs, având în vedere că cererea principală este revendicarea, împrejurare de drept ce conducea și la stabilirea corectă a compunerii completului de judecată.
Solicita admiterea recursului, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare în fond cu aplicarea disp. art. 315 alin. 1, 3 și 4 Cod procedură civilă.
In drept, recursul a fost motivat în baza art. 304 pct. 1, 7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
S-au depus: taxă timbru, împuternicire avocațială, Note de ședință, copie de donație 482/1935 emis de Judecătoria Mixtă Tg.
Intimații pârâți au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefundat și menținerea hotărârilor pronunțate în cauză ca legale și temeinice. Au depus: împuternicire avocațială și adeverința nr. 11679/2009 emisă de Primăria com..
Recursul este nefondat si se va respinge ca atare, pentru considerentele ce se vor arata in continuare:
Un prim aspect ce se impune a fi analizat, este acela al incadrarii motivelor de recurs invocate de catre recurent, in prevederile art.304 Cod procedura civila.
In acest sens Curtea retine ca recurentul a invocat, ca si temeiuri de drept ale recursului formulat, dispozitiile art.304 pct.1, 7, 8 și 9 Cod procedura civila sustinand ca: instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii, instanta de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și hotărârea judecătorească este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Motivele astfel sistematizate, vor fi analizate în ordine.
1. În temeiul art. 584 Cod civil, grănițuirea - ca operațiune de determinare prin semne exterioare a limitelor dintre proprietățile învecinate, în caz de conflict, se realizează pe cale judecătorească, nu numai atunci când între proprietăți nu au existat niciodată semne exterioare de hotar, dar și în situația în care există, dar sunt controversate, ori părțile s-au mai judecat și starea de fapt s- modificat.
Rezultă că actiunea în grănițuire - actiune reala, este menita sa apere dreptul de proprietate, fiind astfel exercitata in scopul stabilirii traseului real pe care trebuie sa-l urmeze hotarul despartitor, putând fi solicitată si dispusă atat in cazul inexistentei unei delimitari intre proprietati, dar si in situatia existentei unor semne exterioare, dar care sunt contestate de parti.
Totodata,concomitentcu granituirea dispusa prin hotarare judecatoreasca, se rezolva in mod necesar contestatiile si pretentiile partilor cu caracter revendicativ, tinandu-se seama de transformarile produse in configuratia terenurilor, imputabile sau neimputabile partilor, pentru ca in final sa se asigure o folosinta utila, dar si conforma cu intinderea dreptului, a proprietatilor.
Astfel, potrivit art.480 civ, proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege, iar potrivit art.481 civ, nimeni nu poate fi silit a ceda proprietate sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire.
In cauza, indiscutabil, odata cu formularea cererii de grănițuire și obligare a pârâtului să-și mute gradul pe o linie de hotar stabilită anterior tot prin hotărâre judecătorească, reclamantul a solicitat si revendicarea suprafetei de teren proprietatea lui de cca. 9,5 mp, pretinsă a fi în posesia paraților chemați in judecata, - conform raportului de expertiză extrajudiciară, ocupată de pârâți prin faptele descrise în acțiune, prin înlăturarea a două puncte de reper vechi.
Împrejurarea că reclamantul a înțeles să formuleze capetele de cerere într-o anumită ordine, în sensul că a pus pe primul loc revendicarea terenului, nu schimbă caracterul principal al cererii în grănițuire, obiectul litigiului nefiind evaluabil în bani punctual din această perspectivă. Un argument în acest sens, respectiv al caracterului accesoriu al revendicării, îl poate constitui și împrejurarea că însuși reclamantul nu a precizat suprafața de teren pe care o revendică, doar a estimat-o, arătând clar că o va preciza în raport cu probele ce se vor administra. că, zona de conflict fiind plasată la granița celor două proprietăți, probele la care se referă, sunt legate indisolubil și în principal, de linia de hotar reală.
Astfel, în cauză nu sunt incidente disp. art. 282 ind. 1 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit cărora hotărârea pronunțată într-un litigiu al cărui obiect are o valoare de până la 100.000 lei, nu este supusă apelului, așa cum au fost interpretate prin Decizia pronunțată în recurs în interesul legii de ÎCCJ nr. 32/2008.
În concluzie, în cauză sunt aplicabile disp. art. 282 și art. 2 pct. 2 Cod procedură civilă, potrivit cărora hotărârile date în primă instanță de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal. Cererile accesorii evaluabile în bani vor urma soarta cererii principale, cu privire la calea de atac - hotărârea având un caracter unitar.
Așadar, în mod corect a fost calificată calea de atac promovată, ca fiind apel și, pe cale de consecință, s-a judecat în complet compus din doi judecători, cu respectarea normelor legale imperative de organizare, prev. de art. 54 alin. 2 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară.
2. Obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 261 cod procedură civilă, are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și nu în ultimul rând raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența realizării justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico-juridic clar explicitat.
Din considerentele deciziei pronunțată în apel, reproduse mai sus, rezultă că instanța de apel a respectat aceste cerințe legale și a motivat în fapt și în drept soluția de respingere a apelului, a arătat argumentele pentru care trebuie menținută sentința de respingere a acțiunii civilă pentru revendicare, grănițuire și ca urmare, în obligație de a face și autorizare lucrări, formulată de reclamant.
În această ordine de idei, decizia recurată nu conține motive străine de natura și obiectul pricinii.
3. In speta nu s-a dedus judecatii un act juridic, ci fapte juridice generatoare de drepturi si obligatii, respectiv existenta sau neexistenta situatiei juridice de ocupațiune de către pârâți a terenului proprietatea reclamantului pe latura de nord a proprietății acestuia, de neamplasare a construcțiilor și plantațiilor pârâților la distanța legală față de hotar - situații care sunt de natura a antrena sau nu, incidenta prevederilor art. 480, 584, 607, 610, 615 și ca urmare, ale art. 1073-1077, 1081 și 1084 cod civil - referitoare la indreptatirea reclamantului de dispune de proprietatea sa, de a îndatora pe vecin la grănițuirea proprietății lipite de a sa, de a obține ridicarea plantațiilor sădite la distanță nelegală față de hotar, de a fi autorizat și de a înlătura vătămări produse prin picătura streașinii si necolectarea dejecțiilor provenite de la animale adăpostite în grajdul anexă - ale pârâților.
Astfel, Curtea constata ca nu isi gaseste aplicare in speta cazul de recurs de modificare reglementat de art.304 pct.8 Cod procedura civila, cu privire la interpretarea greșită a unui act juridic dedus judecății.
4. În raport de criticile dezvoltate prin motivele de recurs, care vizeaza în realitate gresita aplicare a legii situatiei concrete a terenurilor detinute de partile din proces, cat si de prevederile art.306 alin.3 raportat la art.84 Cod procedura civila, Curtea constata ca respectivele critici se circumscriu, din punct de vedere formal, motivului de recurs reglementat prin art.304 pct.9 Cod procedura civila.
Ca atare, recursul urmeaza a fi analizat din perspectiva exigentelor acestei din urma norme juridice.
, se impune a se preciza că statuarea definitivă asupra elementelor de fapt, pe baza probatoriului administrat, cade exclusiv în sarcina instanțelor fondului, în recurs putând fi valorificate doar aspecte de nelegalitate, respectiv în ce măsura instanța a aplicat corect legea la situația de fapt determinată și astfel stabilită.
Potrivit art. 305 Cod procedură civilă, în instanța de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor. În această ordine de idei, în recurs, reclamantul nu a depus la dosar înscrisuri noi, proba admisibila în condițiile art. 305 Cod procedură civilă, care să conduca la o reconfigurare a starii de fapt si sa demonstreze contrariul celor reținute de instanțele de fond.
Or, față de coordonatele situației de fapt reținută definitiv de instanța de apel care a păstrat sentința primei instanțe cu privire la soluție și motivare, în sensul că: pârâții nu ocupă din terenul proprietatea reclamantului evidențiat în și de punere în posesie, ca nu s-a făcut vreo confuzie asupra terenului în litigiu identificat în prezența părților de către expert, că pe teren nu se găsesc plantații de vie sau pomi fructiferi care să-l afecteze pe reclamant, că picătura streașinii de la magazia pârâtului nu depășește gardul despărțitor și aliniamentul considerat de reclamant ca hotar corect, destinația construcției magazie fost grajd - Curtea nu identifică nici un motiv de nelegalitate a hotărârii astfel pronunțate, în sensul interpretării și aplicării greșite a dispozițiilor legale incidente enunțate în precedent la pct. 3.
Astfel, interpretarea și aplicarea acestor dispoziții legale de drept material, apare în concordanță cu situația de fapt reținută, nefiind aplicate greșit sau în contradicție cu împrejurările de fapt stabilite.
De altfel, nici reclamantul reclamant nu indică în mod punctual și argumentat, care sunt dispozițiile legale substanțiale interpretate și aplicate greșit, ci mai degrabă arată că instanțele, făcând confuzie între terenuri, au stabilit în consecință în mod greșit starea de fapt cu privire la zona de graniță în litigiu și ocupațiunea terenului, celelalte capete de cerere fiind practic subsecvente în analiză și rezolvare, acesteia.
5. Potrivit art. I pct. 106 din OUG 138/2000 privind modificarea codului d e procedură civilă, Capitolul II "Recursul" al Titlului IV - ordinare de atac, din Cartea a II -a, a devenit Capitolul I - Recursul, al Titlului V - extraordinare de atac - Cartea a II - Cu alte cuvinte, recursul a devenit din cale ordinară de atac, o cale extraordinară de atac.
Totodată, prin OUG 138/2000 art. I pct. 112, s-au abrogat dispozițiile art. 304 pct. 11 cod procedură civilă, potrivit cărora era posibilă reformarea unei hotărâri judecătorești atunci când aceasta se întemeia peo greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate.
De asemenea, disp. art. 304 pct. 10 cod procedură civilă, potrivit cărora era supusă recursului hotărârea pronunțată în condițiile în care instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, au fost abrogate prin art. I pct. 49 din Legea 219/2005 privind aprobarea OUG 138/2000 de modificare a codului d e procedură civilă.
În aceiași ordine de idei, se impune a se sublinia și modificarea legislativă operată prin art. I pct. 7 al Legii 195/2004 de aprobare a OUG 58/2003 de modificare a codului d e procedură civilă, la nivelul aceluiași articol, în partea introductivă. Potrivit noului text de lege, modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere în situațiile enumerate (pct. 1 - 9),numai pentru motive de nelegalitate,spre deosebire de dispozițiile anterioare care, deși făceau distincția între motivele de casare și cele de modificare, nu distingeau între motivele de nelegalitate și cele de netemeinicie.
În concluzie, în calea extraordinară de atac a recursului, nu mai este posibilă analizarea unor motive ce vizează netemeinicia unei hotărâri judecătorești, controlul judiciar urmând a se exercita numai din perspectiva motivelor de nelegalitate, care corespund situațiilor expres și limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 cod procedură civilă.
În consecință, sunt nefondate criticile ce vizează toate aspectele de apreciere a probatoriului și modalitatea in care s-a stabilit situația de fapt - in baza dovezilor de la dosar - înscrisuri, expertiză de specialitate la care s-au formulat obiecțiuni încuviințate și supliment la expertiză, interogatoriu și martori.
De altfel, expertiza, nu este o probă judiciară, administrată în condiții de contradictorialitate - care să asigure caracterul echitabil al procedurii și să garanteze principiul egalității de arme al părților în procesul civil și de către un expert desemnat de instanță în condițiile art. 201 și urm. Cod procedură civilă, această expertiză având caracter extrajudiciar.
Așadar, deși principial corect, punctul de vedere al recurentului reclamant, potrivit căruia se impune realizarea unei noi expertize în cazul în care primele două se contrazic - nu se va primi, având în vedere caracterul extrajudiciar al expertizei invocate de reclamant.
Prin urmare, statuarea definitivă asupra elementelor de fapt, pe baza probatoriului administrat, cade exclusiv în sarcina instanțelor fondului, în recurs putând fi valorificate doar aspecte de nelegalitate, respectiv în ce măsura instanța a aplicat corect legea la situația de fapt determinată și astfel stabilită.
De aceea, criticile in legătură cu modalitatea în care instanța de apel a apreciat probele și a determinat ca urmare, situația de fapt - exced conținutului motivelor de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 Cod procedură civilă, norme de procedură de strictă interpretare.
- Potrivit disp. art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții, va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Dar, în conformitate cu art. 1169 Cod civil, cel ce face o propunere înaintea judecății, este ținut să facă dovezi în acest sens.
Or, deși sunt incidente disp. art. 274 Cod procedură civilă, iar recurentul căruia i s-a respins recursul este în culpă procesuală, instanța va respinge cererea de cheltuieli formulată de intimații pârâți și, întrucât nu s-a dovedit existența și întinderea acestora, nefiind suficientă depunerea la dosar doar a împuternicirii avocațiale.
Acestea sunt considerentele pentru care, in baza art. 312 alin. 1 teza II Cod procedura civila, nesubzistand cazurile de recurs de casare și modificare prev. de art. 304 pct. 1, 7, 8 și 9 Cod procedura civila si neexistand cazuri de recurs de casare de ordine publica ce se ridica si din oficiu de instanta si se pun in dezbaterea partilor, potrivit art. 306 alin. 2 Cod procedura civila, recursul de fata se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr.112 din 18 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- prin care s-a respins apelul împotriva sentinței civile nr.8175 din 27 octombrie 2008, pronunțată de Judecătoria Tg.J în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și.
Respinge cererea intimaților pârâți și privind cheltuielile de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red jud.
2 ex/25.11.09
Tehnored.
Jud. fond
Jud. apel.
Președinte:Tatiana RădulescuJudecători:Tatiana Rădulescu, Paraschiva Belulescu, Paula Păun
