Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1173/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE Nr.1173
Ședința publică de la 29 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 3: Paula Păun
Grefier - - - -
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul Municipiul S prin Primar, împotriva deciziei civile nr.390 din 24 martie 2009 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și -.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit contestatorul Municipiul S prin Primar și intimații și -.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței faptul că, prin serviciul registratură, consilier juridic Mancă, pentru contestator, a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar; de asemenea, prin motivele contestației în anulare, a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, după care;
Instanța, luând act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă, formulată de contestatorul Municipiul S prin Primar, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a trecut la deliberări.
CURTEA:
Asupra contestației în anulare de față:
Prin sentința civilă nr. 2553/11.04.2008, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de Municipiul S având ca obiect rezilierea contractului de închiriere nr. 9614/24.11.1998 încheiat cu pârâții și -, a fost respinsă cererea de evacuare a acestora din imobilul închiriat de Primărie și obligația de plată solicitată de la pârâți - ca neîntemeiată.
A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâții și - având ca obiect obligarea Primăriei la vinderea imobilului în litigiu în temeiul art. 8 din Legea 112/1995, ca neîntemeiată.
În raport de probatoriile administrate, potrivit și dispozițiilor Legii l14/1996, 42/1990, 112/1995 și 10/2001, atât acțiunea principală cât și cererea reconvențională au fost considerate neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel atât și -, cât și Municipiul S, criticând soluția pentru aspecte de netemeinicie și nelegalitate.
Apelanții și - au criticat soluția pentru motivare contradictorie cu raportare la interpretarea eronată a dispozițiilor Legii 112/1995 și Legii 10/2001, în sensul că imobilul nu face obiectul acestor legi, iar pe de altă parte, imobilul se află pe domeniul public al municipiului S, considerând că cele două susțineri ale instanței se exclud reciproc, situație în care motivarea este neîntemeiată.
In plus, apelanții au arătat, că imobilul constituie și are caracterul de locuință și nu există dovezi că ar fi unul și același cu cel proprietate publică, fiind cu totul un alt imobil, cu alte date de individualizare, nr. poștal și teren aferent.
Apelanta pârâtă Municipiul S criticat soluția pentru faptul că imobilul care are destinație de clădire administrativă împreună cu terenul de 200 mp. se află situat în punctul "Parc str. P", în baza contractului de închiriere nr. 9614/1988, fiind închiriat apelanților pârâți care la data încheierii contractului aveau calitatea de salariați însărcinați cu paza parcului.
In ce privește solicitarea de reziliere a contractului, s-a arătat că a încetat calitatea de salariați a celor doi pârâți, bunul este inventariat în anexa 1 la HCL - ca făcând parte din domeniul public, în zonă urmează a se face lucrări de reamenajare, ca urmare a aprobării date prin HG nr. 1355/2001, iar chiriașul refuză să părăsească imobilul proprietatea primăriei, deși figurează înregistrat cu imobil și teren în-, în calitate de proprietar.
Prin decizia civilă nr.324 din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, s-a admis apelul declarat de reclamantul Municipiul S prin Primar împotriva sentinței civile nr. 2553/11.04.2008 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr-, și s-a schimbat sentința, în sensul că s-a admis acțiunea, s-a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 9614/24.11.1988 și evacuarea pârâților și -, din imobil.
S-a respins apelul declarat de pârâții și - împotriva aceleași sentințe, ca nefondat.
Au fost obligați pârâții la 10 lei cheltuieli de judecată către reclamantul Municipiul
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut că se impune rezilierea contractului de închiriere și evacuarea pârâților, datorită apariției unor elemente esențiale care schimbă ca structură destinația inițială a spațiului public, în situația în care, ca urmare a executării lucrărilor de modernizare, spațiul ce face obiectul închirierii nu va mai avea destinația de locuință, ci va fi sector administrativ al parcului modernizat.
Apelul declarat de pârâți s-a apreciat a fi nefondat, întrucât competența de soluționare a cauzei în primă instanță revenea Judecătoriei, ca instanță de drept comun, iar motivarea subsumată respingerii cererii reconvenționale s-a referit la aspecte de fapt și temeiuri de drept legate de dobândirea și folosința locuințelor.
Împotriva acestei decizii civile, în termen legal, au declarat recurs pârâții, criticând-o pentru nelegalitate.
Au susținut că decizia recurată are o motivare contradictorie, și analizează pentru prima dată în apel cea de-a doua cauză juridică a acțiunii, lipsind astfel pârâții de un grad de jurisdicție și de posibilitatea de a-și formula apărarea în raport de aceasta.
S-a reținut greșit că imobilul în litigiu face parte din domeniul public, și astfel nu poate face obiectul înstrăinării potrivit legii 112/1995, precum și faptul că potrivit proiectului de modernizare a parcului, se va modifica destinația imobilului din locuință în sector administrativ.
Tribunalul a omis să examineze apelul pârâților, analizând exclusiv criticile formulate de reclamantă.
Au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei civile și trimiterea cauzei spre rejudecare, la Tribunalul O l
În drept, s-au invocat dispozițiile art.304, pct.9, cod pr. civ.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare,la data de 17.03.2009, solicitând respingerea recursului ca nefondat, întrucât pe terenul pe care este edificat spațiul administrativ în litigiu, urmează să se execute lucrări de reabilitare și modernizare, conform contractului de executare lucrări nr. 4274/27.02.2007. Mai mult, au arătat că imobilul face parte din domeniul public, și nu din cel privat al Mun. S, și nu are destinația de locuință, fiind folosit ca atare de către pârâți, doar în considerarea calității de salariați ai instituției reclamante, cu atribuții legate de întreținerea parcului.
Au mai arătat că este nefondată și ultima critică, referitoare la neexaminarea apelului pârâților, la finele considerentelor deciziei recurate fiind expuse motivele care au justificat soluția de respingere a căii de atac formulate de aceștia.
Prin decizia civilă nr.390 din 24 martie 2009, pronunțată în dosar nr-, s-a admis recursul declarat de recurenții pârâții, - împotriva deciziei civile nr. 324 din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, s-a modificat decizia civilă, în sensul că s-a respins apelul declarat de reclamantul Municipiul S prin Primar, împotriva sentinței civile nr.2553/11.04.2008 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr-, pe care a menținut-
Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut următoarele:
Reclamanta a investit prima instanță cu o acțiune având ca obiect rezilierea contractului de închiriere încheiat cu pârâții, înregistrat sub nr. 9614/24.11.1988, și ca efect al acestei sancțiuni civile, evacuarea pârâților din imobil.
Cererea de chemare în judecată a fost justificată prin prisma art. 10 din legea 114/1996, invocându-se faptul că pârâții dețin în proprietate exclusivă un imobil în-, și în indiviziune, o cotă de 5/8 dintr-un alt imobil din-, ambele situate în Mun. S, precum și prin prisma faptului că parcul P, în incinta căruia este situată și clădirea obiect al contractului de închiriere, urmează să fie inclus într-un program de modernizare și reabilitare, iar construcția să fie demolată.
Pârâții au formulat cerere reconvențională prin care au solicitat obligarea reclamantei să le vândă imobilul în litigiu, în condițiile legii 112/1995.
Analizând cererile deduse judecății, raportat la cauzele juridice invocate de părți, Curtea a constatat că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente, și a dat o soluționare justă acțiunii cu care a fost investită, iar decizia recurată, prin care a fost schimbată sentința, în sensul admiterii acțiunii și evacuării pârâților, a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Dispozițiile art.10 din Legea 114/1996, reglementează anumite condiții cerute pentru a accede la cumpărarea unei locuințe din fondul locativ de stat, și nu se referă la beneficiul unui contract de închiriere, fiind astfel străine cauzei. În acest context, sunt lipsite de relevanță juridică, susținerile reclamantei privind dreptul de proprietate al pârâților asupra altor imobile de pe raza Mun.
Cât privește cea de-a doua împrejurare pe care se fundamentează cererea în evacuare, și anume reamenajarea parcului în a cărui rază teritorială se află și imobilul obiect al contractului de închiriere, care, potrivit proiectului de urbanism, ar urma să fie demolat, în mod greșit a fost apreciată de instanța de apel, ca fiind de natură să justifice rezilierea contractului de închiriere, încheiat între părți.
Rezilierea este o sancțiune civilă, care intervine, potrivit art. 1020 și 1021 cod civil, în cazul contractelor sinalagmatice cu executare succesivă, pentru neexecutarea culpabilă a obligațiilor de către una din părți.
Rezilierea unui contract de închiriere a unei locuințe ce face parte din fondul locativ de stat, înainte de termen, poate fi dispusă în condițiile art. 24 din Legea 114/1996, respectiv pentru următoarele motive: neachitarea chiriei cel puțin 3 luni consecutiv, nerespectarea altor clauze contractuale, pricinuirea de însemnate stricăciuni locuinței, existența unui comportament neadecvat, care face imposibilă conviețuirea sau împiedică folosința normală a locuinței.
Niciuna dintre aceste cauze nu a fost invocată și dovedită, ceea ce înseamnă că nu se poate reține vreo atitudine culpabilă a chiriașilor în executarea obligațiilor contractuale asumate, și deci nu se poate aplica sancțiunea rezilierii contractului de închiriere.
În măsura în care locatorul intenționează să dea o altă destinație spațiului de locuit sau chiar să-l desființeze, în virtutea atributelor pe care i le conferă dreptul de proprietate, are posibilitatea, fie să solicite încetarea contractului de închiriere, în condițiile legii, fie să pună la dispoziția locatarului,un alt spațiu, cu aceeași destinație.
Contractul de închiriere din data de 24.11.1988, a fost încheiat pe durată nedeterminată, și a beneficiat de prorogările legale în materie, până în luna aprilie 2009, întrucât are ca obiect o locuință, așa cum este definită în art. 2, lit.a din Legea 114/1996, și anume o construcție alcătuită din una sau mai multe camere de locuit, cu dependințele, dotările și utilitățile necesare, care satisface nevoile de locuit ale unei persoane sau familii.
Susținerea contrară a reclamantei, privind o altă destinație a imobilului închiriat, de spațiu administrativ, nu poate fi primită, câtă vreme, din chiar cuprinsul contractului, reiese că are ca obiect o suprafață locativă cu destinația de locuință, iar pârâții au locuit efectiv și permanent în imobil.
locuinței la domeniul public sau privat al Mun. S, este irelevantă din punctul de vedere al soluționării cererii în reziliere, căci ambele categorii de bunuri pot face obiectul închirierii, în condițiile legii.
Sunt nefondate însă criticile formulate de recurenții pârâți, privind omisiunea examinării motivelor lor de apel,de către Tribunal.
Deși extrem de succint, instanța de apel a motivat, la finele considerentelor deciziei, soluția de respingere a apelului declarat de pârâți, cenzurarea criticilor acestora în recurs fiind făcută doar în limita motivelor invocate de recurenții pârâți, care nu s-au referit la maniera de soluționare a cererii reconvenționale.
Împotriva deciziei pronunțată de instanța de recurs, a formulat prezenta contestație în anulare reclamantul Municipiul S prin Primar, întemeiată pe dispoz.art.318 alin.1 teza 1 pr.civ. în sensul că dezlegarea dată de instanța de recurs, este rezultatul unei greșeli materiale.
Astfel, deși pârâții, în recursul formulat, au criticat soluția instanței de apel sub aspectul pct.7 al art.304 pr.civ. instanța de recurs, în mod eronat, a analizat recursul sub aspectul motivului prev.de art.304 pct.9 pr.civ. Din analiza recursului pârâților, nu reiese că Tribunalul ar fi pronunțat o decizie cu aplicarea greșită a legii; această interpretare a fost dată de instanța de recurs, care a judecat recursul în mod greșit, prin prisma prevederilor pct.9 al art.304 pr.civ. motive neindicate de către recurenți, și doar intuite de instanța de recurs, atâta timp cât acestea nu au fost clar specificate de recurenți. Deși, prin motivele invocate de recurenți, reiese foarte clar că aceștia au criticat decizia Tribunalului doar sub aspectul contradictorialității, totuși, instanța de recurs a soluționat recursul sub aspectul interpretării greșite a legii. S-a arătat, de asemenea, că instanța de recurs ar fi trebuit să facă aplicațiunea art.306 alin.3 pr.civ. menționând acest lucru în decizia contestată.
Contestația în anulare se va respinge, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.318 alin.1 teza 1 pr.civ. hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
Ca atare, textul menționat are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință darea unor soluții greșite. Este vorba, deci, despre acea greșeală pe care o comite instanța, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată, cum ar fi: respingerea unui recurs ca tardiv în raport cu data înregistrării la instanță, deși din plicul atașat la dosar rezultă că recursul a fost depus recomandat la oficiul poștal, înăuntrul termenului de recurs; anularea recursului ca netimbrat, cu toate că la dosar se găsea chitanța de plată a taxei de timbru ori nu s-a observat că, pentru unele din motivele de casare sau modificare, nu era necesară timbrarea,etc.
Textul vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale, a unor situații de fapt și de drept, sau de rezolvare a unui incident procedural.
Or, în speță, motivul invocat de contestator, respectiv soluționarea recursului sub aspectul interpretării greșite a legii, deși criticile recurenților vizează existența motivelor contradictorii în cuprinsul hotărârii atacate, deci art.304 pct.7 pr.civ. și nu art.304 pct.9 pr.civ. constituie, eventual, o greșeală de judecată, și nu o greșeală materială, în sensul prev.de art.318 pr.civ.; deci, contestatorul își motivează de fapt contestația, pe o greșeală de judecată, și nu o greșeală materială, în sensul prevăzut de lege.
În consecință, constatând că, față de motivele contestației, în cauză nu sunt incidente dispoz.art.318 alin.1 teza 1 pr.civ. contestația urmează să fie respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul Municipiul S prin Primar, împotriva deciziei civile nr.390 din 24 martie 2009 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și -.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.jud.-/03.11.2009
Tehn.MC/2n ex.
rec.
Președinte:Tatiana RădulescuJudecători:Tatiana Rădulescu, Paraschiva Belulescu, Paula Păun
