Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1360/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1360
Ședința publică de la 17 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 2: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 3: Sorin Drăguț
Grefier - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurentul reclamant și recurenta pârâtă PRIN SUCURSALA împotriva deciziei civile nr. 202 din 21 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant asistat de avocat și consilier juridic pentru recurenta pârâtă prin SUCURSALA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursurilor de față.
Avocat, pentru recurentul reclamant, apreciază că soluția instanței de apel este nelegală deoarece s-a încălcat principiul potrivit căruia repararea prejudiciului trebuie să fie integrală, inclusiv în cazul daunelor morale ca urmare a unor prejudicii cu caracter nepatrimonial, deoarece se urmărește restabilirea situației anterioare a victimei prejudiciului.
Arată că pârâta prin prepușii săi a falsificat mai multe documente contabile cu scopul vădit ca prejudiciul în sumă de 462.493 lei să fie imputat în sarcina reclamantului.
Menționează că paralel cu emiterea deciziei de imputare au fost formulate plângeri penale împotriva reclamantului în legătură cu prejudiciul menționat dar s-a stabilit că acesta nu este vinovat de producerea prejudiciului.
Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei și pe fond admiterea acțiunii în sensul de a fi obligată pârâta la plata daunelor morale în cuantum de 462.493 lei, depunând concluzii scrise în acest sens.
Se solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul recurentei pârâte prin SUCURSALA solicită admiterea recursului, modificarea deciziei și pe fond respingerea acțiunii ca fiind netemeinică și nelegală.
Cu privire la recursul formulat de recurentul reclamant pune concluzii de respingere a acestuia.
Față de cele susținute, depune concluzii scrise.
Avocat, pentru recurentul reclamant, solicită respingerea recursului formulat de recurenta pârâtă prin SUCURSALA.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu S sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, prin Sucursala Romag, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 462.493,60 lei cu titlul de daune morale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat că în perioada 1991-2000 fost angajat în funcția de șef de laborator în cadrul societății pârâte,iar la aproximativ doi ani de la data încetării raporturilor de muncă, conducerea pârâtei în mod abuziv și nelegal a emis decizia de imputare nr. 88 din 15.03.2002 prin care i s-a imputat un prejudiciu în sumă de 4.624.936.000 lei ROL, reprezentând lipsa unor echipamente pentru calculator de proces tehnologic, considerându-se că reclamantul se face responsabil de această pagubă.
A mai arătat că această decizie de imputare a fost nelegală, deoarece nu a avut în primire aceste echipamente și nu a răspuns de realizarea investiției respective, în consecință a formulat contestație împotriva deciziei de imputare, care a fost soluționată de către instanțele judecătorești competente în perioada 2002-2008.
Astfel, în baza sentinței nr. 87/LF/29.06.2004 pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția contencios Administrativ în dosarul 32/LF/2003 a fost admisă contestația formulată de către reclamant și s-a anulat decizia de imputare nr. 88/15.03.2002 emisă de conducerea Romag; Curtea DE APEL CRAIOVA - Secția de contencios administrativ prin decizia nr. 942 din 09.11.2004 pronunțată în dosarul 1887/A/2004, a admis recursul promovat de Romag, s-a casat sentința Tribunalului Mehedinți și a fost trimisă cauza spre soluționare Tribunalului Mehedinți - Secția Conflicte de Muncă; în baza sentinței civile nr. 321 din 29.03.2005 pronunțată de către Tribunalul Mehedinți în dosarul 1203/2005 a fost respinsă contestația formulată de către contestatorul, împotriva acestei soluții, contestatorul a formulat recurs la Curtea de APEL CRAIOVA, instanță în fața căreia a invocat faptul că actul proces verbal de predare - primire a utilajelor la montaj din 04.12.1996 pe baza căruia a fost emisă decizia de imputare, constituie un fals, motiv pentru care judecarea recursului a fost suspendată.
Ulterior, în urma cercetării penale s-a constatat că actele pe baza cărora a fost emisă decizia de imputare au fost falsificate, dar s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva celor vinovați, ca urmare a prescrieri răspunderii penale, în baza sentinței civile nr. 1997 din 02.07.2007 pronunțată de către Judecătoria Drobeta Turnu S în dosarul - rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 1618/R/20.11.2007 a Tribunalului Mehedinți, ca urmare a respingerii recursului formulat de către Romag.
În conformitate cu dispozițiile art. 184 Cod procedură civilă și decizia nr. 15 din 21.11.2005 pronunțată de Înalta curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite privind admiterea recursului în interesul legii formulat de către procurorul general, s-a constatat că înscrisul denumit " proces verbal de predare - primire a utilajelor la montaj din 04.12.1996" este fals și a fost respinsă cererea privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale, motivându-se că acest capăt de cerere este prematur formulat.
Reclamantul a mai învederat faptul că în baza deciziei nr. 1442 din 18.03.2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul - a fost admis recursul declarat de către contestatorul împotriva sentinței 321/29.03.2005 a Tribunalului Mehedinți, a fost modificată sentința în sensul că a fost admisă contestația și a fost anulată decizia de imputare nr. 88 din 15.03.2002.
Reclamantul a mai susținut că în anul 2002 era încadrat în muncă la societatea SC SA DTS, când i-a fost comunicată adresa nr. 1082/12.04.2002 prin care pârâta a solicitat înființarea popririi pentru suma de 4.624.936.000 lei ROL, motiv pentru care i s-au reținut din drepturile salariale rate lunare, iar din momentul în care s-a cunoscut faptul că a produs o pagubă însemnată la fostul loc de muncă a fost privit cu suspiciune de personalul de la noul loc de muncă, motiv pentru care a fost nevoit să-și caute un nou loc de muncă.
În această situație, în perioada 2004-2006, fost nevoit să se angajeze la firme din străinătate în și Unite, din cauză că nu l-a mai angajat nici o firmă din DTS.
În consecință, reclamantul a învederat faptul că din cauza pagubei imputate în sarcina sa de către pârâtă, prestigiul și imaginea sa profesională au fost grav afectate, iar securitatea materială a sa și a familiei sale a fost pusă în pericol, deoarece s-a înființat poprire pe drepturile sale salariale și a fost nevoit să suporte și costurile ocazionate de procese la diverse instanțe.
A mai susținut că din cauza stresului puternic la care a fost supus i-a fost afectată sănătatea, fiind diagnosticat cu diabet și alte boli.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 184 Cod procedură civilă, iar în dovedirea acțiunii a solicitat încuviințarea probei cu martori și acte.
La data de 08.09.2008 pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat pe cale de excepție netimbrarea acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 09.09.2008 instanța, apreciind că în raport de dispozițiile art. 15 lit. o din Legea 146/1997 sunt scutite de plata taxei de timbru acțiunile având ca obiect acordarea daunelor morale și materiale provenite din cauze penale, a respins ca nefondată excepția netimbrării acțiunii invocată de către pârâtă în cadrul întâmpinării.
Judecătoria Drobeta Turnu S prin sentința civilă nr. 6038/16.12.2008 a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei de 200.000 lei cu titlul de daune morale către reclamant și la 2 000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că din probatoriul administrat în cauza se face dovada indubitabilă a faptului că reclamantul este o persoană calificată, pregătită profesional la nivel înalt în domeniul sau de activitate, așa cum reiese din înscrisurile depuse la dosar, recunoașterea sa ca specialist fiind una internațională.
În acest sens stau ca mărturie si contractele de munca cu SC INTERNATIONAL SA B, prin care acesta a fost plecat in străinătate și fiind plătit cu salarii substanțiale, fapt ce se coroborează si cu mențiunile din cartea sa de munca si mai ales cu recunoașterea făcută la interogatoriu chiar de către pârâtă.
Că, a trebuit sa îndure un șir de procese, civile, penale, litigii de munca pe o perioada de aproape 6 ani, fiind cercetat penal, veniturile sale fiind diminuate prin poprire pe salariu in baza deciziei de imputare 88/15.03.2002, la noul loc de munca SC SA DTS, soția sa a fost disponibilizata de către pirita în același an 2000, acesta fiind disponibilizat in 2004 si de la noul loc de munca fiind nevoit sa plece în străinătate sa lucreze pentru a-și întreține familia, timp de doi ani, 2004-2006, reputația si prestigiul acestuia de profesionist si specialist in domeniul sau de activitate, recunoscut și pe plan internațional, a avut de suferit grav.
În ceea ce privește imaginea acestuia, instanța reținut că a fost practic denigrat profesional, aducându-se atingere reputației si demnității sale ( fiind cercetat penal pentru delapidare si neglijenta in serviciu),
Totodată, a fost afectată și sănătatea acestuia, fiind suferind de diabet zaharat tip II complicat, pe cale de consecință fiind supus unui stres permanent la noile locuri de munca ( unde pirita a comunicat situația sa prin adresă) prin numeroasele deplasări de la serviciu la dosarele penale la parchet, la termenele de judecata la instanțe; in acest mod i-a fost afectata munca si activitatea sa de specialist in instituțiile unde lucra, acesta fiind nevoit sa stea ore suplimentare sa recupereze datorita absentei pentru procese, fapt ce a dus netăgăduit la afectarea vieții sale de familie si a sănătății sale fizice.
Toate aceste aspecte au rezultat și din probatoriul administrat în cauză, probatoriu din care reiese ca reclamantul a fost acuzat pe nedrept, cercetat penal pe nedrept, urmărit silit in baza unei decizii de imputare ce a fost întocmită in baza unor înscrisuri constatate ca fiind false de către instanțele de judecata, iar după aproape 6 ani de procese multiple în care i-au fost încălcate sistematic de către pirita drepturi fundamentale, la imagine, viata de familie, demnitate si reputație profesionala, la sănătate atât prin imputarea unui prejudiciu, in baza unui proces verbal de predare primire constatat a fi fals de către instanțele de judecata, prin trimiterea unei adrese la noul loc de munca unde a astfel a fost discreditat, prin punerea in executare a deciziei de imputare nelegale, prin supunerea la cercetare penala in dosarul penal nr. 565/P/2002, fiindu-i afectată reputația in comunitate si printre angajatorii locali firme de calibru, determinându-l in final sa plece sa lucreze in străinătate.
Că, prejudiciul cauzat este rezultatul suferințelor fizice si psihice pe care reclamantul le-a avut cu prisosință în această perioadă, temându-se atât pentru siguranța sa si a familiei sale ce puteau rămâne fără bunuri in urma unei executări silite, dar mai ales prin atingerea adusa vieții private si de familie, reputației sale profesionale de recunoaștere internațională, fiindu-i vătămată grav legitima de a obține venituri la nivelul pregătirii sale profesionale, fapt ce a culminat pe lângă reținerile salariale cu pierderea si a locului de munca de la SC SA DTS.
Instanța a reținut vinovăția piritei ca fiind dovedita pe deplin, in cauza fiind vorba de o fapta ilicita comisa de pirita ca entitate, care in baza unui înscris fals a emis o decizie de imputare, împotriva reclamantului si nici măcar după ce s-a stabilit ca acesta era nevinovat nu a revenit asupra măsurii sale,ci a persistat in a produce in continuare acțiuni care au dus la agravarea perpetua a suferinței fizice si psihice a reclamantului acesta fiind si bolnav.
Instanța a constatat existenta unor grave încălcări ale art. 6, in ceea ce privește dreptul la un proces echitabil si intr-un termen rezonabil art. 8 in ceea ce privește viata privata si de familie, precum si a art. 1 din Protocolul 1 al O, in sensul atingerii aduse speranței legitime de a realiza un venit pentru familia sa corespunzător pregătirii sale profesionale si științifice, venituri pe care le realiza de altfel anterior producerii evenimentelor.
In ceea ce privește vătămarea adusă reclamantului prin atingerea adusă dreptului la viața de familie ocrotit de art. 8 din O, instanța a constatat că exista o vătămare in acest sens reclamantul având doi copii minori, soția fiindu-i disponibilizata de către pirita, a avut afectat timpul întrucât trebuia sa stea numeroase ore peste program la celalalt loc de munca pentru a recupera timpul pierdut in instanțe si la parchet, diminuându-se astfel timpul petrecut cu familia, motiv pentru care va acorda reclamantului o reparație echitabila.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat apel reclamantul și pârâta.
Reclamantul a criticat sentința numai sub aspectul cuantumului daunelor morale, arătând că sentința este netemeinică și nelegală, întrucât din probatoriul administrat în cauză a rezultat gravitatea faptei și a vinovăției pârâtei, motiv pentru care acțiunea trebuia admisă așa cum a fost formulată, iar pârâta trebuia obligată la plata sumei de 462.493 lei cu titlul de daune morale, deoarece numai pin acordarea acestor daune s-ar putea acoperi aproximativ suferințele sale de natură psihică și fizică.
Că, pârâta emițând în mod abuziv și nelegal decizia de imputare pentru un prejudiciu în sumă de 462.493 lei, a pus în executare decizia respectivă și nu a binevoit să revină asupra deciziei nici în momentul în care organele de cercetare penală au dispus neînceperea urmăririi penale împotriva reclamantului, constatându-se că nu a răspuns de investiția respectivă și nici în momentul în care s-a constatat că la baza deciziei de imputare au stat mai multe înscrisuri falsificate, desființate de instanțele judecătorești.
A mai arătat reclamantul că fapta pârâtei este de o gravitate extremă și a fost de natură să-i aducă prejudicii morale grave, fiindu-i afectată grav imaginea și reputația socială și profesională, i-a fost pusă în pericol grav siguranța materială a sa și a familiei sale, i-a fost afectată sănătatea și a fost nevoit ca pe perioada anilor 2002-2008 să susțină mai multe procese civile, penale, și cercetări penale pentru a-și dovedi nevinovăția și dacă nu ar fi dovedit că la baza deciziei de imputare au stat înscrisurile falsificate, desființate de instanțele judecătorești, în prezent ar fi trebuit să plătească pârâtei suma de 462.493 lei pentru un prejudiciu pe care nu l-a produs și pentru care nu are nici o vină.
Prin apelul său, pârâta Regia Autonomă pentru Activități a criticat sentința ca fiind netemeinică și nelegală, arătând că aprecierea prejudiciului moral cuantificat de instanță ca fiind în sumă de 200.000 lei nu respectă criteriile nepatrimoniale după care acesta trebuia apreciat. Astfel, instanța trebuia să țină seama, în primul rând, de criteriul importanței prejudiciului moral sub aspectul valorii morale lezate. Reclamantul nu a făcut dovada importanței prejudiciului moral decât la modul general, nu îl cuantifică decât în sens material (lipsa unui loc de muncă) și nu face dovada intensității cu care el a perceput consecințele vătămării.
Un al doilea criteriu ce trebuia avut în vedere constă în durata menținerii consecințelor vătămării, or, din acest punct de vedere, urmările vătămării pot să fie temporare sau permanente, însă nici din acțiune și nici din interpretarea instanței nu reiese care ar fi aceste consecințe.
Un alt criteriu este cel al intensității durerii fizice sau psihice,iar pentru aprecierea acestei intensități trebuia să se țină seama de vârsta sexul, profesia, nivelul de pregătire și cultura generală a persoanei vătămate, însă în cauză, diagnosticul "diabet zaharat tip II" nu se substituie acestei interpretări, el poate fi ereditar sau nonereditar și nu există la ora actuală dovezi medicale care să certifice că diabetul este o consecință a stresului.
De asemenea, instanța de fond a reținut că în anul 2002, când reclamantul era încadrat la o altă societate, pârâta a solicitat acestei societăți înființarea popririi pentru suma care i-a fost imputată, iar din acel moment reclamantul a fost privit cu suspiciune, motiv pentru care a fost nevoit să-și cate alt loc de muncă, însă ceea ce nu a reținut instanța este că la data respectivei solicitări reclamantul era cercetat, iar decizia de imputare nu era anulată, fiind clar astfel că solicitarea de înființare a popririi era justificată.
A mai arătat apelanta pârâtă că reclamantul, prin acțiunea formulată, nu produce decât minim de argumente și indicii, insuficiente pentru cuantificarea prejudiciului moral pe care susține că l-a suferit, că prejudiciul moral nu poate avea echivalent valoric și nu poate fi evaluat în bani, în legislația noastră neexistând nici un text care să prevadă după ce criteriu trebuie evaluat cuantumul despăgubirilor pentru repararea daunelor morale.
Jurisprudența a arătat că la stabilirea indemnizației destinate reparării daunelor morale trebuie apelat și la criteriul echității, indemnizația trebuind să fie justă, rațională, echitabilă astfel încât să asigure efectiv o compensație suficientă, dar nu exagerată, a prejudiciului suferit.
A susținut pârâta că, acțiunea reclamantului de solicitare a daunelor morale este o acțiune de umilire și sfidare a pârâtei, care nu a reușit să demonstreze vinovăția persoanelor vinovate de crearea prejudiciului, din motive mai puțin subiective, pârâta rămânând cu un prejudiciu de aproximativ 5 miliarde lei ROL, pe care nu-l mai poate recupera de la persoanele vinovate pentru că s-a prescris răspunderea penală, iar în plus, mai trebuie să suporte și daunele morale cerute de reclamant.
În ședința publică din 06 aprilie 2009 apelanta pârâtă a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, arătând că potrivit art. 505 Cod pr. penală, acțiunea pentru repararea daunelor morale poate fi pornită în termen de un an de la data ordonanței de scoatere de sub urmărire penală, iar data de la care curge acest termen este în cauza de față 29.08.2003, dată când a fost comunicată reclamantului ordonanța de neîncepere a urmării penale, astfel că dreptul la acțiune al reclamantului s-a prescris.
De asemenea, a invocat excepția netimbrării acțiunii, având în vedere că reclamantul și-a întemeiat acțiune pe dispozițiile art. 998-999 Cod civil, fiind astfel incidente dispozițiile art. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele de timbru.
Prin încheierea de ședință din 6 aprilie 2009 instanța a respins excepția netimbrării acțiunii, apreciind că prezenta acțiune derivă dintr-un dosar penal și sunt incidente dispozițiile art. 15 lit. o din Legea nr. 146/1997.
Prin aceeași încheiere s-a dispus unirea excepției privind prescripția dreptului la acțiune, cu fondul cauzei.
La solicitarea apelantei pârâte s-a încuviințat proba testimonială cu doi martori, pentru a dovedi că în funcție caracterul puternic al reclamantului, acesta nu a fost prejudiciat moral ca urmare a desfacerii contractului de muncă, în acest sens fiind audiați martorii și.
Prin decizia civilă nr.202/A din 21 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s-a respins excepția tardivității acțiunii.
S-a respins apelul formulat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.6038/16.12.2008 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu S, în dosarul nr-
S-a admis apelul pârâtei prin Sucursala Romag DTS, împotriva aceleiași sentințe.
A fost schimbată parțial sentința, în sensul că a fost obligată pârâta la plata sumei de 80.000 lei către reclamant, cu titlul de daune morale.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
În motivarea deciziei, s-a reținut că excepția prescripției dreptului la acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 505 Cod pr. penală este nefondată, întrucât reclamantul nu și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile acestui text, prezenta acțiune fiind o acțiune în pretenții, supusă termenului general de prescripție de 3 ani, când a început să curgă de la data când prin hotărâre judecătorească s-a dispus anularea decizie de imputare, respectiv decizia civilă nr.1442/18.03.2003, pronunțată de Curtea de Apel,
Pe fondul cauzei, s-a reținut că din probele administrate a rezultat că reclamantul a suferit un prejudiciu moral, constând în aceea că până la momentul când decizia de imputare a fost anulată, acesta a trăit într-o atare permanentă de stres, tensiune și incertitudine, temându-se pentru siguranța materială a sa și a familiei sale, având în vedere dimensiunile prejudiciului pus în sarcina sa, neputința de a se mai angaja în muncă în localitatea de domiciliu, fiind nevoit să caute de lucru în străinătate, pentru a putea să-și susțină familia și eventual să acopere prejudiciul.
S-a reținut că din probe a rezultat că reclamantul a fost culpabilizat în cadrul societății, trăind în permanentă stare de tensiune și incertitudine, a fost nevoit să presteze muncă în afara orelor normale de program, nu și-a mai găsit loc de muncă în localitatea de domiciliu, etc.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamantul și pârâta Regia Autonomă pentru Activități, criticând-o ca nelegală.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul a invocat că, deși instanța de apel a reținut existența unui prejudiciu moral la determinarea valorică a acestuia, nu a avut în vedere că repararea prejudiciului trebuie să fie integrală și că nu trebuie avută în vedere nici starea materială a autorului prejudiciului, nici starea materială a victimei, iar gravitatea vinovăției nu constituie, în principiu, un criteriu pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor.
Susține reclamantul că, raportat la elementele materiale culpabile ale activității un criteriu pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor.
Susține reclamantul că, raportat la elementele materiale culpabile ale activității pârâtei, care au condus la emiterea frauduloasă a deciziei de imputare, la formularea de plângeri penale, la prejudiciul moral produs ca urmare a efectuării reputației profesionale și sociale, etc., se impunea acordarea în totalitate despăgubirilor solicitate.
Pârâta Regia Autonomă pentru Activități, a criticat decizia sub aspectul modului de determinare a cuantumului sumei ce reprezintă daune morale, susținând că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau că aceste motive sunt contradictorii și străine de natura pricinii.
Se susține în cadrul acestui motiv de recurs că instanța a apreciat în mod greșit probele administrate și respectiv nu s-a pronunțat asupra unor dovezi administrate, care fac dovada că reclamantului nu i s-a desfăcut contractul de muncă, ci a plecat prin transfer; că, nu i-a fost afectată reputația profesională și nu a fost discreditat prin punerea în executare a deciziei de imputare, acesta fiind promovat și i s-a făcut o creștere de 50 % a salariului; că, disponibilizarea a avut loc în temeiul art. 65 din Codul uncii, beneficiind de plăți compensatorii, iar munca în străinătate a fost alegerea reclamantului, urmare a veniturilor mai mari realizate.
S-a mai arătat că, deși s-a invocat deteriorarea stării de sănătate, aceasta nu a fost dovedită, cu ocazia plecărilor în străinătate constatându-se că reclamantul era medical.
S-a criticat decizia în sensul că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, arătându-se raportat la starea de fapt reținută,că nu erau incidente dispozițiile art. 1, 6 și 8 din CEDO.
S-a mai invocat că instanța a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii, raportat la criteriile după care prejudiciul moral poate fi apreciat și cuantificat: importanța prejudiciu, durata și intensitatea, etc.
Recursurile sunt nefondate.
Este de remarcat, în primul rând, că reținerea instanțelor privind existența unui prejudiciu moral determinat de starea de stres, incertitudine, afectarea reputației profesionale, etc. reprezintă o chestiune de fapt care a fost reținută în baza probatoriilor administrate, chestiune care nu mai poate fi pusă în discuția instanței de recurs, după abrogarea punctelor 10 și 11 din vechea reglementare a dispozițiilor art. 304 Cod pr. civilă.
O eventuală reevaluare a probatoriilor în faza procesuală a recursului ar fi fost posibilă, numai în măsura în care în temeiul dispozițiilor art. 305 Cod pr. civilă, ar fi administrat proba cu înscrisuri care să contrazică situația de fapt reținută în etapele procesuale anterioare, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.
Determinarea cuantumului sumei datorate cu titlul de daune morale, s-a făcut în mod legal și fondat prin raportare la criteriile reținute în aprecierea formei de manifestare a prejudiciului moral, suma acordată nefiind excesivă pentru autoarea daunei și totodată echitabilă și rezonabilă, pentru reclamant.
Critica privind nemotivarea hotărârii și respectiv motivare contradictorie - art. 304 pct. 7 Cod pr. civilă, este nefondată, instanța apreciind asupra stării de fapt, având în vedere o serie de criterii în determinarea cuantumului sumei ce reprezintă daune morale, iar motivarea nu este contradictorie. Motivarea recurentei pârâte în susținerea acestei critici nu subzistă motivului legal, aspectele invocate și argumentarea în fapt reprezentând aspecte de netemeinicie a probelor și respectiv neanalizarea tuturor dovezilor administrate, critici care nu mai constituie motiv de recurs.
Critica privind greșita interpretare și aplicare a legii este nefondată, instanța reținând în mod legal incidența în cauză, raportat la starea de fapt, a dispozițiilor art. 998 - 999 cod civil și art. 1, 6 și 8 din CEDO.
Raportat la criteriile de determinare a daunelor morale reținute, instanța a făcut o corectă aplicare a acestora, suma acordată nefiind excesivă, fiind proporțională, echitabilă și rezonabilă.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca în baza dispozițiilor art.312 Cod pr. civilă, a se respinge ambele recursuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de recurentul reclamant și recurenta pârâtă PRIN SUCURSALA împotriva deciziei civile nr. 202 din 21 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
07.12.2009
Jud.apel
Președinte:Costinela SălanJudecători:Costinela Sălan, Oana Ghiță, Sorin Drăguț
