Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 142/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 142/2009-
Ședința publică din 29.10.2009
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul reclamant din Penitenciarul Oradea, în contradictoriu cu intimatul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O,-, județul B, intimații pârâți STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B,-, sector 5, reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, cu sediul în Z,-, județul S, împotriva sentinței civile nr. 383/D din data de 15.04.2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, prin care s-a respins acțiunea, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă recurentul reclamant personal și reprezentantul intimatului Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, procuror, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este scutit de la plata taxei de timbru, precum și faptul că, s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 25.06.2009, întâmpinare formulată de intimata pârâtă, după care:
Instanța, constată că din eroare prezentul dosar a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL ORADEA ca recurs, calea de atac, conform legii, fiind apelul, astfel încât, prezenta cauză va fi soluționată de către completul de apel.
Instanța, comunică apelantului reclamant un exemplar din întâmpinarea formulată în cauză și îi dă acestuia posibilitatea de aos tudia, lăsând cauza la a doua strigare.
După reluarea cauzei, apelantul reclamant arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Apelantul reclamant arată că a formulat o plângere penală însă, Curtea de Apel Cluja refuzat să o înregistreze și să o trimită spre soluționare la Parchet, astfel că i-au fost încălcate drepturile, respectiv dispozițiile art. 21, 51 din constituție și art. 6 din CEDO.
Reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Satu Mare. Arată că daunele solicitate de apelantul reclamant nu au suport într-o acțiune civilă, acestea urmând a fi analizate în cadrul dosarului penal.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 383/D din data de 15.04.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Satu Marea respins acțiunea civilă formulată de reclamantul, fiul lui și, născut la 13.09.1967 în S, loc. aflat în Penitenciarul Oradea în urma transferului din Penitenciarul Satu Mare, în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN reprezentat prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, pentru acordarea de daune morale.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr.2948/18.12.2008, Tribunalul Sălaja declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare, motivat de faptul că, potrivit art.8 alin.1 Cod procedură civilă, cererile îndreptate împotriva statului se pot face la instanțele din capitală sau la cele din reședința județului în care își are domiciliul reclamant, iar acesta este deținut în Penitenciarul Satu Mare.
Analizând cererea, respectiv pretențiile formulate de reclamant, cu titlu de chestiune prealabilă, sub aspectul competenței teritoriale, tribunalul a reținut că la data declinării pârâtul era încarcerat în Penitenciarul Satu Mare, după care, pe parcursul judecării procesului, pentru rezolvarea altor cauze penale, a fost transferat la Penitenciarul Oradea așa cum rezultă din adresa transmisă la solicitarea instanței de Penitenciarul Satu Mare (fila 34 din dosar), motive pentru care, dat fiind și caracterul relativ al excepției, instanța s-a considerat în continuare legal investită.
Reținând că faptele reclamate de către reclamant erau în legătură cu întocmirea actelor de urmărire penală din dosarul nr.450/P/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj și respectiv cu cele din dosarul de urmărire penală nr.91/P/2007 a IPJ S, tribunalul, în baza art.129 alin.5 Cod procedură civilă, a solicitat relații cu privire la stadiul de soluționare a cauzelor, ocazie cu care s-a stabilit că reclamantul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev.și ped.de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a, e, g, i Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal. Pentru dovedirea faptei penale de care a fost acuzat organele penale au dispus organizarea unei percheziții la concubina reclamantului, învinuită și aceasta în cauză, și la domiciliul căreia au fost găsite bunurile sustrase, iar percheziția s-a rezumat doar la identificarea acelor bunuri de care a fost acuzat că le-ar fi sustras inculpatul.
Atât cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, dar și pe parcursul urmăririi penale, reclamantul, în calitate de inculpat, a luat cunoștință de învinuirea ce i se aduce prin organele de anchetă competente fără a avea relevanță cunoașterea datelor de identitate personală a anchetatorilor referitoare la nume, prenume, grad, funcție, aceste date însă prezintă relevanță atunci când o persoană în cauză formulează plângere, situație în care răspunsul comunicat de Curtea de Apel Cluj este în acord cu dispozițiile legale, art.222 Cod procedură penală și nu este de natură să antreneze răspunderea civilă delictuală din partea statului.
Față de împrejurările desprinse din conținutul cererii de chemare în judecată, tribunalul reține că nu s-a dovedit săvârșirea vreunei fapte ilicită privind întocmirea lucrărilor de urmărire penală din cele două dosare amintite anterior. Pe de altă parte, nici din perspectiva dispozițiilor ce confirmă dreptul la petiționare (Lg.nr.275/2006) nu poate fi antrenată răspunderea statului atâta vreme cât pretinsele acte ilicite săvârșite cu ocazia întocmirii procesului verbal de percheziție în dosar nr.91/P/2007 a IPJ S, respectiv în dosar nr.450/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, sunt în legătură cu faptele săvârșite de inculpat reținute prin rechizitoriu cu care a fost investită instanța fără a se dovedi că organele de anchetă au acționat cu exces depășind competența în cauză.
În considerarea celor expuse, tribunalul a respins pretențiile ca nefondate, pretinsa vătămare a reclamantului prin neînregistrarea plângerii nu poate fi primită și satisfăcută pecuniar câtă vreme nu respectat disp.art.222 Cod procedură penală și normele de înregistrare a dosarelor stabilite prin Hot.CSM nr.387/2005.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs - recalificat ca apel - reclamantul, solicitând admiterea acestuia.
Prin motivele de apel s-a invocat că în luna mai 2008 formulat o plângere penală către Curtea de Apel Cluj, care conform art. 285 Cod procedură penală trebuia să o înregistreze și să o trimită la Parchet, însă, a refuzat cu încălcarea art. 31, 51 din Constituție.
Este o aberație ceea ce s- scris în sentință referitor la art. 222 Cod procedură penală, a observat că, atunci când infractorii sunt milițieni, instituțiile statului în loc să- sancționeze, îl anchetează pe el. Deși a atașat plângerea în original, în sentință nu s-a menționat acest aspect.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Sas olicitat respingerea apelului întrucât nu s-a dovedit săvârșirea vreunui fapt ilicit în întocmirea lucrărilor de urmărire penală din dosar nr. 450/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj și 91/P/2007 al Inspectoratului Județean de Poliție S și nici îndeplinirea condițiilor de atragere a răspunderii civile delictuale.
Instanța civilă aplică dispozițiile legale în verificarea regularității și temeiniciei acțiunii de reparare a pagubei numai sub raportul termenului de introducere și al condițiilor pentru acordarea reparației, care se naște doar când măsurile abuzive sau luat cu încălcarea prevederilor legale.
Apelantul nu se află în niciuna din situațiile prevăzute de art. 998, 999 Cod civil, nu s-a făcut de altfel dovada prejudiciului suferit și ca atare, nu se poate reține vinovăția statului în ceea ce privește bolile de care suferă, starea de stres la care susține că a fost supus.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu, instanța de apel constată următoarele:
La data de 6 mai 2008, la Curtea de Apel Clujs -a înregistrat sub nr. 65/II/06.05.2008 o plângere formulată de către apelantul reclamant împotriva polițiștilor de la. C și S al căror nume sunt menționate în procesul verbal încheiat la 04.10.2007 din dosar nr. 91/P/2007 la. S, actual nr. 450/2008 - Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj - numiții .nume indescifrabile, plângere ce se află atașată în dosarul de fond fila 2, deci susținerea apelantului că ar fi dispărut din dosar apare ca nefondată.
Această plângere a fost restituită petentului de către Curtea de Apel Cluj sub nr. 65/II/2008, înregistrată la Penitenciarul Satu Mare sub nr. -/12.05.2008 cu mențiunea de- comunica numele lucrătorilor de poliție, unitatea din care fac parte, gradul acestora, pentru a stabili competența materială a cauzei.
Potrivit art. 222 alin. 1 Cod procedură penală plângerea este încunoștiințarea făcută de o persoană, căreia i s- cauzat o vătămare prin infracțiune, plângere ce conform alin. 2 trebuie să cuprindă numele, calitatea, domiciliul petiționarului, descrierea faptei care formează obiectul principal, indicarea făptuitorului, dacă este cunoscut, a mijloacelor de probă.
Analizând obiectul cererii de chemare în judecată, formulată de apelant, se reține că acesta a solicitat despăgubiri ca urmare faptului că plângerea sa nu a fost înregistrată, nu i s-a dat curs fiindu-i restituită și în consecință i s-ar fi încălcat dreptul la justiție. Ca urmare, instanța de fond avea obligația de-a analiza aceste pretenții și nu obiectul plângerii sale inițiale cum greșit a procedat la soluționarea unui alt obiect decât cel dedus judecății.
Ca urmare, întrucât nu s-a analizat obiectul cauzei, nu s-a cercetat fondul acesteia, fiind aplicabile dispozițiile art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța de apel va admite ca fondat apelul, va desființa sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Satu Mare. S-a procedat astfel întrucât nefiind cercetat fondul cauzei de către prima instanță, acest aspect nu poate fi verificat direct în această fază procesuală - a apelului-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat apelul civil declarat de apelantul reclamant din Penitenciarul Oradea, în contradictoriu cu intimatul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O,-, județul B, intimații pârâți STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B,-, sector 5, reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S cu sediul în Z,-, județul S, împotriva sentinței civile nr. 383/D din data de 15.04.2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o desființează și trimite cauza la Tribunalul Satu Mare pentru o nouă judecare.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 29.10.2009.
Președinte Judecător Grefier
- - - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - - 06.11.2009
- judecători fond -
- dact. gref. - - - 06.11.2009 - 6 ex.
- emis 4 com. - 06.11.2009 -, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA, STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Moșincat Eugenia
