Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1373/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1373/2009-
Ședința publică din 29.10.2009
PREȘEDINTE: Trif Doina
JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de recurenții pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B,-, sector 5, reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în S M, P-ța -, nr. 3 - 5, județul S M, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B, cu sediul în B,-, sector 5, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în Carei,-, județul S M, intimații pârâți TRIBUNALUL SATU MARE, cu sediul în S M,-, județul S M, CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O, str. P-cul, nr. 10, județul B, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B, cu sediul în B,- - 3, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 428/D din data de 30.04.2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, prin care s-a admis acțiunea, având ca obiect litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în cauză, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este scutit de la plata taxei de timbru, după care:
Instanța invocă din oficiu excepția de tardivitate a recursului declarat de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, consideră cauza lămurită și rămâne în pronunțare asupra acestei excepții și asupra recursului declarat de recurentul Ministerul Finanțelor Publice
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 428/D din data de 30.04.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Satu Marea admis acțiunea civilă formulată de reclamantul domiciliat în Carei- în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL SATU MARE cu sediul în S M, str. - nr. 8, CURTEA DE APEL ORADEA cu sediul în O, Parcul nr. 10, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR cu sediul în B sector 5-, MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR cu sediul în B sector 5- și în consecință:
A obligat pârâții să achite reclamantului drepturile salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15 % începând cu data de 1 ianuarie 2006 și până la data de 15 aprilie 2007.
A dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă de către TRIBUNALUL SATU MARE.
A respins acțiunea reclamantului față de CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII cu sediul în B str. - - nr. 1-3, sector 1.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamantul a avut calitatea de judecător, până de la data de 15 aprilie 2007.
Prin Decizia nr. XLVI din 15 decembrie 2008 - publicată pe site-ul instituției în cursul procesului pendinte - Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că:
"judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar".
În consecință, întemeiat pe prevederile legale în vigoare, dreptul salarial solicitat prin acțiune există în patrimoniul reclamantului și trebuie respectat, apărările pârâtului fundamentate pe lipsa dreptului pretins nefiind întemeiate.
Apreciind că în mod nelegal pârâții ordonatori de credit nu și-au îndeplinit obligația corelativă dreptului reclamantului, instanța a admis acțiunea conform dispozitivului, ținând cont de atribuțiile fiecărui pârât în realizarea dreptului reclamantului și alocarea fondurilor necesare (art.4 teza X pct.2, art.6, 7 din HG 83/2005), cu precizarea că, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu are calitate procesuală pasivă în cauză, nu este parte în raportul de drept material din care izvorăsc drepturile pretinse, fiind citat doar pentru a i se solicita punctul de vedere.
Asistenții judiciari, participând la constituirea completului de judecată în condițiile art. 55 alin. 1 din Legea nr. 304/2004, au exprimat aceeași opinie asupra cererii contestatorului.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs, scutit de la plata taxelor de timbru, intimații Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S M, solicitând admiterea acestuia, admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive, respingerea acțiunii față de această instituție, și Ministerul Justiției și Libertăților solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței, respingerea acțiunii.
Prin motivele de recurs, Ministerul Finanțelor Publice a invocat că, pentru a fi obligat în raportul juridic dedus judecății, trebuie să existe o identitate între persoana juridică chemată în cauză și titularii obligației ce face obiectul litigiului. El nu este plătitorul direct al drepturilor pretinse și astfel nu poate fi obligat la plata sumei solicitate, nu se află în raporturi juridice directe.
Conform art. 22 pct. 1 din Legea nr. 500/2002, ordonatorii de credite au obligația de angaja și utiliza creditele bugetare doar în limita prevederilor și destinațiilor aprobate pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective, cu respectarea dispozițiilor legale.
Rolul său nu trebuie confundat cu al Statului Român, nici cu bugetul de stat, el are atribuția de a răspunde de elaborarea bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget și a celor locale, iar conform art. 14 din Legea nr. 500/2002 nicio cheltuială din fonduri publice nu poate fi înscrisă în bugete fără o bază legală.
În drept s-au invocat dispozițiile Legii nr. 500/2002.
Ministerul Justiției și Libertăților prin motivele de recurs a invocat că acordarea sporului de confidențialitate de 15% constituie o adăugare la lege, o încălcare a atribuțiilor conferite puterii judecătorești, dreptul nefiind prevăzu de legislația în vigoare.
Deși Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 46/2008 s-a pronunțat că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, Curtea Constituțională, în 27 mai 2009 s-a pronunțat asupra conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească, Parlamentul României, Guvernul României în baza art. 146 lit. e din Constituție și a constatat că există un conflict juridic de natură constituțională, concluzionând că Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, modifice, abroge, norme juridice cu putere de lege, ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora, astfel că, decizia în interesul legii nu poate constitui motiv de admiterea al acțiunii.
Magistrații sunt o categorie aparte de salariați ai sistemului bugetar, statutul acestora fiind reglementat de Legea nr. 303/2004, iar drepturile salariale de OUG nr. 27/2006. este o atribuție de serviciu normală, iar compensarea salariatului nu este o condiție de validitate a acestei obligații.
Deși s- motivat sentința pe starea de discriminare, nu s-a făcut referire la deciziile de neconstituționalitate nr. 818, 819, 820/03.07.2008, conform cărora doar Parlamentul și prin delegare Guvernul, au competența a de institui, modifica, abroga norme juridice de aplicare generală, nu și instanțele, iar în sprijinul apărării sunt și deciziile pronunțate de Curtea de Apel Suceava, B, B, C, A I, I, Tribunalele S M, C și cele ale Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 4, 9, art. 312 Cod procedură civilă.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, a excepției de tardivitate a recursului declarat de Ministerul Justiției și Libertăților, instanța constată următoarele:
Potrivit art. alin. 1 din HG nr. 208/2005 Ministerul Finanțelor Publice are printre alte atribuții cea de a elabora proiectul bugetului de stat, raportul asupra acestuia și a proiectului legii de rectificare a bugetului de stat. Mai mult, conform art. 26 din Legea nr. 379/2005, cheltuielile privind despăgubirile, alte daune stabilite ca fiind datorate de Ministerul Finanțelor Publice, pe baza hotărârilor definitive ale instanțelor judecătorești se acoperă de către Ministerul Finanțelor Publice din sumele prevăzute cu această destinație în bugetul de stat pe anul în curs. Ca urmare, chiar dacă nu sunt prevăzute inițial astfel de sume în bugetul de stat, această instituție are obligația de a face demersurile necesare în acest sens, conform celor expuse mai sus, criticile fiind neîntemeiate.
Sigur că, acest minister nu este plătitorul direct al drepturilor stabilite, însă, are atribuții conform art. 19 lit. h din Legea nr. 500/2002 de dispune măsurile necesare pentru aplicarea politicii financiare a statului, cheltuirea cu eficiență a resurselor financiare. Drepturile stabilite fără implicarea acestui minister ar rămâne iluzorii, ori, executarea hotărârilor judecătorești este o parte a procesului civil, statul având obligația de a lua măsurile necesare asigurării dreptului la un proces echitabil, altfel s-ar contraveni art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Activitatea instanțelor, conform art. 131 din Legea nr. 304/2004 este finanțată de la bugetul de stat, prin urmare, fără alocarea fondurilor necesare de către Ministerul Finanțelor Publice, plata drepturilor acordate nu s-ar putea executa, neasigurându-se finalitatea procesului civil și implicit pe lângă încălcarea art. 6 al Curții Europene a Drepturilor Omului s-ar încălca și art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al acesteia.
Raportat la toate considerentele expuse, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, nefiind incidente dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs va respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice.
Cât privește recursul declarat de către Ministerul Justiției și Libertăților, din analiza dosarului de fond - fila 45 - se reține că acestuia i s-a comunicat sentința ce face obiectul recursului, la data de 18.05.2009, ori, recursul s-a înregistrat doar la data de 24.07.2009 la Tribunalul Satu Mare, fiind redactat sub nr-/20.07.2009.
Articolul 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, a prevăzut că termenul de recurs în astfel de litigii, în care se încadrează și cel în speță, împotriva sentinței pronunțate de tribunal, este de 10 zile, care curg de la comunicarea hotărârii instanței de fond. Acest termen, în speță a expirat la 29.05.2009, ori recursul s-a declarat doar la 24.07.2009, aspect față de care, întrucât nu s-au respectat dispozițiile legale invocate, coroborate cu dispozițiile art. 301 Cod procedură civilă, instanța de recurs urmează a respinge recursul ca fiind tardiv declarat, menținând în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurentul pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B,-, sector 5, reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în S M, P-ța -, nr. 3 - 5, județul S M, și ca tardiv recursul declarat de MINSITERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B, cu sediul în B,-, sector 5, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în Carei,-, județul S M, intimații pârâți TRIBUNALUL SATU MARE, cu sediul în S M,-, județul S M, CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O, str. P-cul, nr. 10, județul B, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B, cu sediul în B,- - 3, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 428/D din data de 30.04.2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 29.10.2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - 06.11.2009
- judecători fond -, Melita
- dact. gref. - 06.11.2009 - 9 ex.
- emis 7 com. - 06.11.2009 - MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B, TRIBUNALUL SATU MARE, CURTEA DE APEL ORADEA, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
