Obligația de a face. Decizia 1376/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1376/2009-
Ședința publică din 29.10.2009
PREȘEDINTE: Trif Doina
JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenții reclamanți, toți cu domiciliul în S M,-, - 11,. 4, județul S M, în contradictoriu cu intimații pârâți și, ambii cu domiciliul în S M,-, - 11,. 9, împotriva deciziei civile nr. 104/A din data de 07.05.2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, prin care s- păstrat sentința civilă nr. 7700 din data de 17.12.2008, pronunțată de Judecătoria Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în cauză, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este legal timbrat, fiind achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 12 lei, și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 01.10.2009, întâmpinare, iar la data de 28.10.2009, note de ședință, formulate de intimați, precum și faptul că, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, conform dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, după care:
Instanța, consideră cauza lămurită și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7700/17.12.2008, pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-, a fost respinsă ca nefondată cererea reclamanților, și împotriva pârâților și și totodată a fost respinsă ca nefondată cererea reclamanților privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin cererea introductivă în instanță reclamanții de mai sus au solicitat obligarea pârâților la îndepărtarea câinelui deținut de către aceștia din urmă în apartamentul propriu și obligarea lor la plantarea unui (pom) în curtea blocului de locuințe în care locuiesc, în locul celui tăiat pe nedrept.
S-a mai reținut de către instanța de fond că potrivit art.15 lit.a raportat la art.17 lit.a din HCL nr.243/2006 constituie contravenție fapta de a deține în apartamentele din blocuri cu mai mulți locatari câini, fără ca pentru aceasta să existe acordul scris al tuturor locatarilor, ipoteză legală reținută de către prima instanță ca existând și în prezenta cauză.
În schimb, în privința dreptului recunoscut unui colocatar de a solicita în justiție, în mod direct, îndepărtarea animalului din locuința altui colocatar, instanța de fond a apreciat că acesta nu se naște din raportul de drept administrativ, ci dintr-un raport juridic de drept civil obligațional, născut în temeiul răspunderii civile delictuale.
În speță însă, s-a dovedit numai existența unei fapte ilicite constând în deținerea unui animal fără acordul scris al tuturor locatarilor, neprobându-se însă și un prejudiciu determinat prin aceasta, constând în atingerea adusă reclamanților în privința folosirii propriului apartament în condiții firești și decente, fără a fi deranjați de existența unui animal în vecinătate.
În privința capătului de cerere privind obligarea pârâților la plantarea unui în curtea blocului, instanța de fond a reținut că acesta este vădit nefondat câtă vreme tăierea vechiului s-a realizat de către lucrători din cadrul Primăriei SMi ar nu de către pârâți personal.
Împotriva acestei sentințe au promovat apel în termenul legal reclamanții solicitând schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii cererii introductive în instanță astfel cum a fost formulată.
Prin decizia civilă nr. 104/A din data de 07.05.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Satu Marea respins apelul declarat de apelanții-reclamanți și, ambii cu.în mun.S M,-, -.11,.4, jud.S M, în nume propriu și în reprezentarea minorilor și, împotriva sentinței civile nr.7700/17.12.2008, pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți și, ambii cu.în mun.S M,-, -.11,.9, jud.S
A obligat apelanții să plătească intimaților suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
În privința deținerii câinelui de către intimații pârâți s-a reținut că potrivit înscrisului intitulat "declarație" (filele nr.12-13 din dosarul primei instanțe), la data de 10.03.2008 un număr de 17 familii (fără cea a pârâților) din totalul de 20 de familii din blocul în cauză și-au exprimat acceptul privind deținerea câinelui în cauză de către pârâți.
Din cuprinsul carnetului de sănătate depus de către pârâți (filele nr.14-16 idem) s-a reținut că în cauză este vorba despre un câine rasa cocker spaniel de culoare aurie născut la 15.06.2000, tribunalul reținând în acest sens că este vorba despre un câine de joasă și care nu figurează în cuprinsul HCL nr.30/209.05.2002, în categoria raselor de câini prohibite în cuprinsul art.14 lit.f (, și Fila ), iar că în cuprinsul art.14 lit.e din aceeași hotărâre se prevede în mod expres că se interzice creșterea și întreținerea animalelor și păsărilor în mun.S M, în perimetrul stradal delimitat în cuprinsul normei juridice în discuție, inclusiv în zona cartierelor cu blocuri de locuințe, specificându-se însă în mod expres, "cu excepția celor de companie" (fila nr.56 din dosarul primei instanțe).
S-a mai reținut că potrivit art.16 din hotărârea menționată mai sus "deținerea de câini, pisici și alte animale în imobile cu mai mulți locatari ce au curți și dependințe comune, este permisă numai cu acordul în scris al celorlalți locatari" (fila nr.56 idem), iar intimații pârâți în cauză nu au făcut dovada îndeplinirii acestei exigențe, un număr de 2 familii din cele 20 care locuiesc în respectivul imobil refuzând acest acord în scris.
În această situație însă, nerespectarea dispoziției de mai sus angrenează răspunderea acestor deținători, în speță intimații pârâți în cauză, pe tărâm contravențional în condițiile HCL nr.30/2002 coroborat cu nr.2/2001.
Sub acest aspect raționamentul judiciar al primei instanțe în sensul că nerespectarea regulilor de conviețuire socială atrage răspunderea pe tărâm administrativ și că nu dă în mod direct naștere dreptului unuia dintre colocatari la o acțiune promovată față de un alt colocatar se prezintă a fi corect și legal.
Raportat la starea de fapt existentă, reclamanților le este recunoscută posibilitatea legală de a sesiza autoritățile administrative competente și eventual de a le acționa în justiție în caz de neîndeplinire culpabilă a atribuțiilor legale care le revin acestora.
Pentru a promova însă o acțiune directă față de colocatarul în discuție, reclamanții trebuie să dovedească însă producerea unui prejudiciu în mod direct față de aceștia, prejudiciu determinat de conduita culpabilă a pârâților constând în deținerea unui câine fără respectarea normelor de drept administrativ în vigoare. Altfel spus, pentru a putea promova o acțiune în justiție în mod direct față de un colocatar, reclamanții trebuie să mute raporturile și argumentele juridice de pe tărâmul administrativ contravențional pe acela civil delictual, după cum în mod temeinic și legal a reținut prima instanță.
În acest context, în mod just s-a constatat de către instanța de fond că reclamanții nu au dovedit în nici un mod paguba pricinuită acestora prin deținerea de către pârâți a câinelui în cauză, limitându-se la a face simple afirmații.
Astfel, pretinsa împiedicare a folosirii propriului apartament de către reclamanți în condiții firești și decente, datorită lătrăturilor și firelor de păr generate de acest câine nu a fost dovedită, cu atât mai mult cu cât din probatoriul administrat în cauză a rezultat că reclamanții locuiesc la parterul blocului în discuție, iar pârâții deținători ai câinilor la etajul al II-lea al blocului, iar singura persoană deranjată de câine a fost vecina de palier Moor (fila nr.33) și reclamanții, fără ca ceilalți vecini de palier ( - fila 34) ori de bloc (filele nr.31-32) să fie deranjați de acest câine. Pe cale de consecință, o asemenea tulburare a folosinței firești a apartamentelor din blocul respectiv nu poate fi prezumată și nici apreciată în mod absolut ci de la caz la caz, reclamanții nefăcând dovada în această situație a unui atare prejudiciu.
De asemenea, în privința stării de sănătate a copilului reclamanților, tribunalul a reținut că minorul a suferit de o malformație congenitală (fila nr.9), astfel încât nu a fost determinată de existența câinelui în bloc, remediată în urma intervenției chirurgicale din anul 2005. În ce privește modul în care prezența acestui câine ar afecta modalitatea de refacere a sănătății copilului după intervenția chirurgicală menționată, tribunalul reține că o asemenea legătură de cauzalitate nu a fost dovedită, iar pe de altă parte aceasta nu poate fi prezumată ori apreciată în mod absolut câtă vreme intimata pârâtă la rîndul său suferită de aceeași boală ca aceea a copilului, cardiopatie ischemică dureroasă, conform adeverinței medicale din 26.05.2008 (fila nr.11 din dosarul primei instanțe).
În ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, vizând obligarea pârâților personal la plantarea unui, tribunalul a reținut că așa cum rezultă din adresa nr.10400/10.03.2008 a Primăriei Mun.S M - Serviciul Administrarea Domeniului Public și a (fila nr.5 idem) la data de 05.10.2007 au fost sesizați în scris de către o parte din locatarii blocului în cauză, astfel încât au tăiat un înclinat care prezenta pericol pentru trecători și au toaletat alți trei, hotărându-se înlocuirea lui astfel tăiat.
În speță însă, obligația de a înlocui acest revenea Primăriei Mun.S M ori eventual a autorității locale de resort, acționându-se de către autoritățile competente în condițiile legii, iar nu de către pârâți personal în mod individual.
Din această perspectivă soluția primei instanțe se prezintă a fi legală și temeinică și sub acest aspect astfel încât tribunalul a respins ca nefondat apelul promovat în cauză, obligând totodată apelanții la plata cheltuielilor de judecată ocazionate intimaților pârâți în apel întemeiat pe disp.art.274 raportat la art.298 Cod de procedură civilă și pe împuternicirea avocațială nr.84/29.04.2009 de la dosar.
Împotriva acestei decizii, în termen, legal timbrat, au declarat recurs apelanții, în nume propriu și în reprezentarea minorilor și, solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată în toate instanțele.
Prin motivele de recurs s-a invocat că ei dețin un apartament la parter iar pârâții la etajul II, iar pentru ca aceștia să poată circula, trebuie să treacă prin fața ușii apartamentului lor cu câinele pe care îl dețin fără acordul colocatarilor. Sunt obligați a-i suporta la orice oră lătratul, mizeria, pentru că își face necesitățile pe scări, lasă păr peste tot.
Au fost ignorate cu ușurință probele, s-a reținut că o singură persoană ar fi deranjată de câine - martor Moor - dar, solicită a fi analizate și celelalte probe. Nu s-a ținut cont de faptul că au fost sancționate contravențional, că există hotărârea Consiliului Local S M nr. 50/2007, de tabelul semnat de 8 familii care cer îndepărtarea câinelui din apartament, iar minorul a suferit în urmă cu 5 ani o operație foarte grea.
Nu s-a motivat în drept recursul.
Intimații, prin întâmpinarea depusă la dosar, au solicitat respingerea recursului cu cheltuieli de judecată, întrucât din 20 de familii, 17 și-au manifestat acordul de deținere al câinelui de rasă, joasă, care nu figurează în hotărârea nr. 30/2002 în care s-a prevăzut rasele prohibite.
Corect, față de probele administrate s-a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile atragerii răspunderii civile delictuale, câinele trăiește în apartament din 2001, nu face, în condiții similare sunt deținuți și alți câini mult mai gălăgioși și intimatul a suferit un infarct și nu este afectat negativ de animal.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Conform Hotărârii nr. 30/29 mai 2002 Consiliului Local al Municipiului S M " deținerea de câini - în imobile cu mai mulți locatari (.) este permisă numai cu acordul în scris al celorlalți locatari". Ori, din declarația privind acordul scris al colocatarilor pârâților ( fila 12 dosar fond) rezultă că cel puțin 3 familii nu și-au dat acordul pentru ca pârâții să dețină câine în apartamentul de bloc. În atare situație, pârâții nu întrunesc cerințele legale pentru deține și pe mai departe câinele în apartament; ba mai mult, conform declarațiilor martorilor și Moor, câinele pârâților face, respectiv latră atât când este lăsat afară din apartament, cât și când este în apartament și aude mișcări pe casa scărilor, care deranjează pe unii locatari. În plus, în perioadele în care câinele își pierde părul, acel păr ajunge de pe casa scărilor și în apartamentele colocatarilor, fapt ce de asemenea le creează disconfort.
În atari condiții, refuzul locatarilor, deranjați de prezența acestui câine al pârâților în apartamentul de bloc, este justificat și nu pot fi obligați să accepte în continuare un trai în comun care să fie în permanență tulburat de lătratul câinelui ori de câte ori este eliberat din apartament sau chiar și atunci când este în apartament dar simte mișcare pe casa scării.
Este adevărat că lipsa consimțământului tuturor colocatarilor din scara blocului de a-și da acordul pentru menținerea de către pârâți a câinelui în apartament, constituie contravenție, în planul dreptului administrativ, și chiar au și fost sancționați contravențional pentru acest lucru în mai multe rânduri, dar în planul dreptului civil, el îmbracă forma abuzului de drept, câtă vreme ajunge să deranjeze folosința și traiul în comun al celorlalți colocatari, iar reclamanții prin cererea formulată au cerut aplicarea sancțiunii civile pentru abuzul de drept.
Așa fiind, acțiunea reclamanților era întemeiată și trebuia admisă cu privire la acest capăt de cerere așa cum fost formulată, motiv pentru care recursul este fondat și va fi admis în baza prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, urmând a fi modificată în întregime decizia recurată cu consecința admiterii apelului în baza prevederilor art. 296 Cod procedură civilă și a schimbării în parte a sentinței instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii reclamanților și obligării pârâților de a îndepărta câinele din apartamentul situat în imobilul bloc compus din mai multe apartamente. Se va menține modul în care a fost soluționat cel de-al doilea capăt de cerere privind le tăiat, întrucât nu făcut obiectul recursului și oricum acest capăt de cerere s-a dovedit a fi neîntemeiat.
Reținând culpa procesuală intimaților pârâți în declanșarea prezentului litigiu, instanța făcând aplicarea prevederilor art. 274 Cod procedură civilă îi va obliga pe aceștia în favoarea recurenților reclamanți la 30 RON cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru în toate cele trei faze procesuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil declarat de recurenții reclamanți, toți cu domiciliul în S M,-, - 11,. 4, județul S M, în contradictoriu cu intimații pârâți și, ambii cu domiciliul în S M,-, - 11,. 9, împotriva deciziei civile nr. 104/A din data de 07.05.2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o modifică în întregime în sensul că:
Admite ca fondat apelul declarat de și împotriva sentinței civile nr. 7700/17.12.2008 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, pe care o schimbă în parte în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții și în nume propriu și în reprezentarea minorilor și, împotriva pârâților și.
Obligă pârâții să îndepărteze câinele din apartamentul nr. 9 situat în bloc C 11, din localitatea S M,-.
Menține respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâților la plantarea unui pom -.
Obligă intimații să le plătească recurenților 30 RON cheltuieli de judecată în fond, apel, recurs, reprezentând taxa de timbru.
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29.10.2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - 06.11.2009
- judecători fond -
- judecători apel - Melita,
- dact. gref. - 06.11.2009 - 8 ex.
- emis 6 com. - 06.11.2009 - ,
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
