Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1374/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1374/2009-
Ședința publică din 29.10.2009
PREȘEDINTE: Trif Doina
JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenții reclamanți, toți cu domiciliul procedural ales în S M,-, județul S M, în contradictoriu cu intimatul pârât INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ S M, cu sediul în S M,-, județul S M, împotriva sentinței civile nr. 260/D din data de 17.03.2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, prin care s-a respins acțiunea, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta intimatei pârâte, consilier juridic, în baza delegației nr. 17232 din data de 28.10.2009, eliberată de intimatul pârât, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este scutit de la plata taxei de timbru, după care:
Reprezentanta intimatului pârât arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatului pârât solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii pronunțate de Tribunalul Satu Mare, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 260/D din data de 17.03.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Satu Marea respins acțiunea civilă formulată de reclamanții, și cu domiciliul ales în S M- în contradictoriu cu INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ cu sediul în S M,-.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă"salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă.pot primio alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator".Aliniatul 2 al aceluiași articol dispune că"tichetele de masă se acordăîn limita bugetului de statsau, după caz, ale bugetelor locale,pentru unitățile din sectorul bugetaf.
Analizând aceste dispoziții legale se reține căangajatorul nu are obligația, ci doar posibilitatea de a acordaalocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă. Mai mult, unitățile din sectorul bugetar - categorie din care face parte și pârâtul- pot acorda această alocație numai în limita bugetului de stat.
Analizând și prevederile legilor bugetului de stat raportat la perioada pentru care reclamanții solicită sumele ce reprezintă contravaloarea tichetelor de masă neacordate se poate constata că pretențiile acestora sunt neîntemeiate.
Astfel art. 46 alin. 4 din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003, dispune că"în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare.nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație".Aceste dispoziții au fost preluate identic în Legea bugetului de stat pe anul 2005, nr. 511/2004 art. 40, precum și în Legea bugetului de stat pe anul 2006, nr. 379/2005 art. 24.
Este adevărat că prin Legea nr. 142/1998 privind tichetele de masă s-a instituit o anumită formă de protecție socială a salariaților, însă se constată că această formă de protecție socială este, prin lege, facultativă pentru angajator, nu este garantată prin Constituție, nefiind astfel un drept constituțional, fundamental.
Art. 41 alin. 2 din Legea fundamentală, a cărui încălcare o invocă reclamanții, dispune că"salariații au dreptul la măsuri de protecție socială. Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice,stabilite de lege",în consecință, Constituția lasă la latitudinea legiuitorului acordarea altor măsuri de protecție socială și criteriile de acordare a acestora. De altfel, instanța nici nu este în drept să aprecieze dacă prin modul de reglementare a dreptului la tichete de masă se încalcă dispozițiile constituționale întrucât ar încălca atribuțiile puterii judecătorești. Eventual, reclamanții ar fi putut invoca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale menționate, cu consecința soluționării acestei excepții de către Curtea Constituțională.
Reclamanții mai invocă situația discriminatorie în care se află, raportat la alte categorii de bugetari care beneficiază de dreptul în discuție, fără să nominalizeze aceste categorii.
Curtea Europeană a drepturilor Omului, privitor la dispozițiile art. 14 din Convenție privind interzicerea discriminării, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se induc distincții între situații analoge și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. Curtea a decis în mod constant că pentru ca o asemenea încălcare să se producă, trebuie stabilit că persoane plasate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă. Curtea a apreciat, prin jurisprudența sa, că statele contractante dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele între situații analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament juridic aplicate.
Pentru a putea aprecia existența discriminării, situația reclamanților trebuie analizată în raport cu alte persoane, aflate în situații comparabile, dar care au fost tratate în mod diferit, respectiv cu persoane din aceeași ramură a sectorului bugetar.
Reclamanții nu au făcut dovada că în cadrul ramurii de bugetari din care fac parte, există categorii de persoane cărora li s-au acordat tichete de masă.
Din aceste considerente de fapt și în temeiul dispozițiilor legale menționate, acțiunea reclamanților a fost respinsă ca neîntemeiată.
Cheltuielile de judecată nu au fost justificate.
Asistenții judiciari, participând la constituirea completului de judecată în condițiile art. 55 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judecătorească, au exprimat aceeași opinie asupra cererii reclamanților.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor timbru, au declarat recurs reclamanții, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței, admiterea acțiunii, obligarea pârâtei intimate la acordarea și plata contravalorii tichetelor de masă prevăzute de Legea nr. 142/1998, indexat cu indicele de inflație, începând cu 01.01.2006, până la încetarea raporturilor de muncă.
Prin motivele de recurs, s-a invocat că art. 41 din Constituția României prevede că salariații au dreptul la beneficiul măsurilor de protecție socială, în mod egal, nediscriminatoriu, ori, instanța nesocotit art. 6 Codul muncii, art. 5 ce proclamă principiul egalității de tratament, art. 16 din Constituție.
Nu pot fi de acord cu interpretarea în sensul că, acordarea tichetelor de masă ar fi condiționată de existența fondurilor prevăzute cu această destinație în bugetul de stat. Faptul că Legea nr. 142/1948 prevede o posibilitate a acordării și nu a obligației, nu înseamnă că salariații nu au dreptul la acordarea tichetelor.
Acordarea tichetelor în funcție de voința angajatorului constituie o restrângere a dreptului lor la protecția socială în raport cu alți salariați din sectorul bugetar, de altfel, au dovedit că dețin un bun în sensul art. 1 din Protocolul 1 al CEDO, există o speranță legitimă la beneficiul măsurilor de protecție socială, atâta timp cât deja practica judiciară prin care alți colegi au primit acest drept - decizia civilă nr. 1345/2007 a Curții de Apel Oradeaa statuat în sensul îndreptățirii mai multor salariați contractuali la acordarea drepturilor solicitate.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, art. 1 din Legea nr. 142/1998, art. 16, 41, 53 din Constituție, art. 5, 6 din Legea nr. 53/2003.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul solicitat respingerea recursului întrucât nu s-au prevăzut în buget sumele necesare acordării tichetelor de masă.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța constată următoarele:
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 147/1998 privind acordarea tichetelor de masă, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportate integral de angajator, iar alin. 2 stabilit că acestea se acordă în limita bugetului de stat, al celor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, dispoziții legale corect reținute de către instanța de fond, conform căreia, angajatorul are doar posibilitatea, vocația de le acorda și nu o obligație imperativă în limita bugetului de stat.
Legea bugetului pentru anul 2004 - nr. 507/2003 - a stabilit că nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în bugete nu sunt prevăzute sume cu această destinație, aspecte ce se regăsesc apoi și în Legea nr. 511/2004, 379/2005 pentru bugetul anilor 2005 - 2006 - art. 40 -,Legea nr. 486/2006, 338/2007, apărările intimatului fiind fondate.
Este adevărat că practica judiciară a instanțelor, inclusiv a Curții de Apel Oradeaa fost în sensul admiterii unei astfel de solicitări însă, întrucât la nivel de țară au fost soluții contradictorii referitor la aceiași problemă juridică dedusă judecății, unele instanțe admițând astfel de cereri iar altele respingându-le, potrivit art. 329 alin. 1 Cod procedură civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru a asigura interpretarea și aplicarea unitară legii pe întregul teritoriu al României, s-a pronunțat în cadrul recursului în interesul legii prin decizia civilă nr. 14/18.02.2008 în sensul că, beneficiile solicitate nu reprezintă un drept ci o vocație ce se poate realiza dosar în condițiile în care angajatorul are prevăzute sume cu această destinație și acordarea a fost negociată prin contractele colective de muncă. Această dezlegare a problemei de drept judecate, este obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, astfel că, orice discuții referitor la practica judiciară anterioară, la legitimă dobândirii unui bun, apar ca fiind inutile.
De altfel, urmare a acestei decizii în interesul legii, chiar și Curtea de Apel Oradea și-a modificat practica judiciară în materie, - exemplu fiind soluțiile pronunțate în dosar nr. 4572/-, -, -, - etc.
Ca urmare, întrucât nu s-a făcut dovada că angajatorul în speță avut, are prevăzute în buget sume cu această destinație - acordarea tichetelor de masă -, că acordarea ar fi fost negociată prin contractele colective de muncă, apărările recurenților sunt neavenite, astfel că, nefiind aplicabile dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat, menținând în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenții reclamanți, toți cu domiciliul procedural ales în S M,-, județul S M, în contradictoriu cu intimatul pârât INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ S M, cu sediul în S M,-, județul S M, împotriva sentinței civile nr. 260/D din data de 17.03.2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 29.10.2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - 06.11.2009
- judecători fond - Melita,
- dact. gref. - 06.11.2009 - 22 ex.
- emis 20 com. - 06.11.2009 -, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ S
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
