Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1468/2009. Curtea de Apel Craiova

DOSAR NR-

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

INSTANȚĂ DE RECURS

DECIZIE Nr.1468

Ședința publică de la 10 decembrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu

JUDECĂTOR 2: Paraschiva Belulescu

JUDECĂTOR 3: Paula Păun

Grefier: - - - -

*****

Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 382 din 1 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- prin care s-a respins apelul împotriva sentinței civile nr. 3645 din 02 martie 2009, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă C, având ca obiect pretenții.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul pârât, asistat de avocat și consilier juridic, reprezentând intimata reclamantă

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care a învederat instanței faptul că nu s-au depus înscrisurile solicitate de instanță, la termenul anterior, după care;

Consilier juridic, pentru intimata reclamantă, a depus înscrisurile dispuse de instanță, respectiv o copie de pe Hotărârea nr.522 din 31.10.2007 emisă de Consiliul Local al Municipiului C și bunurilor care aparțin domeniului privat al Municipiului C, aflate în administrarea. un exemplar fiind comunicat către avocat, care nu a solicitat termen pentru observare. A arătat că nu a fost depus actul de administrare al acestui teren.

Avocat, pentru recurentul pârât, a depus, împuternicire avocațială și chitanța nr.95 din 05.12.2009, în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocat. A mai depus, în copie, actul de vânzare al terenului în litigiu, autentificat la Tribunalul Județean D - Secția a III-a sub nr.734/1936, un exemplar fiindu-i comunicat consilierului juridic, care nu a solicitat termen pentru observare.

A solicitat acordarea unui termen de judecată, pentru depunere de înscrisuri din care să rezulte identitatea imobilului în litigiu.

Consilier juridic a arătat că nu se opune cererii formulate de avocat, solicitând emiterea unei adrese către Primăria Municipiului C, pentru a se înainta înscrisurile privind identitatea imobilului.

La interpelarea instanței, avocat și consilier juridic, pe rând având cuvântul, au arătat că nu mai există un alt dosar pe rolul instanțelor judecătorești, cu privire la prezentul teren în litigiu.

Instanța a respins cererile de amânare formulate de avocat și consilier juridic, apreciind că la dosar sunt suficiente elemente pentru soluționarea cauzei.

Constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, instanța a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față.

Avocat, pentru recurentul pârât a susținut că reclamanta nu are calitate procesuală activă, întrucât nu a făcut dovada că terenul în litigiu este proprietatea Consiliului Local al Municipiului C și nici că are în administrare terenul respectiv. A arătat că reclamanta nu a indicat natura pretențiilor privind suma de 11913,41 lei și nici temeiul legal al acestora, astfel că pretențiile respective sunt despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului. A precizat că, acțiunea în pretenții, întemeiată pe dispozițiile art.998 cod civil nu putea fi admisă în lipsa admiterii acțiunii în revendicare, întemeiată pe dispozițiile art.480 Cod Civil, iar în ceea ce privește construcția, nu s-a stabilit dacă aceasta are caracter provizoriu sau permanent.

A susținut motivele de recurs invocate în scris, pe care le-a dezvoltat oral, în raport de care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei civile atacate, în sensul admiterii apelului și respingerii acțiunii în totalitate. Cu cheltuieli de judecată.

Consilier juridic, pentru intimata reclamantă C, a arătat că terenul pe care se află amplasată construcția deținută de pârât este proprietatea Consiliului Local al Municipiului C și se află în administrarea Regiei, conform HCL 14/1995. De asemenea, C, în calitate de administrator al terenului, are dreptul și obligația de a-și exercita toate prerogativele conferite de lege pentru buna administrare a imobilului, respectiv o acțiune în evacuare împotriva oricărei persoane care ocupă fără forme legale terenul proprietatea Consiliului Local al Municipiului Referitor la capătul de cerere privind pretențiile în valoare e 11913,41 lei, ce reprezintă contravaloarea folosinței terenului pentru perioada septembrie 2006 - mai 2008, aceasta a fost stabilită la nivelul minim prevăzut de HCL 60/1998, modificată de HCL 214/2007.

A pus concluzii de respingerea recursului și menținerea deciziei civile atacate, ca fiind temeinică și legală.

CURTEA

Asupra recursului de față;

1. Prin sentința civilă nr. 3545/2 martie 2009, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, fost admisă acțiunea formulată de reclamanta C, în contradictoriu cu pârâtul.

fost obligat pârâtul către reclamantă la plata sumei de 11913,41 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului pentru perioada septembrie 2006 - mai 2008.

A fost obligat pârâtul să-și ridice construcția provizorie amplasată pe terenul situat în C,-,

A fost obligat pârâtul către reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 809 lei.

Pentru a se pronunța astfel, instanța reținut următoarele:

Examinând cu precădereexcepția lipsei calității procesuale activea reclamantei C, instanța a respins-o, având în vedere că aceasta, în calitate de administrator al terenului proprietatea Consiliului Local al municipiului C, are dreptul și obligația de a exercita toate prerogativele conferite de lege pentru buna administrare a imobilului respectiv, împotriva oricărei persoane care ocupă fără forme legale terenul în litigiu.

Astfel, Hotărârea nr. 14/1995 a Consiliului Local C, privind înființarea Regiei Autonome de Administrare a Domeniului Public și a Fondului Locativ, a stabilit ca obiect de activitate pentru Regie, printre altele, și administrarea și întreținerea fondului Locativ de stat, respectiv a mijloacelor fixe, identificate prin lista de inventariere, fila 43, unde la poziția 38 figurează terenul din - -, nr. 74.

Instanța a constatat și reținut că pârâtul a cumpărat o construcție provizorie de la SC SRL, care este amplasată pe terenul situat în C,-. La rândul ei, această societate avea încheiat cu reclamanta contractul de închiriere nr. 337/10.01.2005 pentru terenul pe care este amplasată construcția.

Prin sentința civilă nr. 1814/2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, contractul de închiriere deținut de SC SRL pentru teren a fost reziliat, iar societatea obligată la contravaloarea chiriei aferente pentru lunile aprilie - mai 2005.

Ulterior, pârâtul a solicitat reclamantei încheierea unui nou contract de închiriere pentru terenul din - - nr. 74, însă a fost refuzat conform adresei emise de reclamantă la 09.11.2007, pe considerentul că trebuie să achite contravaloarea chiriei restante a terenului pe care este amplasată construcția.

Întrucât pârâtul ocupă terenul fără contract de închiriere și fără să achite chiria aferentă din data de 23.04.2005, dată la care a cumpărat construcția provizorie,reclamanta este îndreptățită să solicite contravaloarea acesteiacare se ridică la suma de 11913,41 lei cu TVA-ul și penalitățile aferente pentru perioada septembrie 2006 - mai 2008.

Referitor la cel de-al doilea capătde cerere privind ridicarea construcției provizorii, instanța a constatat și reținut că acesta este întemeiat, motivat de faptul că pârâtul ocupă în mod abuziv terenul, fără forme legale și fără a achita contravaloarea folosinței terenului.

Față de aceste considerente, instanța a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâtul la plata sumei de 11913,41 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului situat în- pentru perioada septembrie 2006 - mai 2008, precum și la ridicarea construcției provizorii amplasate pe terenul în litigiu.

În temeiul disp. art. 274.CIV. pârâtul a fost obligat către reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 809 lei, reprezentând taxă timbru.

Împotriva acestei sentințe declarat apel pârâtul -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului, a susținut în esență că, acțiunea în pretenții - întemeiată pe dispozițiile art. 998 Cod Civil, nu putea fi admisă în lipsa admiterii acțiunii în revendicare, întemeiată pe dispozițiile art. 480 Cod Civil, iar în ceea ce privește construcția, nu s-a stabilit dacă aceasta are caracter provizoriu sau permanent; de asemenea, a invocat că acțiunea a fost formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, reclamanta nefiind proprietara terenului pe care acesta a amplasat construcția și nici administratorul acestui teren, reclamanta indicând titlul său asupra terenului ca fiind HCL nr.14/1995.

2. Prin decizia civilă nr. 382 din 01.06.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a respins apelul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile 3645 din 02.03.2009, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă RAADPFLC.

Pentru pronunța astfel, instanța de apel a constatat că, în mod corect, prima instanță analizat probatoriul analizat în cauză, dând o justă soluționare problematicii de drept deduse judecății, în raport de dispozițiile legale incidente în cauză.

Astfel, Tribunalul a constatat că în mod legal și temeinic, în condițiile art. 137 Cod pr. civ. instanța de fond a constatat neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei C, având în vedere că aceasta, în calitate de administrator al terenului proprietatea Consiliului Local al municipiului C, are dreptul și obligația de a-și exercita toate prerogativele conferite de lege pentru buna administrare a imobilului respectiv, împotriva oricărei persoane care ocupă fără forme legale terenul în litigiu.

Hotărârea nr. 14/1995 a Consiliului Local C privind înființarea Regiei Autonome de Administrare a Domeniului Public și a Fondului Locativ, stabilește ca obiect de activitate pentru Regie, printre altele și administrarea și întreținerea fondului Locativ de stat, respectiv a mijloacelor fixe, identificate prin lista de inventariere, fila 43,unde la poziția 38 figurează terenul din - -, nr. 74.

De asemenea, instanța de fond în mod corect a constatat că pârâtul a cumpărat o construcție provizorie de la SC SRL, care este amplasată pe terenul situat în C,-. La rândul său, această societate avea încheiat cu reclamanta contractul de închiriere nr. 337/10.01.2005 pentru terenul pe care este amplasată construcția, iar prin nr. 1814/2007 pronunțată de Tribunalul Dolj, contractul de închiriere deținut de SC SRL pentru teren a fost reziliat, societatea fiind obligată la contravaloarea chiriei aferente pentru lunile aprilie - mai 2005.

Întrucât pârâtul ocupă terenul fără contract de închiriere și fără să achite chiria aferentă din data de 23.04.2005, dată la care a cumpărat construcția provizorie, Tribunalul a constatat că reclamanta este îndreptățită să solicite contravaloarea acesteia care se ridică la suma de 11913,41 lei cu TVA-ul și penalitățile aferente pentru perioada septembrie 2006 - mai 2008 și având în vedere că pârâtul ocupă în mod abuziv terenul, fără forme legale și fără a achita contravaloarea de folosință a terenului, acesta în mod corect fost obligat să-și ridice construcția provizorie amplasată pe terenul situat în C,-, județul D, proprietate Consiliului Local al Municipiului conform nr. 14/1995 și aflat în administrarea reclamanta conform nr. 14/ 20 martie 1995.

3. Impotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs apelantul pârât, în termen, motivat și timbrat.

Criticile sunt in esenta urmatoarele: în mod greșit tribunalul a constatat ca prima instanță a analizat probatoriul administrat în cauză și a dat o rezolvare corectă problemelor de drept deduse judecății, privind:

- excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei;arată că lista de inventariere este un act unilateral al reclamantei și că nu s-a depus la dosar anexa la protocolul prevazut de art. 3 din HCL 14/1995, în condițiile în care reclamanta nu are în obiectul său de activitate administrarea de terenuri, iar terenurile aparținând domeniului public sau privat al statului sunt date fie în administrarea consiliilor locale, fie a altor persoane prevazute expres de lege.

- admisibilitatea acțiunii în pretenții pentru lipsa de folosință a terenului pretins a fi în administrarea reclamantei, în lipsa unei acțiuni în revendicarea terenului; Arata că reclamanta nu a indicat natura despăgubirilor și temeiul legal al acestora, astfel că singurul temei juridic ce ar putea fi invocat ar fi disp. art. 989 Cod civil, acțiunea fiind accesorie celei în revendicare.

- admisibilitatea acțiunii în obligație de a face (de a ridica construcție proprietatea sa); susține că în lipsa unei acțiuni în revendicare a terenului în litigiu, pârâtul nu poate fi obligat la ridicarea construcției existente pe acesta, iar construcția nu are caracter provizoriu, ci permanent, având fundație și pivniță.

- admisibilitatea unei acțiuni în evacuare, în condițiile inexistenței unor raporturi locative între părți. De altfel, instanțele au încălcat principiul disponibilității, nepronunțându-se asupra cererii de evacuare așa cum a fost precizată la data de 8.12.2008, ci a obligat pe pârât la ridicarea construcției.

Solicita admiterea recursului, modificarea în totalitate a deciziei și pe fond, respingerea acțiunii.

In drept, recursul a fost motivat, fiind invocat cazul de recurs de modificare prevăzut în art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

S-au depus: taxa timbru, împuternicire avocațială, HCL 522/2007 privind aprobarea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al municipiului C - cu anexe, adresa nr. 1024/2009 a Arhivelor Naționale - Serviciul Județean D și copia actului de vânzare cumpărare autentificat la Tribunalul Dolj secția III sub nr. 734/1936.

Intimații au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor pronunțate ca fiind legale și temeinice.

Recursul este nefondat si se va respinge ca atare, pentru considerentele ce se vor arata in continuare:

În mod corect ambele instanțe au soluționat excepția lipsei calității procesuale active, invocată în apărare de către pârât, prin aprecierea ca neîntemeiată și pe cale de consecință, prin respingerea acesteia și analizarea pe fond a acțiunii, privita ca admisibila si intemeiata.

Domeniul privat al statului sau alunităților administrativ-teritorialeeste alcătuit din bunuri aflate în proprietatea lor și care nu fac parte din domeniul public. Asupra acestor bunuri statul sau unitățile administrativ-teritoriale au drept de proprietate privată, potrivit rt. 4 din L 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia. Dreptul de proprietate privată al statului sau al unităților administrativ-teritoriale asupra bunurilor din domeniul privat este supus regimului juridic de drept comun, dacă legea nu dispune altfel, conform rt. 5 alin. 2 din acelasi act normativ.

Autoritățile administrației publice locale administrează sau, după caz, dispun de resursele financiare, precum și de bunurile proprietate publică sau privată ale comunelor, orașelor, municipiilor și județelor, în conformitate cu principiul autonomiei locale, potrivit rt. 10 din Legea administrației publice locale Republicată nr. 215 din 23 aprilie 2001

Autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii suntconsiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, șiprimarii,ca autorități executive, in conformitate cu rt. 23 alin. 1 din acelasi act normativ.

Consiliul local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale, avand si atribuții privind administrarea domeniului public și privat al comunei, orașului sau municipiului, potrivit art. 36 alin. 1 si 2 lit. c, din 215/2001.

În exercitarea acestor atribuții, consiliul local: hotărăște vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a comunei, orașului sau municipiului, după caz, în condițiile legii - conform art. 36 alin. 5 lit. b din 215/2001.

Constituie patrimoniu al unității administrativ-teritoriale bunurile mobile și imobile care aparțin domeniului public al unității administrativ-teritoriale, domeniului privat al acesteia, precum și drepturile și obligațiile cu caracter patrimonial, potrivit rt. 119 din acelasi act normativ.

Toate bunurile aparținând unităților administrativ-teritoriale sunt supuse inventarierii anuale, asa cum rezulta din prev. rt. 122 din 215/2001.

Consiliile localeși consiliile județene hotărăsc ca bunurile ce aparțin domeniului public sau privat, de interes local sau județean, după caz,să fie date în administrarea regiilor autonomeși instituțiilor publice, să fie concesionate ori să fie închiriate, potrivit art. 123 alin. 1, din acelas act notmativ.

autonome de interes local sau județean, înființate sau reorganizate prin hotărâri ale autorităților deliberative - consilii locale/judetene, sunt organisme prestatoare de servicii publice și de utilitate publică de interes local sau județean, ca denumire generica, potrivit art. 1 alin. 2 lit. g pct. 2 Legea administrației publice locale Republicată nr. 215 din 23 aprilie 2001

autonome de interes local pot fi organizate și funcționează sub autoritatea consiliilor locale ale municipiilor si oraselor, potrivit rt. 2 alin. 1 din ORDONANȚA Nr. 69 / 1994 Republicată, privind unele măsuri pentru reorganizarea regiilor autonome de interes local.

autonome de interes local administrează bunuri aparținând domeniului public prevăzute de art. 135 alin. (4) din Constituție sau de alte dispoziții legale, iar bunurile aflate în administrarea regiei autonome se evidențiază în patrimoniul acesteia, în mod distinct de bunurile pe care le deține în proprietate, in conformitate cu disp. art. 3 alin. 1 si 2 din acelasi act normativ.

In cauza, cert este că terenul pe care este amplasata constructia, face parte la momentul litigiului, din domeniul privat al municipiului, așa cum rezultă și din ultimul inventar aprobat prin HCL 522/2007, la poziția 563 - depusă în recurs de intimata reclamantă, fiind dat in administrarea reclamantei - regie autonoma de interes local si aflata sub autoritatea consiliului local al municipiului, infiintata si organizata potrivit dispozitiilor legale enuntate in precedent.

In acest context, apare nerelevant istoricul terenului si nedepunerea la dosar a protocolului incheiat in anul 1995 odata cu reorganizarea celor doua regii autonome si infiintarea - patrimoniul regiei atat cu privire la bunurile aflate in administrare, cat si cu privire la bunurile detinute in proprietate si evidentiate distinct, fiind o componenta dinamica.

In virtutea atributiilor pe care le are si in exercitarea dreptului de administrare, aceasta regie poate sa stea in justitie si sa reclame ori sa formuleze orice pretentie legata de valorificarea dreptului de administrare asupra bunului respectiv.

de obiectul actiunii introductive de instanta, respectiv de faptul ca cererea nu a avut ca obiect revendicarea terenului pe care este amplasata constructia, nu era necesar ca reclamantul sa fie titularul dreptului de proprietate asupra bunului respectiv, fiind suficient sa fie titularul unui drept de administrare, deci nu era necesar ca actiunea sa fie promovata de unitatea administrativ teritoriala, ca persoana juridica de drept public, respectiv de municipiul C prin primar - in sensul disp. 21 alin. 1 ai alin. 2 din Legea 215/2001.

Avand in vedere originea conflictului, interesul invocat si scopul urmarit de reclamanta, dar si faptul ca litigiul nu se poarta asupra regimului juridic al terenului si al titularului dreptului de proprietate asupra acestuia, nu era necesara promovarea in justitie ca mijloc juridic de aparare a proprietatii, a unei actiuni in revendicare imobiliara - actiune reala si petitorie prin care proprietarul neposesor cere recunoasterea dreptului sau de proprietate si restituirea bunului sau de la posesorul neproprietar, fiind suficienta o actiune in pretentii si obligatie de a face.

In cauza exista un raport juridic obligational, subiectele acestuia fiind: reclamanta ca titular al dreptului de administrare a terenului, paratul ca titular al dreptului de proprietate al constructiei si cu vocatie de a incheia un contract de inchiriere cu reclamanta pe acel teren, ca si vanzatorul - proprietar anterior al constructiei metalice achizitionata prin licitatie publica (baraca metalica - fara teren).

Sub raportul continutului raportului juridic, acesta este format dintr-un drept de creanta al reclamantei si o obligatie corelativa a paratului, iar izvorul obligatiei - intrucat intre partile prezente nu s-a incheiat un contract, asa cum a existat anterior, il reprezinta o fapta ilicita cauzatoare de prejudicii. Fapta obiectiva in materialitatea ei consta in folosirea terenului fara un titlu legal, deci in lipsa unui contract de inchiriere, iar prejudiciul consta in contravaloarea chiriei neincasate intr-o anumita perioada de timp, chirie calculata in baza tarifelor legale stabilite prin hotarare a Consiliului Local al municipiului ( tarife stabilite in raport si cu destinatia spatiului - in cauza, teren pentru instalarea de chiscuri demontabile cu diverse activitati). In orice caz, cumparatorul constructiei - baraca metalica, nu are nici mai multe sau altfel de drepturi sau obligatii, decat proprietarul anterior. Si, in acest context, nu are importanta originea conflictului sau motivele care au stat la baza neincheierii unui contract de inchiriere intre reclamanta si noul proprietar al constructiei metalice.

Si in cazul in care obligatia ar fi izvorat din contract, regia - reclamanta de astazi, ca si in cazul unui delict, ar fi fost legitimata procesual activ sa promoveze si actiunea in pretentii si cea in obligatie de a face, aceste cereri nefiind in mod necesar accesorii unei actiuni in revendicare. In acest context, apare nerelevanta expresia folosita de reclamanta in precizarea la actiune privind "evacuarea" paratului - specifica raporturilor contractuale locative, iar invocarea disp. art. 480 Cod civil, este de principiu si contextuala, neindicand in mod neconditionat intentia reclamantei de a promova o actiune in revendicare. In orice caz, din perspectiva invocata de recurent, incalcarea principiului disponibilitatii nu poate fi invocata cu succes, decat de titulara actiunii.

In ceea ce priveste faptul ca respectiva constructie nu ar fi provizorie, asa cum sustine recurentul parat, in masura in care sustinerea sa este reala, aceasta imprejurare este nerelevanta. Se are in vedere faptul ca recurentul a cumparat constructia la data de 23.04.2005, deci mai inainte de rezilierea contractului incheiat anterior, reziliere dispusa prin hotarare judecatoreasca. Prin urmare, ca succesor cu titlu particular, contractul incheiat de SC srl, ii era opozabil, iar paratul era si administrator al acestei societati. Pe de alta parte, chestiunea legata de caracterul provizoriu al constructiei este un element al starii de fapt, ce a fost definitiv stabilita de instanta de apel - instanta superioara de fond. In aceasta privinta, recurentul nu a depus inscrisuri noi, care sa contrazica cele stabilite de instantele de fond, astfel ca analizarea acestui aspect in recurs, in lipsa unor inscrisuri noi, echivaleaza cu o reapreciere a probelor administrate si cu un control judiciar al netemeiniciei deciziei recurate, ceea ce este inadmisibil in raport cu disp. art. 304 partea introductiva Cod procedura civila.

Potrivit art. 305 Cod procedură civilă, în instanța de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor.

În această ordine de idei, în recurs, pârâtul nu a depus la dosar înscrisuri noi, proba admisibila în condițiile art. 305 Cod procedură civilă, relevante și care să conduca la o reconfigurare a starii de fapt si sa demonstreze contrariul celor reținute de instanțele de fond și să ducă la reformarea deciziei în favoarea recurentului.

Astfel, actul de vânzare-cumpărare eliberat în copie de Arhivele Statului, depus în recurs, din care rezultă faptul că în urmă cu peste 70 de ani terenul ar fi aparținut în proprietatea privată unei persoane fizice, este nerelevant. Se au in în vedere cel puțin două argumente: - nici măcar nu se susține ca terenul ar fi aparținut în proprietate autorului pârâtului, dublat de o eventuală susținere a unei preluări abuzive din partea statului; - în cauză nu s-a invocat apartenența în prezent în proprietatea privată a unei persoane fizice a terenului în litigiu și nu este un element de discuție si hotarator, nici istoricul sau succesiunea în timp a transmiterii proprietății dintr-un patrimoniu într-altul, inclusiv în cel al unității administrativ teritoriale, respectiv al municipiului C, sau litigiile preexistente cu un eventual deznodamant in defavoarea municipiului. In orice caz, litigiul avand ca obiect Legea 10/2001 priveste imobilul de la nr. 76 (fost 74, filele 68 - 71 fond), iar cel transat de Curtea de Arbitraj de pe langa UCECOM, neopozabil reclamantei, se refera explicit la un imobil constructie, iar nu la teren (filele 72 - 73 dosar fond).

Cert este că terenul in litigiu, potrivit dovezilor depuse la dosar si celor stabilite definitiv ca stare de fapt de instantele de fond, face parte in prezent din domeniul privat al municipiului, așa cum rezultă și din ultimul inventar aprobat prin HCL 522/2007, la poziția 563 - depusă în recurs de intimata reclamantă.

Acestea sunt considerentele pentru care, in baza art. 312 alin. 1 teza II Cod procedura civila, nesubzistand cazul de recurs de modificare prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila si neexistand cazuri de recurs de casare de ordine publica ce se ridica si din oficiu de instanta si se pun in dezbaterea partilor, potrivit art. 306 alin. 2 Cod procedura civila, recursul de se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 382 din 1 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, prin care s-a respins apelul impotriva sentinței civile nr. 3645 din 02 martie 2009, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 10 decembrie 2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- - -

Red.

Tehn.

2 ex./08.01.10

Președinte:Tatiana Rădulescu
Judecători:Tatiana Rădulescu, Paraschiva Belulescu, Paula Păun

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1468/2009. Curtea de Apel Craiova