Obligație de a face. Decizia 1463/2009. Curtea de Apel Craiova

DOSAR NR-

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

INSTANȚĂ DE RECURS

DECIZIE Nr.1463

Ședința publică de la 10 decembrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu

JUDECĂTOR 2: Paraschiva Belulescu

JUDECĂTOR 3: Paula Păun

Grefier: - - - -

*****

Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei civile nr. 206 din 17 februarie 2009 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații G, și.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns contestatorul, lipsind intimații G, și.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței faptul că intimatul G, în dosarul de recurs, fila 13, solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;

Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra contestației în anulare de față.

Contestatorul a solicitat admiterea contestației în anulare, anularea deciziei civile atacate și rejudecarea recursului. A invocat eroarea materială, arătând că recursul a fost declarat în termen de 2 zile, în mod greșit fiind respins ca tardiv. A pus concluzii și referitor la aspectele de fond ale litigiului.

CURTEA:

Asupra contestației în anulare de față;

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 2718/14.08.2002 pe rolul Judecătoriei Strehaia, reclamanții C și au chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței obligarea acestuia la demolarea construcțiilor și a gardului amplasate pe terenul ce le aparține.

Prin sentința civilă nr. 1943/15.10.2002, Judecătoria Strehaiaa respins acțiunea.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții la data de 5.12.2002, apel înregistrat la Tribunalul Mehedinți sub nr.1133/22.01.2003.

Prin decizia civilă nr.617/A/18.06.2003, Tribunalul Mehedinția admis ca fondat apelul. A schimbat sentința, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul să ridice cele trei construcții din lemn tip șopron acoperite cu bandă din, țiglă și plăci azbociment, pătulul și magazia din lemn aflate sub unul dintre aceste șoproane, precum și 4 stelaje (pătuiage) din lemn, construcții situate pe terenul proprietatea reclamanților, iar în caz contrar, au fost autorizați reclamanții să ridice construcțiile pe cheltuiala pârâtului. A fost respins petitul privind obligarea pârâtului să demoleze gardul pe laturile de vest și este ale terenului proprietatea reclamanților și a obligat pârâtul la 2.300.000 lei vechi cheltuieli de judecată către reclamanți.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamantul și pârâtul.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL CRAIOVA sub nr.4176/CIV/2003.

Prin decizia nr.3619/4.11.2003, Curtea de APEL CRAIOVAa admis recursurileformulate, a casat sentința șia trimis cauza spre rejudecarela Tribunalul Mehedinți, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 214/5.01.2004.

Cauza a fost înregistrată sub nr. 1045/01.02.2005 (număr nou -).

Prin încheierea de ședință din 31.05.2005 s-a dispus suspendarea cauzei în temeiul disp.art.244 pct.1 Cod pr. civilă, până la soluționarea cererii de revizuire.

Cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.1 și 5 Cod pr. civilă, a fost soluționată irevocabil prin decizia civilă nr.715/R/22.09.2005 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr.2488/2005, iar cea întemeiată pe disp. art.322 pct. 7 Cod pr. civilă, s-a soluționat irevocabil prin decizia civilă nr. 559/2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-.

Prin decizia civilă nr. 228/A din 27 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s-a constatat perimat apelul formulat de apelantul pârât, împotriva sentinței civile nr. 1943/15.10.2002 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr.2718/2002, în contradictoriu cu intimații reclamanți C și.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate, susținând că în mod greșit Tribunalul Mehedinția constatat perimat apelul.

Prin decizia nr.206 din 17 februarie 2009 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, s-a respins ca tardiv recursul declarat de recurentul pârât împotriva deciziei civile nr. 228 din 27 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. -, în contradictoriu cu intimatul reclamant moștenitor și cu intimatul reclamant.

S-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 253 alin. 2 Cod pr. civilă, hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în 5 zile de la pronunțare.

În speța de față, decizia nr.228/A a Tribunalului Mehedinția fost pronunțată la data de 27 octombrie 2008, iar recursul declarat de pârâtul a fost înregistrat la data de 18 noiembrie 2008, așa cum rezultă din rezoluția existentă pe cererea de la fila 2 din dosarul Curții de APEL CRAIOVA.

În raport de data pronunțării hotărârii recurate și data înregistrării recursului, Curtea constată că termenul legal de 5 zile prevăzut de art. 253 alin. 2 Cod pr. civilă, a fost cu mult depășit.

Susținerile referitoare la incompatibilitatea președintelui de complet, cât și cele ce vizează fondul nu mai pot fi cenzurate de instanța de recurs, în condițiile în care recursul a fost soluționat pe cale de excepție.

La 6 mai 2009 petentul a formulat o cerere către Curtea de APEL CRAIOVA prin care a solicitat "îndreptarea, lămurirea și completarea deciziei nr.206/25 februarie 2009" pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-.

În motivarea cererii a susținut că greșit a fost respins ca tardiv recursul declarat împotriva deciziei civile nr.228/2008 pronunțată în apel d e Tribunalul Mehedinți și că hotărârea s-a dat cu încălcarea normelor de competență.

Pe cale administrativă cererea, calificată ca fiind o cerere de completare a dispozitivului hotărârii, a fost repartizată completului de judecată care a soluționat cauza în recurs.

Prin încheierea din 20 oct.2009 pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL CRAIOVA cererea a fost calificată ca fiind contestație în anulare. În raport de această calificare s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea ei în vederea repartizării în sistem informatic prin programul ECRIS. A fost format dosarul nr-.

Contestația în anulare este nefondată.

Susținerea contestatorului cum că recursul a fost declarat în termen, întrucât a fost promovat la două zile de la comunicarea deciziei din apel iar termenul de recurs curge de la data comunicării este greșită.

Astfel cum a motivat și instanța de recurs, în situația în care prin hotărârea recurată s-a constatat perimarea, termenul de recurs este de numai 5 zile și curge de la pronunțare ( potrivit art.253 alin.2 din Codul d e pr.civilă). În acest caz nu sunt aplicabile prevederile art.301 Cod pr.civilă pe care le invocă contestatorul în motivarea contestației. Pe de altă parte este de observat că prin această critică adusă deciziei nu se invocă o eroare materială ci o eventuală greșeală de judecată, de aplicare a legii (care însă nu se verifică, astfel cum am arătat mai sus).

O altă critică formulată de contestator vizează nepronunțarea instanței de recurs asupra cererii reconvenționale pe care a formulat-o în recurs și prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților. Această cerere trebuie calificată ca fiind concluzii scrise referitor la fondul litigiului dedus judecății, față de cererea expresă de a fi respinsă acțiunea reclamanților. Aceste concluzii nu au putut fi avute în vedere de instanța de recurs față de faptul că s-a impus a fi analizată cu prioritate excepția tardivității recursului. Omisiunea analizării unor acte în recurs (respectiv a deciziei nr.5715/9 iunie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și sentința civilă nr.1244/5 noiembrie 2001) nu constituie în cauză o eroare materială la soluționarea recursului câtă vreme aceste acte pot fi în eventuală legătură cu aspecte de fond ale litigiului iar instanța a fost în imposibilitate de a verifica legalitatea deciziei și a sentinței întrucât recursul a fost declarat tardiv.

Este de precizat în speță că Tribunalul Mehedinția constatat perimat apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 1943/15 oct. 2002 pronunțată de Judecătoria Strehaia. Potrivit primei decizii care a avut ca obiect analizarea legalității și temeiniciei acestei sentințe (respectiv decizia nr. 617/A/2003 a Tribunalului Mehedinți, pronunțată în dosarul nr. 1133/2003), împotriva sentinței civile nr. 1943/15 oct. 2002au declarat apel numai reclamanții, nu și pârâtul. Astfel fiind, se pune problema dacă prin decizia nr. 228/A din 27 octombrie 2008 fost constatat perimat apelulpârâtuluisau al reclamanților și, în raport de acest aspect, în ce măsură justifica interes în promovarea recursului și apoi a contestației în anulare. Prin sentința civilă nr. 1943/15 oct. 2002, pronunțată de Judecătoria Strehaia, a obținut câștig de cauză, acțiunea reclamanților fiind respinsă; ca urmare a perimării apelului sentința a rămas definitivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei civile nr. 206 din 17 februarie 2009 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații G, și.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 10 decembrie 2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- - -

Red.jud.

Tehn.2 ex/17.12.2009

Jud.recurs.

Președinte:Tatiana Rădulescu
Judecători:Tatiana Rădulescu, Paraschiva Belulescu, Paula Păun

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 1463/2009. Curtea de Apel Craiova