Anulare act. Decizia 1466/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE Nr.1466
Ședința publică de la 10 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 3: Paula Păun
Grefier: - - - -
*****
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul G împotriva deciziei civile nr. 216 din 17 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 649 din 04 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul - și continuat de intimata pârâtă moștenitoare, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul reclamant G, lipsind intimata pârâtă moștenitoare.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței faptul că, prin serviciul registratură, recurentul reclamant a depus o notă, indicând ca moștenitoare a intimatului pârât -, pe numita, solicitând introducerea și citarea în cauză acesteia; în data de 27.11.2009, s-a emis o citație numitei, în calitate de intimată pârâtă moștenitoare, după care;
Recurentul reclamant Gas olicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, care au fost depuse la dosarul cauzei, cererea fiind admisă. La interpelarea instanței, a arătat că intimata pârâtă moștenitoare, este soția intimatului pârât -.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Recurentul reclamant Gas olicitat admiterea recursului, conform motivelor scrise, modificarea ambelor hotărâri, în sensul admiterii acțiunii. A arătat că hotărârea pronunțată de instanța de fond și menținută de instanța de apel, este nelegală și netemeinică, fiind dată în baza interpretării greșite a probelor administrate în cauză, solicitând anularea testamentului și a certificatului de moștenitor.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J, sub nr- și la data de 17.10.2008, reclamantul -. Gas olicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul V, să se dispună anularea testamentului nr. 3430 din data de 15.11.1985 încheiat de notariatul de Stat Județean G și a certificatului de moștenitor nr. 1329 din data de 22.12.1988 încheiat de același notariat de stat (dosar nr. 1683/1988), cu motivarea că acestea conțin date și mențiuni false.
A mai solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul arătat că, la data de 15.11.1985, numitul Cămin, din comuna, satul jud. G, a încheiat un testament înregistrat sub nr. 3430 la Notariatul de Stat al Jud. G, în care a menționat date necorespunzătoare adevărului, declarând în fața notariatului public, că deține imobilul de peste 40 de ani, nefiind căsătorit.
Că, în realitate, atât imobilul cât și suprafața de teren situat pe raza satului, au aparținut numitei, soția lui Cămin.
A mai învederat că (Cămin) a în anul 1981, fără moștenitori, iar soțul său (Cămin ) a în 1987, după ce a întocmit testamentul autentificat de Notariatul de Stat G sub nr. 3430/15.11.1985, în favoarea lui. Că, în cuprinsul acestui testament, se face mențiunea necorespunzătoare adevărului că terenul și imobilul edificat este proprietatea sa de peste 40 de ani, nefiind căsătorit și că, de asemenea, în certificatul de moștenitor întocmit în data de 22.11.1988 se face mențiunea necorespunzătoare adevărului că este singurul moștenitor.
A mai menționat că acesta într-adevăr este moștenitor, dar vocație la moștenire are și (), mama sa, în calitate de verișoară primară din frați a autoarei Cămin, (moștenitor în linie colaterală de gradul IV).
Reclamantul a mai subliniat că prin rezoluția parchetului din 23.11.2007 dată în dosarul nr. 1868/2007, se constată că testamentul autentificat sub nr. 3430/15.11.1985 este fals, cât și certificatul de moștenitor nr. 1329/22.12.1988, dar că acțiunea penală nu mai poate fi exercitată, întrucât s-a îndeplinit termenul de prescripție al răspunderii penale.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 88 alin.1 din 36/1995.
Pârâtul a depus la dosarul cauzei, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, motivând, în esență, că datele cuprinse în cele două acte, sunt reale.
Prin sentința civilă nr.649 din data de 06.02.2009 pronunțată de Judecătoria Tg.-J în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul. G, domiciliat în Tg-J, str. -,. 4,. 1,. 2,. 11, jud. G în contradictoriu cu pârâtul V, domiciliat în Tg-J,-,. 4,. 3,. 54, jud.
Pentru a pronunța această sentință, în baza probelor administrate, instanța de fond a reținut și motivat că în cauză nu există motive de anulare a certificatului de moștenitor și a testamentului autentificat de autorul Cămin I în favoarea pârâtului, reclamantul nefăcând dovada că mama sa, ar fi acceptat succesiunea soției autorului, Cămin, și nu are nici calitatea de a veni la moștenirea acesteia prin reprezentare, în speță nefiind incidente dispozițiile art. 659 și următoarele Cod civil.
Sa mai reținut că, rezoluția parchetului din 23.11.2007 nu stabilește că actele a căror anulare se solicită, sunt false.
Împotriva sentinței a declarat apel, reclamantul - G, criticând-o ca netemeinică și nelegală, pentru următoarele motive;
A susținut, în esență, că instanța de fond nu a analizat actele depuse la dosar, din care rezultă că imobilul testat de autorul Cămin Iaf ost construit de către părinții autoarei, că și terenul aferent casei provenea tot de la părinții autoarei și că în această situație, atât testamentul cât și certificatul de moștenitor cuprind mențiuni false, autorul Cămin I neavând nici un fel de avere.
Prin decizia civilă nr.216 din 17 iunie 2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Gorja respins apelul.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 88 din Legea nr.36/1995, cei care se consideră vătămați în drepturile lor, prin emiterea certificatului de moștenitor, pot cere instanței anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii.
Din interpretarea acestor dispoziții, rezultă că numai persoanele care emit pretenții asupra moștenirii, în temeiul legii ori testamentului, pot cere anularea unui certificat de moștenitor eliberat în legătură cu o succesiune la care se consideră îndreptățiți, solicitând în același timp și stabilirea drepturilor lor, în legătură cu această succesiune.
În speță, reclamantul nu are vocație succesorală la moștenirea autorului Cămin I, iar împrejurarea că mama sa a fost verișoară primară cu soția autorului, Cămin, nu îl îndreptățește să solicite anularea celor două acte, în speță nefiind incidente dispozițiile art. 664 Cod civil.
Reclamantul face parte din categoria colateralilor autoarei Cămin și își poate valorifica eventualele drepturi succesorale numai dezbătând succesiunea acesteia, așadar, neavând calitatea de moștenitor al autorului Cămin I, nu este îndreptățit să solicite anularea testamentului întocmit de acesta în favoarea pârâtului și nici a certificatului de moștenitor, care atestă calitatea pârâtului de moștenitor legal și testamentar.
În consecință, pentru considerentele arătate, tribunalul a constatat criticile apelantului ca fiind nefondate, motiv pentru care, în baza art. 296 Cod procedură civilă, apelul a fost respins ca nefondat.
Împotriva celor două hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamantul G, motivând că soluția pronunțată în cauză este netemeinică, fiind dată în baza interpretării greșite a probelor administrate în dosar.
S-a arătat, astfel, că instanța a reținut în mod greșit că reclamantul nu este îndreptățit să solicite anularea testamentului și a certificatului de moștenitor, deși aceste înscrisuri conțin date ce nu corespund realității, false, de natură să-i prejudicieze interesele legale.
De asemenea, instanța a reținut în mod greșit că nu s-a făcut dovada faptului că a venit la succesiunea autoarei Cămin, deși, din actele existente la dosar, rezultă că are vocație succesorală la moștenirea numitei (Cămin), iar în anul 1991, este singura dintre moștenitori care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra bunurilor ce făceau parte din succesiunea autoarei, conform dispozițiilor legale.
Recurentul a expus din probele dosarului -acte, depoziții de martori - susținând că acestea fac dovada acțiunii, însă, instanța, neluând în considerare probele și însușindu-și susținerile pârâtului, din întâmpinare, nici nu a amintit, în considerentele hotărârii, aceste probe, cum ar fi declarațiile martorilor, și de asemenea, nu a ținut cont de refuzul pârâtului de a se prezenta la interogatoriu.
Intimatul pârât a formulat Întâmpinare, motivând, în esență, că, criticile reclamantului sunt simple supoziții, neîncadrându-se în motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 pr.civ.
S-a arătat, de asemenea, că, în condițiile în care reclamantul nu a făcut dovada că mama sa a acceptat succesiunea autoarei Cămin, iar el nu poate veni în nume propriu la moștenirea acestei autoarei, iar, pe de altă parte, neavând calitatea de moștenitor al autorului Cămin, reclamantul nu poate solicita anularea celor două acte, așa încât, soluția de respingere a acțiunii, este legală, iar recursul declarat de reclamant, nefondat.
Recurentul a depus la dosar înscrisuri din perioada 2006-2008, ce vizează procedura Lg.18/1991, precum și cerere de introducere în cauză, în calitate de moștenitoare a intimatului pârât - pe parcursul procesului - a numitei.
Recursul se va respinge, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.304 pr.civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în situațiile prevăzute de acest text, pct.1-9, numai motive de nelegalitate.
Prin urmare, orice alte critici și susțineri, ce vizează modul de apreciere și interpretare a probelor dosarului, situații de fapt, care constituie, eventual, motive de netemeinicie a hotărârilor, nu constituie motive de promovare a recursului și, ca atare, nici nu pot fi supuse examinării, în calea de atac a recursului.
Or, în speță, criticile formulate de recurentul reclamant vizează în principal aspecte de netemeinicie a hotărârilor - aprecieri cu privire la probele dosarului și susținerile părților - nefiind formulat expres nici un motiv de nelegalitate, din cele prevăzute de art.304 pct.1-9 pr.civ.
Soluția de respingere a acțiunii pronunțată de instanța de fond și menținută de instanța de apel, este legală, vocația succesorală a reclamantului, la succesiune, fiind o condiție legală și obligatorie pentru a justifica promovarea acțiunii.
Constatându-se, în cauză, că reclamantul nu are calitatea de moștenitor al autorului Cămin, (care a încheiat testamentul și a cărui succesiune s-a dezbătut prin certificatul a cărui anulare se solicită) și nici nu s-a dovedit că autoarea sa, a acceptat moștenirea defunctei Cămin (de la care se pretinde că provine imobilul înscris în testament și certificatul de moștenitor), care să se fi transmis reclamantului, instanța, în mod corect a reținut ca nefiind îndeplinită o condiție esențială a acțiunii civile, respectiv calitatea procesuală activă.
În ceea ce privește înscrisurile depuse la dosar, cu referire la actele îndeplinite în procedura Legii fondului funciar, acestea nu sunt suficiente și edificatoare în dovedirea vocației succesorale, care să justifice calitatea procesuală activă a reclamantului în prezenta cauză, date fiind prev.art.13 alin.2 din Lg.18/1991 R, care se referă la repunerea în termenul de acceptare a succesiunii, a moștenitorilor, numai cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor.
În consecință, hotărârile atacate sunt legale, iar în ceea ce privește susținerile recurentului - cu referire la incompleta motivare, cu trimitere la probe - acestea nu constituie motive de nelegalitate, în sensul art.304 pr.civ.
Față de considerentele expuse, constatând că, în raport de criticile formulate de recurentul-reclamant, în cauză nu subzistă motive de nelegalitate a hotărârilor, din cele expres și limitativ prevăzute de art.304 pct.1-9 pr.civ. în baza art.312 pr.civ. recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul G împotriva deciziei civile nr. 216 din 17 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 649 din 04 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă moștenitoare.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 decembrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
16.12.2009
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
Președinte:Tatiana RădulescuJudecători:Tatiana Rădulescu, Paraschiva Belulescu, Paula Păun
