Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 16/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 16
Ședința publică de la 09 Ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 2: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
Judecător: - - -
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de reclamantul -. și pârâta EXPLOATAREA MINIERĂ DE M împotriva deciziei civile nr. 264 din 14 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SOCIETATEA NAȚIONALĂ A OLTENIA, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul reclamant -., personal și asistat de avocat, recurenta pârâtă EXPLOATAREA MINIERĂ DE M, reprezentat de consilier juridic, lipsind intimata pârâtă SOCIETATEA NAȚIONALĂ A OLTENIA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care a învederat instanței depunerea de către Gar elațiilor solicitate de instanță la termenul anterior, după care;
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursurilor.
Avocat, pentru recurentul reclamant -., a pus concluzii de admiterea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, modificarea în parte a deciziei civile recurate în sensul respingerii în totalitate a apelului declarat de pârâta A precizat că instanța de apel, făcând o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 572 și 5802și urm. proc. civ. în mod eronat a reținut că prin aceste dispoziții legale au fost abrogate sau modificate dispozițiile art. 1073 și urm. din Codul civil privind obligarea debitorului la plata de daune cominatorii, astfel că în mod greșit a fost admis apelul declarat de pârâta M și a modificat în parte sentința apelată în sensul înlăturării obligării acesteia la plata sumei de 50 lei pe fiecare zi de întârziere cu titlu de daune cominatorii. De asemenea, instanța de apel, în mod greșit a obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată. Având în vedere art. 276 proc. civ. Și faptul că apelul declarat de Maf ost admis numai în parte, se impunea cel mult compensarea cheltuielilor de judecată făcute de aceasta în apel; cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic, pentru recurenta pârâtă EXPLOATAREA MINIERĂ DE M, a solicitat, în principal, admiterea recursului formulat de M, potrivit motivelor formulate în scris și susținute oral, modificarea deciziei civile recurate, iar pe fond respingerea în totalitate a acțiunii reclamantului; în subsidiar, a solicitat casarea deciziei civile și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize de către un expert atestat
Cu privire la recursul formulat de recurentul reclamant -., a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
Avocat, pentru recurentul reclamant -., a pus concluzii de respingerea recursului formulat de recurenta pârâtă EXPLOATAREA MINIERĂ DE M, ca nefondat, apreciind că motivele invocate sunt de netemeinicie și nu de nelegalitate, prevăzute de art. 304 pct. 10 și 11 Cod procedură civilă, în prezent abrogate.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J, sub nr. 14400/2005, reclamantul. a chemat în judecată pârâții M și Oltenia, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea în solidar a pârâtelor, să execute lucrările prevăzute în proiectul de execuție la imobilul compus din construcții și teren aferent situat în M, Cartier,-, lucrări care nu au fost executate până în prezent, sub sancțiunea obligării la plata cu titlu de daune cominatorii a sumei de 100 lei RON pe fiecare zi de întârziere până la executarea acestei obligații, obligarea celor două pârâte la plata cu titlu de despăgubiri a sumei de 1000 lei RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor ce nu au fost executate la acest imobil, deși erau prevăzute în proiectul de execuție și care nu mai pot fi executate, rezervându-și dreptul la majorarea pretențiilor după efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, cu cheltuieli de judecată.
A arătat reclamantul că pârâtele nu au respectat întocmai proiectul de execuție, în sensul că pe de o parte nu au executat toate lucrările prevăzute în proiect, lucrări care datorită stadiului de execuție al construcției nu mai pot fi executate, motiv pentru care solicită obligarea pârâtelor la plata contravalorii acestora, iar pe de altă parte, nu au executat anumite lucrări în proiect care mai pot fi încă executate.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat care sunt lucrările neexecutate la casa de locuit și anexele gospodărești, precum și lucrările de amenajare ale terenului aferent construcției.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 969, 970, 1073 și urm. civ.
La termenul din 16.02.2007 reclamantul și-a completat câtimea pretențiilor sub aspectul capătului doi de cerere, în sensul că solicită obligarea pârâtelor la plata cu titlu de despăgubiri a sumei de 4835,75 lei, sumă rezultată din raportul de expertiză.
Pârâta Maf ormulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii, cu motivarea că viciile invocate de către reclamant puteau fi observate de acesta cu ocazia predării construcției, în măsura în care acesta dădea dovadă de prudență și diligență.
A mai motivat pârâta că acțiunea a fost promovată la 3 ani după predarea imobilului, perioadă în care orice clădire este supusă degradării.
Prin sentința civilă nr. 7378/24.11.2005 Judecătoria Tg-J și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Motru, reținând că în cauză sunt incidente disp. art. 13. și art. 10 pct. 1
Împotriva sentinței reclamantul a formulat recurs, iar prin nr. 238/9.02.2006 pronunțată în dosar nr. 320/2006 Tribunalul Gorja admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Tg-J, reținând că acestei instanțe îi revine competența să soluționeze acțiunea dedusă judecății.
La termenul din 13.02.2007 instanța din oficiu a invocat excepția prematurității formulării capătului de cerere privind anexele gospodărești, prin încheierea de ședință de la acest termen consemnându-se concluziile părților.
Prin concluziile scrise depuse la dosar la 15.02.2007 pârâta Mai nvocat excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția autorității de lucru judecat cu privire la capătul de cerere privind plata daunelor cominatorii, excepții puse în discuție la termenul din 6.03.2007 și consemnate în practicaua prezentei hotărâri.
Prin sentința civilă nr.1562/6.03.2007, Judecătoria Tg. Jar espins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta C
A fost respinsă excepția autorității de lucru judecat referitor la capătul de cerere privind daunele cominatorii, invocată de
A fost admisă excepția prematurității cererii privind anexele gospodărești.
Pe fond a fost admisă acțiunea principală cu precizările ulterioare formulată de reclamantul împotriva pârâtelor M și Tg.
Pârâtele au fost obligate în solidar să execute lucrările la casa de locuit și terenul aferent -proprietatea reclamantului -situate în M, cartier, lucrări neexecutate sau executate necorespunzător, așa cum au fost identificate în raportul de expertiză întocmit de expert în capitolul III, pct.3, lit a-
Au fost obligate pârâtele la plata în solidar către reclamant a sumei de 4835,74 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor neexecutate la imobilul casă de locuit, respectiv elevație, soclu mozaicat și buciumat, pardoseli de mozaic în două băi și bucătărie.
Pârâtele au fost obligate și la plata în solidar a câte 50 lei pe zi de întârziere începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea obligației de a face.
S-a respins ca prematur formulat capătul de cerere referitor la anexele gospodărești și s-a stabilit obligația solidară a pârâtelor pentru plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2320,3 lei.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin nr. 6717/26.08.1999 pronunțată de Judecătoria Tg-J, pârâtele au fost obligate în solidar să reconstruiască gospodăria reclamantului, din com., sat, sub sancțiunea de daune cominatorii în cuantum de 100.000 lei pe zi de întârziere.
După finalizarea imobilului casă de locuit între părți a intervenit contractul de schimb autentificat sub nr. 8796/7.11.2002 de BNP, prin care se convenea schimbul între gospodăria ce aparținea lui situată în com., sat, jud. G, în locul acestor bunuri primind o suprafață de 1490 mp, din care 490 mp teren curți construcții și 1000 mp teren arabil, situat în M, str. - -, cartier, împreună cu o casă de locuit formată la parter din 2 camere, bucătărie, baie, două holuri, terasă, garaj, la etaj: 3 camere, baie, hol și terasă, casa scării și beci, construită din cărămidă și acoperită cu țiglă,fără anexe.
Potrivit raportului de expertiză întocmit de expert, s-a reținut că pârâtele nu au respectat întru-totul proiectul de execuție, unele lucrări nu au fost executate sau au fost executate cu nerespectarea proiectului sau de proastă calitate, aceste lucrări fiind de natură a face improprie folosirea utilă a imobilului, între părți intervenind mai multe procese verbale și note de conciliere prin care pârâții se obligau să execute aceste reparații.
În prezenta cauză, ne aflăm atât în cazul unei cereri de remediere a defecțiunilor pentru acele lucrări care mai pot fi executate, dar și în cazul unei acțiuni estimatorii, adică restituirea contravalorii acelor lucrări care nu mai pot fi executate.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta M, raportat la actele dosarului și având în vedere aspectele de drept expuse anterior, s-a reținut că acțiunea dedusă judecății a fost formulată înlăuntrul termenului de prescripție. Astfel, conform contractului de schimb autentificat sub nr. 8796/2002 reclamantul a intrat în posesia imobilului - casă de locuit la data încheierii contractului, respectiv 7.11.2002,iar acțiunea dedusă judecății a fost promovată la 4.11.2005.
Având în vedere raportul de expertiză, instanța a reținut că mare parte din lucrările neexecutate sau executate necorespunzător sunt vicii ascunse ale bunului, reclamantul neavând posibilitatea ca printr-o simplă observare a imobilului să sesizeze aceste nereguli.
În condițiile în care pârâtele nu au respectat proiectul tehnic de execuție al construcției,s-a apreciat că acestea au acționat cu rea credință, iar viciile au fost ascunse cu viclenie, astfel încât termenul de prescripție al formulării acțiunii este de 3 ani, termen care începe să curgă de la momentul când reclamantul a descoperit viciile, dar nu mai târziu de la împlinirea a trei ani de la predare, ori, raportat la momentul când reclamantului i s-a predat imobilul ( 7.11.2002), este evident că acțiunea este formulată în termen.
Cu privire la fondul cauzei, sub aspectul primului capăt de cerere, respectiv obligarea pârâtelor să execute lucrările prevăzute în proiectul de execuție la imobilul casă de locuit și terenul aferent, raportat la cele expuse anterior instanța a reținut cererea ca fiind întemeiată în sensul obligării pârâtelor să execute lucrările neexecutate sau executate necorespunzător așa cum au fost identificate în raportul de expertiză întocmit de expertul, în capitolul III, pct. 3, lit a-k, lucrări care au fost descrise anterior.
În ceea ce privește lucrările care nu mai pot fi executate, s-a reținut obligația pârâtelor de a achita contravaloarea lor.
Cu privire la anexele gospodărești, s-a reținut că nu s-au predat reclamantului.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta M referitor la capătul de cerere privind plata daunelor cominatorii până la executarea obligației de a face, în raport de dispozițiile nr. 73/2005 pronunțată de Judecătoria Motru, instanța a reținut că excepția este neîntemeiată, că nu există identitate de obiect, chiar dacă prin cele două cereri se solicită daune cominatorii, acestea au la bază drepturi distincte.
S-a apreciat astfel că stabilirea unor daune în cuantum de 50 lei RON pe fiecare zi întârziere reprezintă un mod de constrânge eficient,
Împotriva sentinței au declarat apel pârâtele M și Tg.J criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Referitor la apelul declarat de M, se constată că o primă critică se referă la ignorarea completă de către instanța de fond a contractului de schimb nr.8796 din 7.11.2002.
În al doilea rând s-a invocat reținerea greșită de către instanță relativ la viciile ascunse și s-a ignorat că în realitate erau vicii aparente.
Cât privește raportul de expertiză s-a invocat că în raport de legea privind calitatea în construcții, trebuia întocmit acest raport de un expert cu atestat.; că au invocat că imobilul a fost recepționat cu ocazia terminării lucrărilor, procesul verbal purtând semnătura proiectantului inițial, iar instanța nu a încuviințat obiecțiunea prin care s-a dorit ca expertul să specifice care dintre lucrările solicitate de reclamant sunt vicii ascunse.
S-a mai arătat că deși a invocat prin apărării că de la data preluării construcției și până la data efectuării expertizei au trecut 4 ani, nu s-a ținut cont că orice clădire în această perioadă este supusă degradării.
S-a susținut că în litigii anterioare purtate între părți s-a efectuat un raport de expertiză tehnică specialitate construcții, astfel că nu se mai putea prevala de necunoașterea așa ziselor vicii., fie ele și ascunse, de la data întocmirii raportului de expertiză respectiv, 30.11.2004 începând să curgă termenul d prescripție.
S-a arătat că pârâtele au fost de bună credință.
S-a criticat sentința și sub aspectul daunelor cominatorii, considerând că nu se putea stabili o astfel de obligație câtă vreme potrivit opiniei apelantei obligația asumată prin convenție a fost executată, susținându-se de asemenea și existența autorității de lucru judecat prin raportare la c 6717/19999 a judecătorie Tg.
Apelanta Tg.J nu a timbrat apelul motiv pentru care va fi anulat ca netimbrat.
Prin decizia nr.264 din 14 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a admis apelul declarat de apelata pârâta M Tg.J împotriva 1562 din 6.03.2007 pronunțată de Judecătoria Tg.J în dosarul nr-.
S-a schimbat sentința în sensul că s-a înlăturat obligarea pârâtelor la 50 lei daune pe zi de întârziere.
S-au restul dispozițiilor sentinței.
A obligat intimatul reclamant la 191, 5 lei cheltuieli de judecată față de
S-a anulat ca netimbrat apelul declarat de apelanta pârâtă Tg.J, împotriva aceleiași sentințe.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele;
Contractul de schimb încheiat de părți în anul 2002 nu prezintă relevanță juridică pentru soluționarea cauzei, obiectul acțiunii deduse judecății fiind executarea defectuoasă sau neexecutarea unor lucrări de construcție prevăzute în proiectul de execuție și în convențiile părților.
În mod corect instanța de fond a reținut că viciile constatate prin raportul de expertiză întocmit de expert au fost ascunse cu viclenie de cele două pârâte, făcându-se aplicațiunea în cauză a disp. art. 1352 și 1355 civ.
Susținerea apelantei în sensul că o serie de acte care s-au luat în considerare de instanța de fond s-ar referi la tatăl reclamantului nu se justifică, fiind evident că notele de conciliere și procesele verbale depuse la dosar se referă și la reclamantul.
Instanța de fond a făcut o corectă aplicațiune a dispozițiilor referitoare la prescrierea dreptului la acțiune, reținându-se că nu a fost depășit termenul de prescripție de 3 ani, în contextul în care s-a reținut că viciile au fost ascunse cu viclenie, termenul începând să curgă de la data descoperirii acestora.
Expertiza a fost efectuată de un expert tehnic judiciar în materie de construcții, deci de un specialist în domeniu, apreciindu-se că în condițiile în care are calitatea de expert judiciar, nu are relevanță dacă acesta este atestat, cum susține apelanta.
Apelul s-a privit însă a fi întemeiat cu privire la critica referitoare la plata daunelor cominatorii.
În acest context, corect instanța de fond a reținut inexistența autorității de lucru judecat, însă nu a avut în vedere că la data pronunțării sentinței dispozițiile legale privind acordarea daunelor cominatorii au fost modificate ulterior, ultima modificare fiind prin. 459/6 dec. 2006, pentru modificarea și completarea Codului d e procedură civilă, în sensul că posibilitate legală pentru constrângerea debitorului în vederea executării obligațiilor este numai cea a aplicării unei amenzi civile, în acest sens fiind disp. art. 572 și 580 pr.civ. modificat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs -. și pârâta EXPLOATAREA MINIERĂ DE M, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă solicitându-se conform art.312 alin.1-3 Cod pr.civilă admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei civile și respingerea apelului declarat de M cu cheltuieli de judecată.
Primul motiv vizează greșita interpretare și aplicare dispozițiilor art.572 și 5802și urm Cod pr.civilă modificat prin Legea nr.459/2006. Dispozițiile art.1073 cod civil nu au fost abrogate prin articolele de natură procedurală mai sus menționate cum eronat a reținut instanța, ci se aplică în continuare și conform acestora trebuia admisă cererea recurentului de obligare a intimatei la plata daunelor cominatorii.
A doua critică vizează greșita aplicare a art.274 și 276 Cod pr.civilă întrucât recurentul nu trebuia obligat la plata integrală a cheltuielilor de judecată reprezentând taxă timbru ci proporțional cu taxa timbru corespunzător capătului de cerere ce i-a fost respins reclamantului.
Mai mult întrucât apelul intimatei a fost admis în parte se impunea cel mult compensarea cheltuielilor de judecată.
În recursul promovat de M, aceasta a solicitat conform art.304 pct.7,8 și 9, modificarea deciziei civile și respingerea acțiunii reclamantului.
S-a arătat că instanțele nu au ținut seama de contractul de schimb autentificat sub nr.8796/2002, s-a luat în calcul în mod exclusiv raportul de expertiză neținându-se seama de practica judiciară care arată posibilitatea coschimbașului de a lua cunoștință de viciul lucrului apreciindu-se " in abstracto" și avându-se în vedere o persoană diligentă.
S-a arătat în mod greșit natura ascunsă a viciului de către instanțe, cu atât mai mult cu cât din documentele aflate la dosarul cauzei reclamantul dă dovadă de vaste cunoștințe în construcții: note de constatare, proces verbal, dispoziții întocmite etc.
Reținerile instanței din concluziile expertizei cu privire la existența viciilor și neexecutarea în totalitate a construcțiilor aspecte la remedierea acestora, perfectarea schimbului imobiliar constatate prin note și procese verbale sunt greșite, întrucât referatul 5041/2006 și procesul verbal din 1.02.2006 nu au ca obiectiv executarea unor lucrări în vederea schimbului imobiliar, documentele fac referire la tatăl reclamantului (1372/2006 a Jud.Tg.J).
Menționează că nu există nici un act prin care unitățile pârâte să-și asume obligația de a executa sau remedia defecțiunile existente la imobilul lui.
Prin hotărârea pronunțată se aduce unității un însemnat prejudiciu, îmbogățind reclamantul fără justă cauză.
Structura de rezistență a clădirii nu a fost afectată. Expertul nu are atestare - instanța soluționând cauza cu încălcarea dispozițiilor art.18 alin.2 din Legea nr.10/1995 - calitatea în construcții.
Reclamantul recurent nu se putea prevala de necunoașterea viciilor, chiar și ascunse - întrucât la data de 31.11.2004 era în posesia unui raport de expertiză întocmit de expert dată de la care curge termenul de 6 luni prev.de art.5 din Decretul nr.167/1958.
S-au depus la dosar: taxa timbru, timbru judiciar, ad.5609/2007, împuternicire de reprezentare juridică, împuternicire avocat, onorariu avocat, concluzii scrise, ad.4878/2007, proces verbal de recepție din 1.04.2003, listă valorică a lucrărilor supuse recepției la terminarea lucrărilor la obiectul " deschidere carieră " la data de 31.12.2002, adresa înregistrată sub nr.180/8.01.2007.
Recursurile sunt nefondate.
Privind recursul promovat de recurentul reclamant Gh.
Primul motiv al recursului promovat este nefondat, instanța pronunțând - raportat la soluție o hotărâre temeinică și legală însă fundamentată pe o motivare greșită.
Soluția se va menține însă, cu altă motivare.
Dispozițiile art.1073 Cod civil nu au fost abrogate prin Legea nr.459/2006 pentru modificarea și completarea Codului d e pr.civilă. Această lege de natură procedurală nu a abrogat dispoziții ale Codului civil.
Cu atât mai mult cu cât art.572 și 580 are în vedere ca alternativă la executarea silită - amenda civilă aplicată de instanța de executare.
Sunt prevăzute cu totul alte situații, ca alternative în vederea valorificării hotărârii - având același scop - dar art.1073 Cod civil este cert nu a fost abrogat prin această lege - 459/2006. Aceasta vine și pune la dispoziție creditorului obligației și alte pârghii în vederea valorificării hotărârii nicidecum abrogând dispozițiile Codului civil.
Recurentul nu este îndreptățit în cererea de acordarea daunelor cominatorii întrucât există cealaltă hotărâre 6717/26.08 1999 irevocabilă, prin care pârâtele M, M și Oltenia SA Tg.J (dosar nr.14400/2005 fila 8) au fost obligate să plătească reclamantului daune cominatorii, în sumă de 100.000 lei ROL pe zi de întârziere începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea obligației.
Prin urmare, există această hotărâre judecătorească prin care pârâtele sunt obligate să finalizeze lucrarea cu obligarea plății daunelor până la terminare și ca atare deja se prevede această sancțiune pentru pârâte, așa încât în prezenta speță nu se mai poate pune problema acordării lor, aceasta fiind deja tranșată prin decizia civilă arătată. În consecință reclamantul recurent nu mai este îndreptățit în cererea sa privind acordarea de daune cominatorii.
Cât privește motivul referitor la plata cheltuielilor de judecată proporțional cu capetele de cerere admise și eventual compensarea se reține că instanța a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.274 Cod pr.civilă - recurentul reclamant căzând în pretenții prin admiterea apelului intimatei.
Nu sunt incidente în speță dispozițiile art.276 Cod pr.civilă privind compensarea, părțile neaflându-se în situația compensării cheltuielilor.
De asemenea în cadrul criticii din recurs recurentul este în eroare, plata proporțional a cheltuielilor de judecată vizează situația admiterii în parte a unui capăt de cerere al părții adverse și nu privește proporționalitatea taxei de timbru aferentă capătului de cerere care i-a fost respins reclamantului de instanța de apel.
În ceea ce privește recursul promovat de M, este de asemenea nefondat.
Criticile referitoare la neluarea în considerare a probelor (contractului de schimb), la modul de apreciere a celorlalte probe administrate acte și raportul de expertiză - sunt critici referitoare la nepronunțarea instanței asupra unui mijloc de apărare și interpretarea probelor - motive prevăzute de art.304 pct.10 și 11 Cod pr.civilă și care în urma abrogării prin OUG nr.138/2000 nu mai pot fi supuse examinării în calea extraordinară a recursului.
Este esențial de reținut în cauză următorul aspect și anume faptul că nu operează prescripția invocată reglementată de art.5 din Decretul nr.167/1958. În raport de tranșarea acestei probleme se va stabili și relevanța celorlalte motive de recurs.
În dosarul de fond nr.14400/2005 există proces verbal de recepție preliminară din 19 octombrie 2002 încheiat între M și constructor prin care constructorul se angajează ca până la data de 15.12.2002 să finalizeze lucrările la anexele I și II pentru a fi predate proprietarului reclamant, iar conform minutei încheiată la 7.11.2005 între reclamant, M și constructorul au stabilit începerea lucrărilor de finalizare la cele 2 anexe.
Aceasta este o primă etapă și ulterior în dosarul de fond 4232/2006 există la fila l4 procesul verbal din 1.02.2006 încheiat între M și reclamantul. prin care acesta din urmă supune discuției soluționarea tuturor problemelor rămase nerezolvate legate de executarea construcției de plata contravalorii pentru executare deficitară.
Prin acest proces verbal intimata se obligă printre altele ca până la termenul limită 15.08.2006 să efectueze toate lucrările.
Așadar prin acest proces verbal intimata recunoaște implicit susținerile reclamantului și își asumă în consecință obligația în acest sens.
În această situație nu se mai poate pune problema prescripției chiar dacă viciile ar fi aparente întrucât intimata a recunoscut pretențiile reclamantului prin convenție conform art.969 Cod civil, intervenind o nouă obligație pe care și-a asumat-o care trebuia executată. Această recunoaștere și acceptare a obligației corelative nu mai pune problema prescripției.
Prin urmare raportarea nu se mai face la data introducerii acțiunii prezente.
Față de cele expuse, nu mai prezintă relevanță celelalte critici din recurs referitor la stabilirea naturii viciilor ascunse sau aparente ne mai având suport relativ la cele menționate nici critica privind reținerile greșite ale instanței din concluziile raportului de expertiză referitor la existența viciilor și neexecutarea în totalitate a construcțiilor la remedierea lor, la perfectarea schimbului.
Acest proces - verbal din 2006 combate și motivul referitor la inexistența unui act prin care intimata să-și asume obligația de a executa / remedia defecțiunile existente la imobilul. Nu prezintă relevanță neavând susținere nici mențiunea că aceste documente (1322/2006) se referă la tatăl reclamantului, atâta timp cât procesul - verbal, notele de conciliere îl au în vedere și pe reclamant.
Existând recunoașterea și asumarea obligației de către intimată nu se mai poate reține în această situație că în privința reclamantului ar opera o îmbogățire fără justă cauză.
Nu poate fi primită nici critica în sensul că expertul ce a efectuat expertiza în cauză nu are atestare atâta vreme cât la fond intimata nu a formulat vreo obiecție pe acest aspect la expertiză sau la răspunsul la obiecțiuni.
Mai mult art.18 din Legea nr.10/1995 se referă la cu totul alte situații și anume cele privind calitatea în construcții și care sunt necesare întocmirii unui proiect și privesc executarea contractului în sine în mod efectiv, pe când expertiza efectuată în prezenta cauză a avut ca obiectiv doar identificarea imobilului, a lucrărilor ce nu au fost executare, categoria de vicii, contravaloarea lucrărilor ce nu mai pot fi executate ce vizează alte ipoteze.
Nu sunt incidente în speță aceste dispoziții legale ale art.18 din Legea nr.10/1995, care privesc cu totul alte situații.
Totodată existența contractului de schimb, nu are relevanță nu are relevanță la ipoteza existenței unei faze premergătoare executării obligației și ținând seama și de obiectul acțiunii.
În speță nu sunt incidente dispozițiile art.304 pct.7,8,9 Cod pr.civilă, așa încât potrivit art.312 Cod pr.civilă, instanța va respinge recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamantul -. și pârâta EXPLOATAREA MINIERĂ DE M împotriva deciziei civile nr. 264 din 14 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SOCIETATEA NAȚIONALĂ A OLTENIA.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Ianuarie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.-
Tehn.2 ex
16.01.2008
Președinte:Mariana MudavaJudecători:Mariana Mudava, Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
