Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1629/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1629
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 3: Carmen Pârvulescu
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de către reclamanta - "" SRL A și pârâtul împotriva sentinței civile nr. 1240/18.08.2009 pronunțată de către Tribunalul Arad în dosarul nr-, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea pârâtului recurent, lipsă fiind reclamanta recurentă - "" SRL.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că, prin registratura instanței la data de 10.11.2009 reclamanta recurentă a depus la dosar întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond asupra recursului.
Reprezentanta pârâtului recurent solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare în fond la Tribunalul Arad, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța nr. -/10.11.2009 reprezentând onorariu avocat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 1240/18.08.2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Aradaa dmis acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta - "" SRL A, împotriva pârâtului și în consecință a obligat pârâtul să plătească reclamantei 551,77 lei reprezentând avansuri spre decontare nejustificate și 460 lei reprezentând contravaloare carburant consumat și nejustificat și să-i restituire aparatul nepredat la încetarea raporturilor de muncă sau să-i plătească contravaloarea acestuia de 250 euro și respectiv, 1625 lei reprezentând cheltuieli de judecată justificate.
A admis acțiunea reconvențională formulată și precizată de pârâtul - reclamant reconvențional și ca atare, a obligat reclamanta - pârâtă reconvențională să plătească pârâtului - reclamant reconvențional 354 lei, reprezentând salariu restant, 430 euro sau echivalentul în lei la cursul BNR din ziua efectuării plății, reprezentând diurna, 181,37 lei, reprezentând cheltuieli de deplasare nedecontate și 1400, reprezentând cheltuieli de judecată justificate.
Tribunalul a reținut:
Între părți au existat raporturi juridice de muncă, potrivit contractului individual de muncă nr. 220 /19.02.2008 înregistrat la. A sub nr. -/20.03.2008 și a fișei postului pârâtului - act adițional la contractul de muncă menționat, raporturi care au încetat potrivit Deciziei de desfacere a contractului de muncă nr. 100/05.05.2008, pentru motive care exced obiectului acțiunii introductive și a celei reconvenționale și care, astfel, nu vor fi supuse cenzurii instanței de judecată.
Prin raportul de expertiză contabilă depus la dosar, după analizarea documentației contabile relevante privitor la pretențiile reciproce ale părților, expertul contabil a concluzionat că pârâtul trebuie să restituie către reclamantă, cu titlu de avansuri spre decontare nejustificate suma de 551.77 lei, pentru suma reprezentând contravaloare carburant consumat și nejustificat a arătat că pe baza documentelor depuse la dosar nu a fost în măsură să verifice modul de calcul, iar în ceea ce privește aparatul a identificat documentul prin care i-a fost predat pârâtului la angajare, dar nu și pe cel de unde să rezulte că l-ar fi predat societății în momentul lichidării, iar în ceea ce privește sumele datorate de reclamanta angajatoare către pârâtul angajat, a arătat că acestuia din urmă i se cuvine 354 lei reprezentând salariul neîncasat, 430 euro cu titlu de diurnă și 181, 37 lei reprezentând cheltuieli de deplasare ce nu i-au fost și decontate, dar pe care le-a efectuat pentru societate.
Pe de altă parte, prin raportul de expertiză tehnică auto depus la dosar, expertul tehnic judiciar s-a pronunțat că în sistemul de calcul a consumului de motorină utilizat de reclamantă nu există surse semnificative de erori conchizând așadar, referitor la obiectivul vizând verificarea modalității imputării motorinei consumate nejustificat și dacă modalitatea de calcul are acoperire faptică, că această modalitate se bazează pe normativele în materie, iar consumul real este dat de actele contabile, din care reiese care a fost consumul de carburant real, în condițiile în care arhiva societății reclamantei privitoare la documentele de parcurs este ținută în ordine. Dintru-un alt punct de vedere s-a mai constatat de către expert, prin răspunsul la obiecțiuni, culpa pârâtului în exercitarea atribuțiilor de serviciu privitoare la întocmirea documentelor ce îi reveneau, precizând că în special diagramele tahograf deseori nu sunt complete și cu precădere lipsesc informațiile privind starea odometrului la sosire, respectiv la momentul înlocuirii diagramei, iar majoritatea dintre acestea nu pot fi reconstituite.
În ședința publică din 7 aprilie 2009 instanța a constatat că scriptul intitulat de reclamantă "obiecțiuni" vizează în realitate critici și apărări de fond, iar cu referire la ambele expertize nu s-a cerut de către părți să fie efectuată vreo expertiză contrarie, în condițiile și termenul prescrise de art. 212 alin. 2 Cod procedură civilă.
Față de starea de fapt de mai sus, instanța a constatat că atât acțiunea principală cât și acțiunea reconvențională, astfel cum acestea au fost precizate pe parcursul judecății, sunt întemeiate și au fost admise pentru considerentele care urmează.
Astfel, cu referire la acțiunea principală, este de precizat că potrivit art. 280 alin. 1 Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
În acest context, este de reținut că pretenția reclamantei vizând obligarea pârâtului la plata sumei de 551,77 lei reprezentând avansuri spre decontare nejustificate a fost recunoscută de către pârât, achiesând la aceasta prin concluziile scrise depuse la dosar în ședința publică de astăzi.
Pe de altă parte, în mod nejustificat acesta s-a opus celorlalte pretenții ale angajatorului, astfel cum acestea au fost precizate, întrucât atât în ceea ce privește contravaloarea carburantului consumat și nejustificat cât și aparatului, apărările în fond ale pârâtului nu își găsesc corespondent probator în dosarul cauzei, dimpotrivă lucrările dosarului relevă întrunirea cumulativă a condițiilor necesar a fi întrunite pentru angajarea răspunderii civile contractuale și care rezultă din analiza textelor art. 1073, 1082, 1083, 1084 și 1086 Cod civil.
În acest sens, privitor la valoarea combustibilului imputată pârâtului, a fost probată, în cauză, fapta ilicită a acestuia constând în neexecutarea ori executarea în mod necorespunzător, în sensul evidențiat și de către expertul tehnic judiciar, întocmirii documentelor de transport, în pofida atribuțiilor, sarcinilor, lucrărilor și responsabilităților impuse pârâtului prin fișa postului, anexă la contractul individual de muncă, în conformitate cu care, la încheierea ciclului de transport predă toate documentele de transport întocmite în mod corespunzător, precum și toate documentele justificative, fiind obligat la predarea imediată a actelor de cursă după întoarcerea în țară, evidențiindu-se și celelalte condiții menționate respectiv prejudiciul cauzat societății angajatoare reprezentând contravaloarea carburantului pe care l-a consumat și nu l-a justificat, raportul de cauzalitate dintre neexecutarea ori executarea necorespunzătoare a obligațiilor de serviciu și prejudiciu, dar și culpa pârâtului angajat în contextul stării de fapt reținute deja în considerentele hotărârii de față.
În ceea ce privește aparatul în discuție, este fără echivoc că acesta a fost predat pârâtului întocmindu-se și documentul justificativ corespunzător, dar în cauză nu s-a identificat și un document care să certifice predarea către societate a acestuia la momentul lichidării, nota de lichidare depusă la dosarul cauzei și în care este cuprinsă cu titlu de debit nelichidat contravaloarea acestuia nu a fost contestată de către pârât deși acesta a fost convocat de către reclamantă, potrivit dovezilor de la dosar, mai înainte de emiterea deciziei de desfacere a contractului de muncă, tocmai în vederea clarificării situației financiare și de gestiune, iar apărările în fond ale pârâtului din întâmpinare, cum că l-ar fi predat reclamantei, nu pot fi acceptate de către instanță câtă vreme susținerea în discuție nu a fost în nici un fel dovedită în cauză, așa încât va reține ca fiind întemeiată și pretenția din acțiunea precizată vizând obligarea pârâtului la restituirea acestui aparat ori la plata contravalorii sale.
Sub un alt aspect, cu referire la acțiunea reconvențională, este de precizat că potrivit art. 269 alin. 1 din codul muncii, angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
În ceea ce privește pretențiile pârâtului - reclamant reconvențional este de observat că reclamanta a achiesat la pretențiile sale vizând salariul neridicat în cuantum de 354 lei, dar opunerea sa la celelalte pretenții din acțiunea reconvențională apare ca fiind vădit nejustificată, neputând fi reținută pretinsa confuzie a expertei contabile în evaluarea documentației contabile, față de concluziile lucrării de specialitate efectuată în cauză, care fără echivoc, întemeiază pretențiile vizând diurna cuvenită și cheltuielile de deplasare nedecontate și în condițiile în care expertiza contrarie nu a fost cerută de reclamantă nici cu referire la aceste pretenții.
Pe cale de consecință, pentru toate considerentele de mai sus, având în vedere și dispozițiile art. 284 și 289 din codul muncii, instanța a admis acțiunea formulată și precizată de reclamantă și l-a obligat pe pârât să plătească acesteia 551,77 lei, avansuri spre decontare nejustificate, și 460 lei reprezentând contravaloare carburant consumat și nejustificat și să-i restituie aparatul, nepredat la încetarea raporturilor de muncă sau să-i plătească contravaloarea de 250 euro, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă, ca parte căzută în pretenții în acțiunea principală l-a obligat și la 1625 lei, reprezentând cheltuieli de judecată justificate către reclamantă. A admis și acțiunea reconvențională astfel cum a fost precizată și oao bligat reclamanta - pârâtă reconvențională să-i plătească pârâtului - reclamant reconvențional 354 lei salariu restant, 430 euro sau echivalentul în lei la cursul BNR din ziua efectuării plății reprezentând diurna și 181,37 lei - cheltuieli de deplasare nedecontate, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă, a obligat-o, ca parte căzută în pretenții în acțiunea reconvențională și la 1400 lei reprezentând cheltuieli de judecată justificate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal reclamanta - "" SRL A și pârâtul.
Societatea recurentă a solicitat modificarea în parte a sentinței în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 460 Euro și respingerea capetelor de cerere formulată de acesta prin acțiunea reconvențională privind suma de 430 Euro diurnă) și 181,37 lei cheltuieli deplasare.
În motivarea recursului s-a susținut că instanța de fond a interpretat greșit probele administrate în cauză, nefiind ținută de raportul de expertiză în măsura în care acesta nu se coroborează cu probele administrate în cauză.
S-a susținut că sumele ridicate de pârât de la casierie au fost calificate greșit ca "diurnă", fiind de fapt avansuri spre decontare și care nu au fost justificate de acesta.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Pârâtul - reclamantul reconvențional a criticat sentința ca netemeinică și nelegală cu privire la obligarea sa la contravaloarea combustibilului, pretențiile nefiind dovedite prin expertiza efectuată și prin probele administrate și a invocat incidența dispozițiilor art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
S-a mai susținut că în mod greșit s-a respins cererea cu privire la proba testimonială pentru dovedirea susținerilor legale de consumul de motorină și că s-au încălcat prevederile art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, privind rolul activ al instanței.
S-a mai invocat că nu s-a dovedit lipsa aparatului și în mod greșit a fost obligat la plata contravalorii acestuia.
Pârâtul și-a întemeiat recursul și pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și a solicitat casarea sentinței cu trimiterea spre rejudecare pentru completarea probatoriului.
Examinând cauza în raport de motivele de recurs ale părților și totodată sub toate aspectele conform dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul reclamantei - "" SRL este nefondat.
Instanța de fond și-a întemeiat hotărârea pe concluziile raportului de expertiză întrucât pretențiile reciproce ale părților nu se puteau stabili decât printr-o verificare făcută un specialist, fiind vorba de înregistrările contabile.
În condițiile în care reclamanta a încălcat prevederile art. 212 alin. 2 Cod procedură civilă, cum corect a reținut instanța de fond și nefiind solicitată o contraexpertiză, nu există motive pentru înlăturarea expertizei contabile, astfel că se impune respingerea recursului reclamantei.
Recursul pârâtului este fondat în parte, cu privire la greșita admitere a capătului de cerere prin care se pretinde contravaloarea carburantului.
Cu privire la acest aspect, se constată că pretențiile reclamantei care are sarcina probei conform dispozițiilor art. 287 Codul muncii, sunt nedovedire.
Reclamanta a susținut că pârâtul a avut consumuri nejustificate de carburant, iar pârâtul a susținut că a consumat mai mult decât consumul normat datorită condițiilor concrete în care s-au desfășurat cursele.
În ce privește consumul trebuie făcută distincție între consumul normat și consumul real, prejudiciul trebuind raportat la consumul real, așa cum corect susține pârâtul, iar acest consum depinde de condițiile concrete de drum, de încărcătură, staționări, aspect de rezultă și din raportul de expertiză auto (răspuns la obiecțiuni - fila 113).
Expertul auto nu a stabilit care este consumul real și a analizat doar consumul normat, acesta arătând în răspunsul la obiecțiuni că nu s-a solicitat calculul consumului real, iar stabilirea acestuia se face de către expertul contabil.
Consumul de carburant nu este stabilit însă nici de expertul contabil care menționează în raportul de expertiză că pentru suma imputată de 460 Euro expertul nu este în măsură să verifice modul de calcul al combustibilului.
Mai mult, prin acțiunea introductivă reclamanta pretinde obligarea pârâtului la contravaloarea sumei de 570,66 lei și 35 Euro avansuri ridicate din casierie și nejustificate și 250 Euro contravaloarea aparatului.
În încheierea de ședință din 11 august 2009 se menționează că "se solicită acordarea unui termen pentru a se preciza acțiunea sub aspectul cuantumului pretențiilor în raport cu expertizele contabilă și tehnică".
La următorul termen, cel de fond, se depun concluzii scrise de către reclamantă prin care se pretinde suma de 460 lei contravaloarea carburantului consumat și din practicaua sentinței rezultă că s-a interpretat această cerere ca o mărire a câtimii obiectului cererii.
Reclamanta și-a întemeiat modificarea obiectului cererii pe raportul de expertiză tehnică, dar aceasta nu face nici o referire la cantitatea de motorină și la valoarea ei, ci constată doar că sistemul de calcul a consumului utilizat nu ar fi eronat.
Prin urmare, nu rezultă cum a determinat reclamanta prejudiciul de 460 lei, ori acesta nefiind cert nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 270 Codul muncii, pentru ca reclamanta să fie obligată la plata acestei sume.
Cum sarcina probei revine reclamantei, nu se impune casarea sentinței ci doar modificarea ei.
Criticile pârâtului recurent cu privire la greșita obligare a sa la plata sumei de 250 Euro (contravaloarea aparatului ) sunt nefondate întrucât reclamanta a făcut dovada predării către acesta a aparatului (angajamentul din 4.03.2008 - fila 72 dosar), iar pârâtul nu a făcut nici o dovadă că l-a restituit, așa cum susține.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1, 3 Cod procedură civilă, va fi admis recursul pârâtului și modificată sentința în sensul înlăturării obligării sale la plata sumei de 460 lei, menținându-se restul dispozițiilor.
În baza art. 274 (1) Cod procedură civilă, reclamanta va fi obligată la cheltuieli de judecată în recurs către pârâtul recurent, în cuantum de 1300 lei conform chitanței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta - "" SRL A împotriva sentinței civile nr. 1240/18.08.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Admite recursul declarat împotriva aceleiași sentințe de către pârâtul - reclamant reconvențional.
Modifică în parte sentința în sensul că admite în parte acțiunea reclamantei.
Respinge capătul de cerere privind plata sumei de 460 lei reprezentând contravaloare carburant.
Menține restul dispozițiilor.
Obligă reclamanta recurentă la 1300 lei cheltuieli de judecată către pârâtul, în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /18.12.2009
Tehnored. 2 ex./21.12.2009
Prim inst.: Tribunalul Arad -,
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu
