Obligație de a face. Decizia 1632/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1632
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 3: Carmen Pârvulescu Dr. - -
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către pârâta Compania Națională de ferate CFR SA B împotriva sentinței civile nr. 965/18.03.2009 pronunțată de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta Organizația de Sindicat T 1857 Secției L3, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantei-intimate, lipsă fiind pârâta-recurentă.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că, prin registratura instanței la data de 10.11.2009 pârâta a depus la dosar concluzii scrise și chitanța nr. 586/1.08.2009, reprezentând onorariu avocațial.
Reprezentantul reclamantei-intimate depune la dosar concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei-intimate solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 965/18.03.2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamanta Organizația de Sindicat T 1857 secției L3 în numele salariaților nominalizați în corpul tabelului atașat actului procedural investitor de instanță, care face corp comun cu prezenta hotărâre, în contradictoriu cu pârâta Compania Naționala de Ferate CFR SA; a obligat pârâta la plata către reclamanți reprezentați de Organizația de Sindicat T 1857 secției L3 a ajutorului material aferent Zilei pentru anul 2008,actualizat cu rata inflației la data plății efective; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1000lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Tribunalul a reținut:
Art. 65 prima liniuță din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2007-2008, prevede ca în afara ajutoarelor de care au dreptul, potrivit legii, salariații vor mai beneficia cu ocazia Sărbătorilor de Paști, de C și de Ziua, de un ajutor al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare.
Într-o atare situație, potrivit art. 155 Codul Muncii coroborat și cu art. 969 Cod civil. s-a constatat că acțiunea reclamantei este întemeiată, dat fiind că între părți s-a stabilit de comun acord aceste drepturi salariale cu titlu de adausuri și ca atare ele vor fi plătite reclamantei potrivit convenției încheiate și anume a Contractului colectiv de munca la nivel de unitate și odată stipulate ele devin legea părților și ca atare pârâta a fost obligată să le onoreze. În principiu, pârâta nu contestă aceste drepturi salariale ale reclamantei, dar invocă în întâmpinare motive de ordin financiar, ceea ce nu prezintă relevanță în cauză.
În concluzie, cererea reclamantei fiind întemeiată, a fost admisă în sensul că a fost obligată pârâta să acorde reclamanților, membrii de sindicat, reprezentați de Organizația de Sindicat T 1857 secției L3, a ajutorului material aferent Zilei pentru anul 2008 conform art. 65 prima liniuță din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2007-2008, reprezentat de un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare, actualizat cu rata inflației la data plății efective.
În conformitate cu art. 274 Cod procedură civilă, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta Compania Națională de Ferate CFR SA B, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului s-a susținut că pârâta a fost agent economic monitorizat în sensul prevederilor art. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 79/2001, fiind o Companie Națională la care statul este majoritar și, fiind sub incidența Hotărârii Guvernului nr. 142/2005 și Hotărârii Guvernului nr. 50/2005 care au plafonat fondurile de salarii, a fost în imposibilitate să acorde salariaților dreptul pretins prin acțiune.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Reclamanta intimată a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea acțiunii întrucât pârâta avea obligația respectării obligațiilor contractului.
Examinând cauza în raport de motivele de recurs, de susținerile părților și totodată sub toate aspectele conform dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat.
Prin motivele de recurs pârâta a reluat susținerile din întâmpinarea depusă în prima instanță.
Dreptul pretins de reclamantă este prevăzut de art. 65 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2007-2008, iar potrivit dispozițiilor art. 236 alin. 4 din Codul Muncii și art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Nici Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 79/2001 privind întărirea disciplinei economice financiare și alte dispoziții cu caracter financiar (abrogată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 79/2008) și nici Hotărârea Guvernului nr. 142/2005 sau Hotărârea Guvernului nr. 50/2006 nu conțin prevederi care să fi fost încălcate la încheierea contractul colectiv de muncă care a avut la bază acordul părților, iar acestea la negocierea clauzelor și încheierea contractelor colective de muncă sunt egale și libere, conform art. 7 alin. 1 din Legea nr. 130/1996.
Prin urmare, pârâta recurentă este ținută să-și îndeplinească obligațiile din contractul colectiv de muncă care are putere de lege între părți, cum corect a reținut și instanța de fond.
Nu sunt incidente în cauză nici dispozițiile art. 1156 alin. ultim Cod civil, prioritate având dispozițiile cu caracter special ale legislației muncii, iar pe de altă parte lipsa mijloacelor financiare pentru plata drepturilor salariaților, asumate prin contractul colectiv de muncă nu poate fi asimilată cu pierderea obiectului obligației, ca mod de stingere a obligației în sensul procedurilor acestui text din Codul civil.
Dispozițiile art. 1156 cod civil au în vedere modul de stingere a obligațiilor care au ca obiect prestația de predare a unui bun individual determinat și nu sunt incidente în materia obligațiilor de plată a drepturilor salariale.
Prin urmare, susținerile recurentei sunt nefondate și în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Compania Națională de Ferate CFR SA B împotriva sentinței civile nr. 965/ pârâtul-intimat/18.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta Organizația de Sindicat T 1857 secției L3.
Obligă pârâta recurentă la 595 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /18.12.2009
Tehnored. /2 ex./18.12.2009
Prim inst.: Tribunalul Timiș -,
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu
