Obligație de a face. Decizia 1033/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMI ȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVIL
DOSAR NR--10.06.2009
DECIZIA CIVIL NR. 1033/
Ședința public din 11 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Rujița Rambu
JUDECTOR: - -
JUDECTOR: G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de intervenienta recurent - împotriva deciziei civile nr. 219/06.03.2009, pronunțat de Tribunalul Timi ș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați și și cu pârâții intimați Consiliul Local al Municipiului T, Primria Municipiului T și Instituția Prefectului Județului T, pentru obligația de a face.
La apelul nominal, lips prțile.
Procedura legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, dup care se constat c mersul dezbaterilor și concluziile prților au fost consemnate în încheierea de ședinț din data de 04.11.2009, care face parte integrant din prezenta decizie.
CURTEA
Deliberând, reține urmtoarele:
Prin cererea înregistrat sub nr- la Judec toria Timi șoara, reclamanții și au solicitat instanței ca, prin hotrârea ce va da, s oblige pârâții s efectueze demersurile, respectiv s elibereze actele legale și necesare pentru atribuirea în proprietate a terenului aferent construcțiilor înscrise în CF 15611 T, nr. top 1251/3/6, construcție dobândit în baza Legii nr. 112/1995.
În motivare au invocat, în esenț, calitatea lor de cumprtor în baza Legii nr. 112/1995, calitate care le d dreptul la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcțiilor, precum și faptul c demersurile administrative efectuate în sensul recunoașterii acestui drept au rmas fr rezultat.
În drept au invocat dispozițiile art. 111, 112. ale Legii nr.112/1995, ale art. 18,37 din HG 20/1996 republicat, art. 6, 23 al. 2, art. 36 al. 2 din Legea nr. 18/1991 republicat.
Prin sentința civil nr. 2601/14.03.2007, instanța a respins excepția lipsei calitții procesual pasive a pârâtului Instituția Prefectului Județului T și a respins cererea de chemare în judecat.
Apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței a fost respins prin decizia civil nr. 748/A/3.10.2007, pronunțat de Tribunalul Timi
Împotriva deciziei au declarat recurs reclamanții, recurs admis prin decizia civil nr. 96/R/4.02.2008 pronunțat de Curtea de APEL TIMI ȘOARA; în consecinț, hotrârile au fost casate cu trimitere spre rejudecare la prima instanț.
Cauza a fost reînregistrat la Judec toria Timi șoara sub nr-.
Având în vedere c prin contractul de vânzare-cumprare autentificat sub nr. 1874/13.12.2007 pârâții au înstrinat imobilul cas ctre cumprtoarea - (în prezent - ), aceasta din urm a formulat cerere de intervenție în interes propriu în sus- menționatul dosar.
Pe calea cererii formulate, intervenienta a solicitat în contradictoriu cu Prefectul Județului T și Consiliul Local al Municipiului T ca aceștia s efectueze demersurile prin care s-i fie atribuit terenul aferent construcției înscrise în CF 15611 T; a solicitat respingerea cererii formulate de reclamanți.
În drept a invocat dispozițiile art. 23,36 din Legea nr.18/1991.
Prin sentința civil nr. 12532/14.10.2008, Judec toria Timi șoaraa respins cererea de chemare în judecat și cererea de intervenție.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere c reclamanții au înstrinat ctre intervenient construcțiile dobândite în baza Legii nr. 112/1995 și c nici reclamanții și nici intervenienta nu dobândesc ope legis terenul aferent construcțiilor.
Astfel, dispozițiile Legii nr. 18/1991 nu sunt incidente, în cauz fiind aplicabile dispozițiile art. 37 din HG 20/1996 republicat, norma legal care, oricum, permite dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent doar în baza unui contract autentic de vânzare- cumprare, în schimbul unui preț.
A mai avut în vedere c nici reclamanții și nici intervenienta nu puteau dobândi în proprietate terenul aferent imobilului cât vreme contractul încheiat în baza Legii nr. 112/1995 nu are form autentic.
Apelul declarat de intervenient împotriva sentinței a fost respins prin decizia civil nr. 219/A/6.03.2009, pronunțat de Tribunalul Timi ș în dosarul nr-.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a avut în vedere în esenț c încheierea unui contract în baza art.9 din Legea nr.112/1995 nu atrage dobândirea de drept și a proprietții asupra terenului.
Pe de alt parte, referirea la dispozițiile Legii fondului funciar nu poate fi reținut, dat fiind noua form a HG 20/1996 dup republicare.
A fost apreciat ca întemeiat argumentul avut în vedere de prima instanț referitor la neîncheierea contractului de vânzare- cumprare în temeiul Legii nr. 112/1995 în form autentic.
Împotriva deciziei a declarat recurs intervenienta care a criticat-o pentru nelegalitate.
În motivare a invocat înclcarea dispozițiilor art. 23 și 25 din Legea nr. 18/1991, singurele norme incidente în cauz și c normele metodologice nu pot modifica sau abroga o lege.
A mai criticat referirea instanțelor la obligativitatea încheierii contractului în form autentic, acest argument neavând legtur cu obiectul cererii formulat de intervenient.
A mai invocat faptul c tribunalul trebuia s soluționeze cererea cu care a fost investit ca instanț de recurs și nu de apel, având în vedere temeiul cererii de intervenție.
În drept a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9.
Pe cale de întâmpinare, Consiliul Local T și Primria Municipiului T au solicitat respingerea recursului.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și în baza art. 306 al. 2. faț de dispozițiile art. 299 și urm. și vzând normele legale ce vor fi mai jos artate, instanța reține urmtoarele:
În calitate de succesor cu titlu particular al reclamanților care au dobândit imobilul construcție înscris în CF 15611 T, prin contractul de vânzare cumprare nr. 13506/1.07.1997 încheiat în baza Legii nr. 112/1995, intervenienta a solicitat obligarea Prefectului Jud. T și a Consiliului Local al Municipiului T la efectuarea demersurilor necesare atribuirii în proprietate a terenului aferent imobilului sus-menționat, invocând dispozițiile art. 23 și 36 din Legea nr. 18/1991 (fila 28 dosar -).
În acest context, cum în mod corect au reținut instanțele, situația juridic a terenului aferent locuinței este reglementat de dispozițiile art. 26 din Legea nr.112/1995 și de cele ale art. 37 din HG 20/1996 republicat, cât vreme aceste acte (speciale în raport cu legea general a fondului funciar) reglementeaz distinct situația terenului aferent construcțiilor preluate de stat și ulterior înstrinate în baza Legii nr. 112/1995.
În consecinț, având calitatea de succesor cu titlu particular al reclamanților- dobânditori ai edificatelor în baza sus- menționatei legi, intervenientei îi este recunoscut posibilitatea de a dobândi în proprietate terenul aferent edificatelor urmând, îns, aceeași cale pe care o au la îndemân foștii chiriași cumprtori în baza Legii nr. 112/1995.
Nu pot fi reținute ca motive de modificare a deciziei susținerile recurentei referitoare la raportul dintre lege și hotrâre de guvern sau la incidența dispozițiilor art. 2.civ. (în realitate art. 3), având în vedere c HG 20/1996 republicat nu face decât s expliciteze norma general cuprins în Legea nr. 112/1995 referitoare la terenul aferent și la obiectul înstrinrii realizate în temeiul acestei legi; or, instanțele nu au refuzat s judece pe motiv c legea nu prevede sau este neîndestultoare ci, dimpotriv, au reținut incidența legii speciale în raport cu legea fondului funciar.
Chiar dac prin decizia sa Curtea Constituțional s-a referit la terenul aferent construcțiilor cumprate în baza Legii nr. 1122/1995, aceast dispoziție nu se aplic direct, dobândirea în proprietate a terenului realizându-se pe calea prevzut de legea care reglementeaz acest aspect.
Cum dobândirea terenului aferent opereaz în baza unei dispoziții legale, nu va fi reținut argumentul instanței de apel potrivit cu care contractul de vânzare- cumprare încheiat în baza Legii nr. 112/1995 trebuia s îmbrace forma autentic, intervenienta urmrind pronunțarea unei hotrâri judectorești- ea însși act autentic- care s-i confirme existența dreptului.
În ceea ce privește susținerea vizând natura litigiului ca fiind una de fond funciar, ceea ce ar fi atras procedura special prevzut de dispozițiile art. 5 al. 1 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005, instanța o gsește ca nefiind întemeiat și o va respinge ca atare, cât vreme recurenta a formulat o cerere de intervenție în cadrul unui proces supus procedurii generale, astfel c sunt incidente dispozițiile art. 2 al. 2. și art. 17.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art.312 al. 1. raportat la art.304, 306 al. 2. instanța va respinge recursul declarat de intervenienta - împotriva deciziei civile nr. 219/A/6.03.2009 pronunțat de Tribunalul Timi ș în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de intervenienta - împotriva deciziei civile nr. 219/A/6.03.2009 pronunțat de Tribunalul Timi ș în dosarul nr-.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public azi, 11.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECTOR, JUDECTOR,
- - - - G -
GREFIER,
- -
Red. - 13.11.2009;
Tehnored. - 20.11.2009; 2 ex.
Prim instanț: Judec toria Timi șoara; Judector:
Instanț de apel: Tribunalul Timi ș; judectori ;
Președinte:Rujița RambuJudecători:Rujița Rambu, Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu
