Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 163/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 163/A/2009
Ședința publică de la 23 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Florentina Cojan
JUDECĂTOR 2: Daniela Mărginean
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUD. S, împotriva sentinței civile nr. 473/25.05.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-, având ca obiect pretenții.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 16 octombrie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față,
Prin acțiunea formulată la data de 05.03.2009 pe rolul Tribunalului Sibiu, sub dosar nr-, reclamanții și au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, restituirea prețului de piață stabilit conform standardelor internaționale de evaluare al imobilului înscris în CF 41287 Sibiu, nr. top 5237/1/2/1/3/1/2, imobil situat administrativ în localitatea Sibiu,-, la valoarea de 230.000 .
Prin sentința civilă nr. 473/2009, prima instanță a admis acțiunea și în consecință l-a obligat pe pârât să restituie reclamanților echivalentul în lei, la data plății, a sumei 230.000, reprezentând prețul de piață al imobilului situat în localitatea Sibiu,-, înscris în CF 41287 Sibiu, nr.top.5237/1/2/1/3/1/2.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 4538/1998, încheiat între reclamanți și SC SA, reclamanții au cumpărat cota de din imobilul înscris în CF 41287 Sibiu, nr. top 5237/1/2/1/3/1/2, imobil situat administrativ în localitatea Sibiu,-.
Prin Decizia nr.2365/2003 pronunțată de Curtea de Apel Cluj N, s-a constatat că imobilul în litigiu a fost preluat de stat fără titlu, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.4538/2003 și pe cale de consecință s-a dispus anularea încheierii de întabulare nr.823/21.01.1998 și restabilirea situației anterioare de carte funciară în sensul reînscrierii dreptului de proprietate în favoarea Statului Român.
În cauză a fost întocmit un raport de expertiză pentru stabilirea valorii imobilului, față de dispozițiile art. 50 ind. 1 din Legea nr.10/2001, stabilindu-se o valoare de piață a imobilului de 230.000 echivalentul în lei a sumei de 962.205 lei.
Instanța de fond a constata că din economia prevederilor cuprinse în art. 50 ind. 1 din Legea nr.10/2001, rezultă că admisibilitatea acțiunii întemeiată pe această prevedere legală se referă la îndeplinirea cumulativă a două condiții și anume: contractul de vânzare-cumpărare să fi fost încheiat cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995 și acesta să fi fost desființat prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Raportat la prima condiție, s-a reținut că reclamanții au încheiat contractul de vânzare-cumpărare la data de 03.10.1997, în condițiile art. 9 din Legea nr.112/1995, care stabilește posibilitatea chiriașilor titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natura foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora să opteze, după expirarea termenului prevazut la art. 14 din lege, pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrală sau în rate a prețului. S-a concluzionat că reclamanții au încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu respectarea Legii nr.112/1995, fosta proprietară a imobilului neîntrunind exigențele art.2 din lege, care stabilea dreptul foștilor proprietari la redobindirea dreptului de proprietate asupra apartamentelor numai dacă locuiesc în acestea în calitate de chiriași sau a celor care sunt libere, iar pentru celelalte apartamente, dreptul de a primi despagubiri în condițiile art. 12 din lege.
În ceea ce privește a doua condiție, instanța de fond a constatat că și aceasta este îndeplinită, întrucât prin decizia nr.2365 din data de 13 octombrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Cluj N, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.4538 din 1997, încheiat între reclamanți și "" Sibiu.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice prin P Sibiu, iar prin încheierea din 16.10.2009, calea de atac a fost calificată drept apel, față de obiectul acțiunii și de prevederile art. 282 ind. 1. proc. civ.
Apelantul solicită schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca tardiv formulată și ca netemeinică, susținând că termenul de prescripție a început să curgă de la data de 13.10.2003, când s-a pronunțat decizia civilă nr. 2365/2003 a Curții de Apel Cluj N, prin care s-a constatat nulitatea contractului de vânzare - cumpărare încheiat de intimați, astfel că, la data formulării acțiunii era împlinit termenul de prescripție a dreptului material la acțiune.
Apelantul arată că acțiunea reclamanților este și netemeinică, deoarece despăgubirile prevăzute de Legea 10/2001 pot fi acordate doar proprietarilor care au cumpărat imobilele cu respectarea Legii nr. 112/1995. Din hotărârile judecătorești prin care s-a constatat nulitatea contractului de vânzare - cumpărare, rezultă că n-au fost respectate condițiile prevăzute de Legea nr. 112/1995, întrucât reclamanții cunoșteau că trecerea în proprietatea statului a imobilului s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale și că foștii proprietari și-au manifestat intenția de revendicare a imobilului.
Reclamanții intimați au solicitat respingerea ca nefondat a apelului ( 12).
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, Curtea reține următoarele:
Reclamanții au dobândit în proprietate imobilul situat în Sibiu,-, jud. Sibiu, prin cumpărarea lui în data de 03.10.1997 de la Statul Român, prin SC SA Sibiu, în temeiul Legii nr. 112/1995. Ulterior, prin decizia civilă nr. 2365/2003 a Curții de Apel Cluj N, contractul de vânzare - cumpărare încheiat de reclamanți a fost constatat nul.
Prin Legea nr. 1/2009 a fost modificată Legea 10/2001, fiind introdus, între alte dispoziții, articolul 50 ind. 1 care dă dreptul la restituirea prețului de piață a imobilului, în favoarea proprietarilor a căror contracte de vânzare - cumpărare, încheiate cu respectarea Legii nr. 112/1995 au fost desființate prin hotărâri judecătorești irevocabile.
Legea nr. 1/2009 a fost publicată în nr.63/03.02.2009 și a intrat în vigoare la trei zile de la publicare, astfel că dreptul persoanelor menționate în art. 50 ind. 1 din legea 10/2001 s-a născut la data intrării în vigoare, neavând nicio relevanță data rămânerii irevocabile a hotărârii de anulare a contractului de vânzare-cumpărare. Aceasta este interpretarea teleologică ce trebuie dată art. 50 ind. 1 din Legea 10/2001, cu privire la termenul de prescriere a acțiunii în restituirea prețului, altfel textul legal menționat rămâne fără eficiență, având în vedere că încă din perioada 2001-2002 au fost desființate ca nule astfel de contracte încheiate în baza Legii nr.112/1995.
Față de aceste considerente, prima critică vizând prescripția dreptului material la acțiune este nefondată.
În ce privește cel de al doilea motiv de apel, vizând neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 50 ind. 1 din Legea 10/2001, Curtea reține că prima instanță a analizat în mod corect îndeplinirea celor două condiții prevăzute de textul legal menționat, respectiv încheierea contractului de vânzare - cumpărare cu respectarea dispozițiilor Legii 112/1995 și constatarea nulității contractului printr-o hotărâre irevocabilă.
Din analiza acestui articol rezultă că buna-credință a proprietarilor cărora li s-au desființat contractele de vânzare-cumpărare, nu constituie o condiție pentru ca aceștia să beneficieze de dreptul la restituirea prețului. Ca atare, sub acest aspect, critica apelantului este nefondată.
Pe de altă parte, conform art.1899 alin.2 civ. buna-credință se prezumă întotdeauna și sarcina probei incumbă celui care invocă reaua-credință. În cauză, apelantul a susținut reaua-credință a reclamanților intimați, motivând că aceștia cunoșteau împrejurarea că imobilul a trecut în proprietatea statului, cu încălcarea dispozițiilor legale, dar nu au făcut nicio dovadă a cestor susțineri.
Sub un alt aspect, este de observat că prima instanță a reținut în mod corect că reclamanții erau titularii contractului de închiriere a imobilului în litigiu, astfel încât, față de dispozițiile art. 2 din Legea 112/1995, fostul proprietar era îndreptățit doar la despăgubiri, în condițiile art. 12 din această lege. Ca urmare, faptul că reclamanții au avut cunoștință, la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare, că fostul proprietar revendică imobilul, nu este de natură a stabili reaua - credință în sarcina reclamanților, de vreme ce dispozițiile legale în vigoare la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare îl îndreptățeau pe fostul proprietar numai la despăgubiri. De altfel, reclamanții au dobândit imobilul în litigiu cu respectarea termenului prev. de art. 14 din Legea 112/1995.
Față de toate aceste considerente, Curtea reține că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, stabilind în mod corect starea de fapt și făcând o judicioasă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente.
Pe cale de consecință, apelul de față este privit ca nefondat și urmează ca în baza art. 296 proc. civ, să fie respins.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 473/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 23.10. 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
.
Tehn.
6 ex/09.11.2009
Jud. fond -
Președinte:Mihaela Florentina CojanJudecători:Mihaela Florentina Cojan, Daniela Mărginean
