Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1839/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 1839/
Ședința publică din 03 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu judecător
JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
JUDECĂTOR 3: Veronica
Grefier:
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții, și, împotriva deciziei civile nr.531 din 17 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurenții-pârâți și intimatele-reclamante și.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursurile sunt legal timbrate, prin anularea chitanțelor de plata taxei judiciare de timbru în sumă de câte 32,00 lei și a timbrelor judiciare în valoarea de câte 0,30 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-au depus, prin serviciul registratură, cerere din partea recurenților prin care solicită judecarea în lipsă, note scrise, la care se află atașată practică judiciară și întâmpinare din partea intimatei.
Având în vedere că recurenții-pârâți au solicitat judecarea în lipsă și că s-au achitat taxele judiciare de timbru, curtea constată recursurile în stare de judecată și, din oficiu, invocă excepția privind legalitatea și admisibilitatea căii de atac având în vedere dispozițiile art.2821Cod procedură civilă și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.32/2008, pronunțată în recurs în interesul legii.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, deliberând constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr.4236/2006 (-), reclamanta, în nume propriu și ca reprezentantă legală a minorei, a chemat în judecată pe pârâta, pentru a fi obligată să le lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 350. din comuna de, să fie obligată să le plătească lipsa de folosință a terenului de 200 lei, pe ultimii 3 ani.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că este proprietara terenului de 5271. potrivit sentinței civile 1348/20.06.1986 format din două parcele, una de 3060. și cealaltă de 2211. iar pârâta a primit suprafața de 208. ce se învecinează cu cea de 3060. Pârâta, în mod abuziv au ocupat suprafața de 350.
In drept au fost invocate disp. art. 480, 483 si urm civil.
La data de 7.11.2006, reclamanta a completat acțiunea, solicitând grănițuirea proprietăților și obligarea pârâtei la demolarea gardului, temeliei de ciment și a unei bucătării de vară, acoperită cu carton, aflate pe terenul proprietatea sa-fila 33 dosar fond. In motivarea cererii, s-a aratat ca gardul nu respecta hotarul dintre proprietati, iar cele doua constructii au fost edificate pe terenul reclamantei.
In drept au fost invocate disp. art. 584.civ. art. 1075, 1076.civil.
La data de 21.11.2006, reclamanta a chemat în judecată prin completarea acțiunii și pe și, pentru a fi obligați la demolarea temeliei din ciment, fata de sustinerile paratei din intampinare in sensul ca temelia a fost edificata de către.
La data de 2.11.2006 pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii întrucât reclamanta deține suprafața de 5271. deci mai mult cu 52. Pârâta mai arată că sentința de partaj nr. 1348/20.06.1986 nu a fost pusă în posesie iar dacă reclamanta deține o suprafață mai mică de teren, aceasta se regăsește la.
Prin întâmpinarea depusă la data de 10.11.2006, pârâta a arătat că există grănițuire între cele două proprietăți gardul fiind efectuat de, autorul reclamantei, iar construcțiile se află pe terenul proprietatea ei, fiind constructor de bună credință.
Pârâții și au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii întrucât temelia din beton a fost construită de ei pe terenul proprietatea pârâtei.
Prin acelasi înscris au formulat si cerere reconvenționala prin care au solicitat crearea unui drept de superficie pentru temelie, pe terenul reclamantei, în situația în care se constată că terenul pe care este construită temelia este al reclamantei.
La data de 27.11.2007, reclamantele și-au precizat acțiunea prin mărirea câtimii suprafeței de teren revendicată, iar pârâții au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor și lipsa interesului în promovarea acțiunii.
Prin sentința civilă nr.2531/29.11.2007 a fost admită în parte acțiunea reclamantelor, au fost respinse excepțiile invocate de pârâți, au fost respinse cererile reconvenționale. A fost obligata parata sa lase in deplina proprietate si posesie suprafata de 356. identificata in raport, precum si bucataria de vara, s-a stabilit linia de hotar pe aliniamentul 10-15-A- Au fost obligati paratii sa demoleze temeilia din ciment.
Prin decizia civilă 722/R/18.04.2008 a fost casată sentința și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.
Potrivit deciziei de casare se menționează printre motivele de recurs că nu s-a pus în discuția părților celor două excepții, lipsa calității procesuale active, inclusiv prin incalcarea regulii unanimitatii și lipsa de interes a reclamanților.
Se mai menționează că potrivit art.129 alin.1 fam. se impune încuviințarea prealabilă a autorității tutelare pentru promovarea acțiunii în revendicare, de către, pentru fiica sa, lipsa acestei încuviințări se sancționează cu nulitatea relativă și poate fi acoperită prin confirmarea ulterioară.
Se mai menționează că pârâta nu a recunoscut pretențiile reclamantelor și nu i s-a admis proba testimonială iar în ceea ce privește recursul declarat de pârâții și, de stabilire a dreptului de superficie, urmează a fi examinat de prima instanță cu ocazia rejudecării.
Judecătoria Câmpulung, prin sentința civilă nr. 2517 din data de 27.11.2008 a respins excepțiile invocate de pârâți, privind lipsa calității procesuale active și lipsa de interes a reclamanților, a admis în parte acțiunea, completările din 7.11.2006, 21.11.2006 și precizarea din 27.11.2007, formulate de reclamante împotriva pârâților, și.
A obligat pârâta să lase reclamantelor în deplină proprietate și posesie suprafața de 356. teren identificat în schița de plan anexă la raportul de expertiză, ing. (f 107 dosar).
A stabilit linia de hotar între proprietățile reclamantelor și a pârâtei pe aliniamentul 10-15-A-B a exp.
A obligat pârâta să demoleze bucătăria de vară C3 edificată pe terenul reclamantelor sau autorizează pe reclamante să o demoleze obligând pe pârâți să plătească reclamantei 350 lei contravaloarea demolării stabilită de ing..
De asemenea, a obligat pârâta să demoleze gardul sau autorizează pe reclamante să-l demoleze obligând pe pârâta să plătească reclamantelor 350 lei contravaloarea demolării.
A obligat pârâții și să demoleze temelia din ciment -C4- identificată de expert iar în caz de refuz autorizează pe reclamante să le demoleze pe cheltuiala pârâților, obligând pe aceștia la plata sumei de 900 lei.
A respins capătul de cerere privind plata de pârâta a lipsei de folosință a terenului pe ultimii 3 ani, precum și cererea reconvențională formulată de pârâții și.
A compensat cheltuielile de judecată privind onorariile de avocat și a obligat pârâții să plătească reclamantelor 450 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în ședința publică din 24.11.2008 s-a pus în discuția părților excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantelor și lipsa interesului.
Pârâții, prin avocat au arătat că excepțiile invocate au rămas fără obiect, iar reclamantele prin avocat au solicitat respingerea excepțiilor.
Reclamanta, soția lui iar, minoră, fiica acestuia, sunt moștenitoarele defunctului potrivit certificatului de moștenitor 176/20.08.2008 iar potrivit dispoziției 971/20.11.2008, Autoritatea Tutelară de a numit tutore pentru minoră pe și a încuviințat în prealabil promovarea de minoră a acțiunii în revendicare, ce formează obiectul dosarului 1760/2008, în condițiile art.129 alin.2 fam. astfel că urmează a se respinge cele două excepții.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a constatat că reclamantele sunt moștenitoarele autorului, preluând bunurile rămase în succesiunea acestuia printre care și terenul în suprafață de 5271. situat în comuna de, ce i-a revenit acestuia în proprietate și posesie prin sentința civilă 1348/20.06.1986 a Judecătoriei Câmpulung. Prin aceeași sentință s-a atribuit lotul I pârâtei format din suprafața de 208. Cu ocazia pronunțării sentinței a fost confirmată expertiza ing..
S-a dispus efectuarea unei expertize de ing. si din cuprinsul raportului de expertiză a rezultat că terenul în litigiu, după punerea pe teren a actelor de proprietate, suprafața în minus a reclamantei este de 356. conturat pe schița de plan cu portocaliu.
Potrivit art.480 Cod civil, s-a admis capătul de cerere privind revendicarea și a obligat pârâta să lase reclamantelor în deplină proprietate și posesie suprafața de 356. identificată de ing., (schiță fila 107 dosar).
Linia de hotar între cele două proprietăți a fost stabilită pe reperele 10 - 15 - A - B, urmând ca potrivit art.584 civ. a se admite și acest capăt de cerere.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs pârâții, și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
Instanța de fond a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, motiv încadrat în art. 304 pct.5 proc.civ.:
1.Împuternicirea avocațială a apărătorului reclamantelor de la fila 14, dosar, nu a fost încheiată cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 15/1995, neavând număr și dată și nici trecut numărul contractului de asistență juridică și data contractului, în baza căruia s-a întocmit împuternicirea. Nu se arată nici întinderea mandatului și numărul cauzei, iar împuternicirea nu este semnată de către cliente și depunerea acestui în scris la dosar nu s-a făcut prin serviciul registratură și nici în ședință publică, neavând viză de primire. Pentru aceste considerente se apreciază că împuternicirea avocațială este lovită de nulitate absolută, motiv pentru care și mandatul este lovit de aceeași sancțiune, fiind încălcate astfel dispozițiile art.67 și 68 proc.civ. și pe cale de consecință și formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității prevăzute de art.105 alin.2 proc.civ. impunându-se astfel refacerea lor.
2. Au fost încălcate dispozițiile art.137 proc.civ. întrucât, deși în ședința din data de 27.10.2008 au fost invocate excepții de fond, absolute și peremptorii, ce trebuiau soluționate cu precădere, în mod greșit instanța a procedat la administrarea de probe și, ulterior, a acordat cuvântul părților pe fondul cauzei, pronunțându-se printr-o singură hotărâre atât asupra excepțiilor cât și asupra fondului. Prin natura lor se apreciază că excepțiile nu puteau fi unite cu fondul și nici nu există vreo dispoziție a instanței în acest sens, astfel că, s-au încălcat dispozițiile art.137 proc.civ. ceea ce atrage sancțiunea nulității.
3. În mod greșit instanța de fond nu a disjuns capătul de cerere, din completarea la acțiune, depusă de reclamantă la 7.11.2006, privind obligarea pârâtei la demolarea gardului, temeliei de ciment și a unei bucătării de vară, precum și capătul de cerere privind obligarea pârâților la demolarea temeliei de ciment din cererea completatoare depusă la 21.11.2006, întrucât aceste capete de cerere trebuie soluționate printr-o hotărâre supusă căii de atac a apelului, potrivit art. 282 proc.civ. în timp ce hotărârea de soluționare a celorlalte capete de cerere este supusă căii de atac a recursului, potrivit art. 2821pct.1 proc.civ.
Se apreciază că asupra calificării căii de atac se va pronunța și instanța de control judiciar.
Instanța nu s-a pronunțat asupra ceea ce s-a cerut, motiv de recurs încadrat în disp.art.304 pct.6 proc.civ. în dezvoltarea căruia se arată următoarele:
1. Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere din completarea la acțiune depusă de reclamantă la data de 7.11.2006, prin care au solicitat și obligarea pârâtei la demolarea temeliei de ciment, pe lângă obligarea acesteia la demolarea gardului despărțitor și a bucătăriei de vară.
2. Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unei excepții invocate de către pârâți, referitoare la încălcarea principiului unanimității în promovarea acțiunii în revendicare de către reclamante, neexistând mențiune în acest sens nici în considerente și nici în dispozitiv.
Se apreciază că astfel au fost încălcate și dispozițiile deciziei de casare, care a stabilit că instanța de fond, cu ocazia rejudecării, trebuie să pună în discuția părților și să se pronunțe asupra tuturor excepțiilor invocate de către pârâți, și anume: a lipsei calității procesuale active, a lipsei interesului și a încălcării principiului unanimității.
Sentința recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină în soluționarea unor capete de cerere, iar cu privire la alte capete de cerere, cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii, motiv de recurs prev. de art. 304 pct.7 proc.civ. în dezvoltarea căruia se arată:
-deși prin dispozitivul sentinței este obligată pârâta să demoleze bucătăria de vară C3, se reține în considerente că această construcție a fost edificată de către pârâții, soluția fiind astfel contrară considerentelor.
-soluția instanței este nemotivată cu privire la obligarea pârâtei să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 356. și întrucât din probele administrate nu rezultă că suprafața în minus de la reclamante ar fi stăpânita de către această pârâtă, se apreciază că soluția este și nelegală și netemeinică.
-soluția dată capătului de cerere privind obligarea pârâtei să demoleze gardul este de asemenea nemotivată, întrucât gardul actual nu a fost identificat în raportul de expertiză întocmit de expert, soluția fiind reținută numai în baza declarației martorului.
-respingerea cererii reconvenționale este nemotivată și se reține o situație de fapt ce excede cadrului procesual, întrucât pârâții nu au solicitat crearea unui drept de superficie și pentru bucătărie, astfel că instanța de fond s-a pronunțat asupra ceea ce nu s-a cerut și fără a avea în vedere întregul probatoriul administrat în cauză.
Sentința este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, întrucât, în mod greșit instanța de fond a admis cererea de revendicare, motiv de recurs prev. de art. 304 pct.9 proc.civ. în dezvoltarea căruia se arată:
-nu s-a făcut dovada cu martori că pârâta are posesia terenului și nici nu s-a făcut dovada acceptării în termen a succesiunii autorului.
-greșit s-a admis capătul de cerere privind demolarea gardului, în condițiile în care nu a fost identificat în raportul de expertiză și nu i se poate stabili astfel amplasamentul.
Pentru aceste considerente se apreciază că se impunea efectuarea unei expertize pentru a se transpune în schiță actualul gard dintre proprietăți, pentru a se identifica suprafața totală deținută de reclamante în acest punct, pentru identificarea atât a suprafeței de 5.271. cât și a celei de 257. deținută de autorul reclamantelor, iar pentru pârâta a suprafețelor de 208 și 3.360. care ar fi permis o corectă soluționare a cauzei.
Se mai invocă faptul că instanța a dat dovadă de lipsă de rol activ, întrucât nu a stabilit situația juridică a imobilului - bucătărie de vară și în mod greșit a fost respinsă cererea reconvențională, în condițiile în care s-a făcut dovada acordului autorului reclamantelor, la edificarea construcției.
Pentru toate aceste motive se solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeași instanță de fond, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr.531/17.03.2009, a fost respins ca nefondat recursul declarat de pârâți.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
1. Primul motiv de recurs referitor la viciile imputernicirii avocatiale a aparatorului reclamanților nu poate fi retinut.
Astfel, paratele nu au interes sa invoce nelegala reprezentare sau asistare a reclamantilor. Prin recurs se sutine incalcarea formlor de procedura prev de art. 105 alin. 2.pr.civila, ce ar atrage in opinia recurentilor nulitatea actelor de procedura intocmite de prima instanta.
Potrivit art. 105 alin. 2.pr.civila, actele de procedura indeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule, daca prin aceasta s-a pricinuit partii o vatamare ce nu poate fi inlaturat decat prin anularea actului.
In cauza, recurentii nu au invocat nicio vatamare decurgand din incheierea imputernicirii avocatiale a partii adverse cu nerespectarea conditiile prevazute de lege.
Singurii care ar putea invoca nelegalitatea de reprezentare in cauza, in lipsa acordarii unui mandat valabil, ar fi reclamantii si nu paratii, care nu au suferit nicio vatamare si care in consecinta nu au interes sa invoce aceste aspecte.
Pentru aceste considerente va fi respins primul motiv de recurs.
2. Al doilea motiv de recurs este de asemenea neintemeiat.
Astfel, la ultimul termen de judecata din data de 24.11.2008, instanta a dat cuvantul partilor atat pe fondul cauzei cat si pe exceptiile lipsei calitatii procesuale active si a lipsei de interes invocate de catre parati, aparatorul acestora aratand ca exceptiile sunt ramase fara obiect, fata de inscrisurile depuse, iar aparatorul reclamantilor solicitand respingerea exceptiilor-fila 27 dosar fond.
Prin sentinta civila recurata, prima instanta s-a pronuntat asupra exceptiilor puse in discutie, fiind respinse acestea.
Faptul ca instanta a procedat la administrarea de probe, desi fusesera invocate anumite exceptii de fond, peremptorii si faptul ca instanta a pronuntat discutarea exceptiilor la urmatorul termen de judecata, dupa administrarea probei testimoniale (termen cand cauza a fost luata in pronuntare), nu conduce la nulitatea hotararii conform art. 105 alin. 2.Pr.Civila.
Astfel, chiar daca prima instanta nu a mentionat in mod expres, a apreciat necesara administrarea de probe pentru solutionarea exceptiilor.
Paratele nu au invocat si dovedit vreo vatamare suferita prin faptul ca instanta nu a dispus unirea cu fondul a exceptiilor si nu s-a pronuntat prin incheiere separata. Ceea ce este important este ca instanta de fond s-a pronuntat asupra exceptiilor invocate si le-a solutionat, chiar daca prin hotararea prin care a solutionat si fondul cauzei, prin urmare nu sunt incidente disp. art. 105 alin. 2.pr.civila, decurgand din incalcarea art. 137 alin 1.pr.civila.
3. Motivul 3 de recurs referitor la necesitatea disjungerii capetelor de cerere privind demolarea gardului, a temeliei din ciment si a bucatariei de vara este neintemeiat.
Astfel, prin cererea principala, reclamantele au solicitat obligarea paratilor sa lase in deplina proprietate si posesie o suprafata de teren de 350. fanete, granituirea proprietatilor partilor, precum si obligarea la demolarea gardului, a temeliei din coment si a unei bucatarii de vara, afalte pe proprietatea reclamantilor.
Or, este evident, fata de obiectul actiunii, ca cererea privind demolarea acelor constructii are caracter accesoriu, conform art. 17.pr.civila, fata de capetele de cerere privind granituirea si revendicarea, intrucat solutionarea cererii aceesorii depinde de solutia data in granituire si revendicare.
In aceste conditiile, calea de atac este cea prevazuta pentru capetele de cerere principale si care in conformitate cu disp. art. 282 ind. 1.pr.civila, fata de valoarea obiectului actiunii, a fost corect apreciata ca fiind recursul.
In consecinta sustinerile recurentilor in sensul ca cererile completatoare privind obligarea la demolarea gardului, temeliei si bucatariei trebuiau disjunse, pentru ca solutia data trebuia atacat cu apel, nu pot fi retinute.
1 Prima instanta s-a pronuntat asupra tuturor capetelor de cerere, iar prin sentinta civila recurata a fost admisa in parte actiunea principala.
Intrucat prin solutia data prima instanta, referitor la capatul de cerere avand ca obiect demolarea de catre parati a temeliei de ciment, a dispus obligarea paratilor la acest lucru, reiese implicit ca fata de parata a fost respins acest capat de cerere.
2. Cu privire la nesolutionarea excepției incalcarii principiului unanimitatii in formularea acțiunii in revendicare de către reclamant (ce in doctrina si jurisprudenta a fost analizata ca o exceptie a lispei calitatii procesuale active sau ca inadmisibilitatea actiunii in revendicare), tribunalul retine următoarele:
La termenul din data de 27.11.2007, prin primul ciclu procesual, paratii au invocat in ce priveste revendicarea încălcarea principiului unanimitatii, motivat de faptul ca nu s-a facut dovada ca reclamanta este reprezentanta legala a minorei.
In al doilea ciclu procesual, paratii prin aparator nu au mai inteles sa sustina exceptiile invocate, fata de inscrisurile depuse la ultimul termen de judecata, iar cu toate acestea prin sentinta civila recurata, instanta s-a pronuntat si asupra excepriei lipsei calitatii procesuale active, retinand ca reclamanta, soția lui, iar, minoră, fiica acestuia, sunt moștenitoarele defunctului potrivit certificatului de moștenitor 176/20.08.2008 iar potrivit dispoziției 971/20.11.2008, Autoritatea Tutelară de a numit tutore pentru minoră pe și a încuviințat în prealabil promovarea de minoră a acțiunii în revendicare, ce formează obiectul dosarului 1760/2008, în condițiile art.129 alin.2 fam.
Prin urmare, prin respingerea excepției lipsei calitatii procesuale active, prima instanța a analizat si îndeplinirea principiului unanimitatii in formularea acțiunii in revendicare, retinandu-se ca s-a făcut dovada ca reclamantele sunt moștenitoarele defunctului si ca exista si incuviintarea autoritatii tutelare privind introducerea actiunii de catre minora.
In consecința, susținerile paratilor in sensul ca nu a fost analizata excepția invocata nu pot fi retinute, întrucât este vorba tot de excepția lipsei calitatii procesuale active decurgând din neexercitarea acțiunii in revendicare de catre toti coproprietarii.
Nici acest motiv de recurs, referitor la nemotivarea sentinței si la existenta contrarietatii intre considerente si dispozitiv, nu poate fi retinut.
-Astfel, prin sentinta civila nr. 2517/27.11.2008, prima instanța a obligat-o pe parata sa demoleze bucătăria de vara C3, iar in considerente s-a retinut ca paratii si au edificat aceasta construcție. Aceasta afirmație a instantei de fond reprezintă o evidenta eroare materiala, in condițiile in care din întregul material probator administrat in cauza, precum si din intampinarile formulate de catre parata-fila 47 dosar fond, reiese ca parata este cea care a edificat bucătăria de vara. Acelasi aspect in sensul ca bucataria a fost edificata de catre aceasta parata a fost retinut si prin sentinta civila din primul ciclu procesual, iar sub acest aspect, a persoanei care a ridicat construcția, paratii nu au formulat vreun motiv de recurs.
In consecinta, fata de aceste aspecte, retinerea ca paratii au edificat constructia C3 este o eroare materiala, care poate fi indreptata pe alta cale.
Solutia primei instante este motivata si in ce priveste solutia data cererii in revendicare, intrucat s-a retinut ca din raportul de expertiza intocmit in cauza de catre expert, rezulta ca parata ocupa suprafata de 356. din terenul atribuit autorului reclamantelor, prin sentinta civila de partaj nr. 1348/1986-fila 106 dosar fond.
Cu privire la nemotivarea capatului de cerere privind demolarea gardului, tribunalul apreciaza ca nu sunt intemeiate sustinerile recurentilor. Astfel, in raportul de expertiza intocmit de s-a mentionat faptul ca gardul este edificat in interiorul proprietatii reclamantelor, iar prin raportul de expertiza intocmit de catre expert a fost identificat cu exactitate gardul in litigiu, fiind intocmita si schita anexa corespunzătoare-fila 130 dosar fond.
Prin urmare, susținerile recurenților in sensul ca nu a fost identificat gardul actual nu pot fi reținute, fata de probele administrate in primul ciclu procesual si nu se poate retine ca prima instanța s-a pronuntat numai pe baza declarației martorului, având in vedere rapoartele de expertiza aflate la dosar.
In ceea ce privește respingerea cererii reconvenționale despre care recurenții afirma ca este nemotivată tribunalul constata ca prin cererea reconventionala formulata la data de 09.01.2007, parații au solicitat crearea unui drept de superficie pentru temelie solicitata a fi demolata.
Prima instanta a motivat solutia respingerii cererii reconvenționale, motivele fiind comune admiterii capatului de cerere privind obligarea paratilor la demolarea acestei temelii de ciment, retinandu-se astfel ca aceasta constructie nu este finalizata si ca a fost edificata fara autorizatie de construire si cunoscand ca nu le apartine terenul pe care construiesc. Prin urmare s-a retinut ca nu sunt indeplinite conditiile recunoasterii dreptului de superficie.
In consecinta, se retine ca a fost motivata solutia data cererii reconventionale.
Nici argumentele invocate in acest motiv de recurs nu pot fi retinute.
Astfel, solutia data de prima instanta cu privire la capatul de cerere referitor la revendicare este legala si temeinica, intrucat din probatoriul administrat in cauza a reiesit ca parata ocupa terenul in litigiu, in acelasi sensi fiind si declaratia martorului -fila 25 dosar fond.
In ce privește acceptarea in termen a succesiunii autorului reclamantelor, aceasta reiese din certificatul de calitate de mostenitor nr. 176/2008 eliberat de BNP, inscris ce face dovada calitatii de mostenitor a reclamantelor-fila 22 dosar fond.
In ce privește argumentul referitor la demolarea gardului, nu poate fi reținut, pentru aceleasi considerente expuse la motivul de recurs C, întrucât amplasamentul gardului a fost identificat in raportul de expertiza.
Nu poate fi retinuta nici lipsa de rol activ a instanței de judecata si nici ca nu s-a lamurit situatia juridica a bucatariei de vara si a temeliei, avand in vedere ca s-a retinut ca au fost edificate de o persoana ce nu era proprietara terenului, in cunostinta de cauza, fiind incidente disp. art. 494.civ. referitoare la constructorul de rea credinta.
Totodată, in ce privește necesitatea efectuării unei expertize privind identificarea atât a suprafeței de 5.271. cât și a celei de 257. deținută de autorul reclamantelor, iar pentru pârâta a suprafețelor de 208 și 3.360. Tribunalul Arges, prin decizia civila nr. 722/R/18.04.2008 a reținut ca este neconcludenta identificarea suprafeței de 257. care a făcut obiectul judecații finalizate prin sentința civila nr. 1334/2006, întrucât suprafața revendicata in prezenta cauza face parte din alt trup de teren, fiind respins acest motiv de recurs. Prin urmare pentru acest aspect sunt incidente disp. art. 315.proc.civila.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții, și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Referitor la recursul declarat de și constatăm următoarele:
În primul motiv de recurs se susține că instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, invocându-se dispozițiile art.304 pct.1 Cod pr.civilă.
Împotriva sentinței civile nr.2517/27.11.2008, recurenții - pârâți au înțeles să exercite calea de atac, solicitând instanței să califice această cale raportat la capătul de cerere prin care au fost chemați în judecată, respectiv apel sau recurs.
Recurenții susțin că, fiind vorba de demolarea unei temelii de ciment, respectiv obligația de a face, acțiune neevaluabilă în bani, calea de atac împotriva sentinței de la fond era apelul, instanța de fond indicând greșit drept cale de atac recurs.
În atare situație apelul trebuia soluționat în complet de doi judecători, cu toate că Tribunalul Argeș nu a calificat calea de atac și a judecat în complet de trei judecători, motivând că demolarea temeliei este un capăt accesoriu, potrivit art.17 Cod pr.civilă, față de capetele de cerere privind grănițuirea și revendicarea.
Nelegarea compunere a instanței atrage casarea deciziei și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru rejudecare.
În motivul doi de recurs, întemeiat pe disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă se susține că tribunalul Argeșa pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal și dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Se susține că cererea reclamantelor nu era evaluabilă în bani, nefiind aplicabile dispozițiile art.2821Cod pr civilă, calea de atac fiind apelul.
În motivul trei de recurs întemeiat pe disp.art.304 pct.8 Cod pr.civilă se susține că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății.
Se menționează că Tribunalul Argeșa apreciat greșit faptul că cererea privind obligarea recurenților la demolarea unei temelii de ciment ar avea un caracter accesoriu, în condițiile în care acesta este unicul capăt de cerere care trebuia disjuns de celelalte capete.
Se susține că și reconvenționala formulată de recurenți trebuia soluționată separat.
Prin recursul declarat de se susține în primul rând că instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, motiv de recurs prev. de art.304 pct.1 Cod pr.civilă, cu aceeași motivare de la primul motiv de recurs, din recursul declarat de și, motivare care nu va mai fi reluată.
În altă ordine de idei se susține că Tribunalul Argeș, prin decizia pronunțată a făcut o motivare străină de criticile formulate.
Astfel, la critica privind faptul că actualul gard nu a fost identificat în raportul de expertiză al ing. s-a făcut o motivare străină, iar aceeași instanță nu a răspuns la critica referitoare la faptul că instanța, în mod greșit a obligat-o pe recurentă să demoleze bucătăria de vară C3, în condițiile în care s-a reținut în considerente că această construcție nu a fost edificată de recurentă.
În ședința publică din 3 decembrie 2009, instanța din oficiu a invocat excepția legalității și admisibilității căii de atac a recursului față de disp.art.2821Cod pr.civilă.
Potrivit dispozițiilor art.137 Cod procedură civilă, Curtea va examina cu prioritate excepția privind inadmisibilitatea acestei căi de atac invocată din oficiu, care face de prisos cercetarea în fond a recursului, excepție care este privită ca fondată.
de atac sunt prevăzute prin lege, legiuitorul consacrând astfel principiul legalității, potrivit căruia, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Altfel spus, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Este o regulă cu valoare de principiu, prevăzută de art.129 din Constituție, care instituie dreptul părților interesate de a ataca hotărârile judecătorești numai în condițiile legii. Textul constituțional evocă nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.
Legalitatea căii de atac implică și consecința că mențiunea greșit făcută în dispozitivul hotărârii care se atacă nu acordă părții o cale de atac pe care legea însăși nu a prevăzut-
Conform dispozițiilor art.2821alin.1 Cod procedură civilă, modificat prin Legea nr.195/2004, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind - litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv.
Termenul de litigiu desemnează procesele și cererile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei și se referă la toate acțiunile cu caracter patrimonial calificate ca atare de doctrina și de jurisprudența civilă și, în consecință, în principal, prin faptul că obiectul lor privește în mod direct o valoare patrimonială ori un act juridic al cărui obiect este în drept evaluabil în bani.
Se poate concluziona că acțiunile patrimoniale sunt acele acțiuni care au conținut economic.
În raport de natura cauzei, care este evaluabilă, de valoarea imobilelor supuse împărțelii, precum și de dispozițiile art.2821Cod procedură civilă, hotărârea instanței de fond era supusă numai recursului, competența de soluționare revenind tribunalului, conform dispozițiilor art.2 pct.3 Cod procedură civilă.
Cum se poate observa, legiuitorul a înțeles să confere un mai mare grad de celeritate în soluționare acelor litigii considerate de mai mică importanță, alegând criteriul patrimonial. Astfel, nu s-a raportat la cereri evaluabile, ci la litigii privind un obiect de o valoare mai mică de 100.000 lei inclusiv.
În această situație, indiferent de natura litigiului, ceea ce s-a avut în vedere o constituie importanța patrimonială a bunului asupra căruia poartă litigiul, atribuind o importanță mai mică litigiilor de orice natură care poartă asupra unui obiect de o valoare mai mică, indiferent că ar fi vorba despre acțiuni evaluabile sau neevaluabile, în sensul legii privind taxele de timbru.
În cauza de față se solicită revendicarea suprafeței de 350.p; acordarea lipsei de folosință pe ultimii 3 ani; grănițuirea proprietăților și obligarea pârâtei la demolarea gardului, a temeliei de ciment și a unei bucătării de vară, valoarea lucrărilor fiind mai mică de 100.000 lei, fiind aplicabile în cauză disp.art.2821Cod pr.civilă, încât soluția adoptată de tribunal, aceea a recursului a fost corectă.
de a îngrădi drepturi consacrate constituțional, reglementarea prevăzută de art.2821Cod procedură civilă constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de art.6 pct.1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces.
De altfel, reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale, art.13 din aceeași convenție consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cazul " împotriva Regatului Unit", 1975, că dreptul de acces la tribunale nu este absolut, fiind vorba de un drept pe care convenția l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, existând posibilitatea limitărilor implicit admise, chiar în afara limitelor care circumscriu conținutului oricărui drept.
Conform dispozițiilor art.299 Cod procedură civilă sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. În consecință, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs, este inadmisibil.
Nu are relevanță calea de atac menționată în decizia tribunalului, deoarece aceasta este stabilită de legiuitor și este, potrivit textului mai menționat, recurs, astfel că, recursul la recurs formulat în cauză, apare ca fiind inadmisibil.
Hotărârea pronunțată de tribunal, chiar și într-o compunere greșită, fiind una pronunțată în recurs, față de dispozițiile art.299 alin.1 Cod procedură civilă, nu este supusă recursului, prin urmare prezenta cale de atac se observă a fi inadmisibilă.
Conform prevederilor art.126 alin.2 și art.129 din Constituție, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, iar căile de atac pot fi exercitate numai în condițiile legii și ca atare, legiuitorul este suveran în adoptarea regulilor de procedură, respectând însă și celelalte dispoziții constituționale.
În raport de considerentele mai expuse, se impune ca în temeiul art.2821raportat la art.299 și art.312 Cod procedură civilă, să fie respins recursul ca inadmisibil.
Față de admiterea excepției analizate ulterior, nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibile recursurile formulate de pârâții:, și, împotriva deciziei civile nr.531 din 17 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință pubică, astăzi 3 decembrie 2009, la Curtea de Apel Pitești - secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
TC/7 ex.
15.12.2009
Jud.recurs
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Corina Pincu Ifrim, Veronica
