Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1987/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.1987
Ședința publică din data de 28 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Violeta Dumitru
JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Lucian Crăciunoiu Elena Simona
- - -
Grefier - --
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC " " SA, prin reprezentant legal G, cu sediul în B, str.ral, nr.11 bis, sector 1, prin lichidator SPECIALISTRS, cu sediul în B, dul - -, nr.35, -.27,4, sector 3, împotriva sentinței civile nr.310 din 9 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant -, domiciliat în comuna, județul D, având domiciliul ales în Târgoviște,-, județul D - la Cabinet de avocatură.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că prezenta cauză a fost suspendată la data de 29 aprilie 2009 în temeiul dispozițiilor art.36 din Legea nr.85/2006, iar prin referatul Președintelui Secției Litigii de muncă și asigurări sociale s-a solicitat analizarea oportunității menținerii măsurii suspendării judecății dispuse, având în vedere modificările legislative intervenite prin Legea nr.277/2009 de aprobare a nr.OUG173/2008.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, apreciază cauza în stare de judecată și deliberând a pronunțat următoarea deciziei.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. 6009/120/27.11.2008, reclamantul - a chemat în judecată SA, pentru ca în contradictoriu cu aceasta să se dispună obligarea pârâtei la plata suplimentărilor salariale de Paști și C pentru anii 2005 - 2007, reactualizate cu indicele de inflație la momentul plății, diferențe salariale pe anii 2005 - 2007, reprezentând diferența dintre salariul acordat de unitate și cel stabilit prin CCM, inclusiv sporurile reactualizate la momentul plății, obligarea pârâtei la plata contravalorii cotei de gaze și la plata sumelor ce reprezintă aprovizionarea de toamnă-iarnă pentru anii 2005 - 2008, reactualizate, stabilirea și acordarea acțiunilor la care este îndreptățit reclamantul ca urmare a trecerii la o formă de privatizare a pârâtei, cu plata beneficiilor conform CCM.
În motivarea acțiunii se arată că reclamantul a fost salariatul pârâtei până la data de 07 mai 2008. Acesta susține că nu a primit drepturile la care a făcut referire mai sus pe anii 2005 - 2008.
La dosarul cauzei s-au depus: copie de pe CCM la nivel de unitate, copie de pe cartea de muncă și de pe cartea de identitate, decizia nr. 1317/2008 pentru încetarea contractului individual de muncă urmare a concedierii colective, decizii de practică judiciară cu privire la drepturile solicitate de reclamant, CCM la nivel de ramură, minuta întâlnirii dintre conducerea - practică judiciară a ICCJ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta solicită respingerea petitului nr. 5 al acțiunii, întrucât în CCM nu există o clauză privind acordarea de acțiuni, pârâta fiind societate pe acțiunii din anul 2002 cu o structură exclusiv privată.
Se solicită și respingerea capătului nr. 6 al cererii întrucât pe cale de consecință nici profitul nu poate fi acordat.
Se invocă excepția tardivității formulării acțiunii în raport de art. 283 alin. 1 lit. c din Codul Muncii întrucât este vorba de încălcări a unor clauze contractuale și nu de drepturi salariale. Cât privește ajutorul material reprezentând c/val. cotă gaze, se susține că începând cu anul 1997 fost introdus în salariul mediu de bază.
S-au depus alăturat: sentințe de practică judiciară și protocolul din 01.03.2002 prin care au fost preluați prin transfer salariați ai de către SC SA, copie de pe CCM la nivel de ramură, adresa nr. 1818 din 04.08.1997 prin care se comunică SC SA că toate drepturile salariale au fost reașezate conform prevederilor CCM, adresa nr. 3078 din 03.07.1998 prin care se face cunoscut faptul că începând cu 01.03.1998 salariile au fost indexate și majorate, fișa drepturilor salariale negociate în baza Legii nr. 14/1992 și CCM/1997.
La cererea reclamantului în cauză s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză contabilă care să verifice dacă reclamantul a primit drepturile pe care le revendică prin acțiune, iar în caz contrar să fie calculate, cu reactualizarea indicelui de inflație.
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expert, se concluzionează că reclamantul este îndreptățit la plata sumei de 10.654 lei Ron.
Prin sentința civilă nr.310 pronunțată la data de 9 februarie 2009 Tribunalul Dâmbovițas -a admis acțiunea formulată de reclamantul -, în contradictoriu cu pârâta B și a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 10.654 lei reprezentând suplimentări salariale pentru sărbătorile de Paști și C, pe perioada 2005 - 2007, diferențe salariale dintre salariile efectiv încasate de reclamant și cele care i se cuveneau în baza CCM, suma ce reprezintă aprovizionarea toamnă-iarnă pentru anul 2007, reactualizate cu indicele de inflație la momentul plății, astfel cum au fost calculate prin raportul de expertiză, ținând seama de perioada efectiv lucrată de reclamant.
Au fost respinse celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că potrivit art. 168 alin. 1 din CCM reclamantul este îndreptățit la plata suplimentărilor salariale pentru Paști, C 2005 - 2007, astfel cum au fost calculate prin raportul de expertiză, a diferențelor salariale dintre salariile efectiv încasate și cele cuvenite, conform calculelor realizate prin raportul de expertiză și a sumei ce reprezintă aprovizionarea toamnă-iarnă pe anul 2007, reactualizate cu indicele de inflație și în raport de perioada efectiv lucrată de reclamant.
Cu privire la cota de gaze, instanța constată că prin CCM la nivel de unitate și de ramură pentru perioada 2005 - 2007 nu au mai fost reținute, fiind indexate așa cum susține și pârâta în salariile medii de bază, începând cu anul 2007. De asemenea, în ceea ce privește acțiunile solicitate de reclamant, acest capăt de cerere urmează a fi respins întrucât SC SA este o societate pe acțiuni, privatizată deja, și nu acordă acțiuni, cu atât mai mult cu cât reclamantul a fost transferat așa cum rezultă din protocolul depus la dosar, de la SC SA. Pe cale de consecință, nici beneficiile solicitate nu pot fi acordate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC B criticand-o ca netemeinică și nelegală.
Un prim motiv de recurs se referă la faptul că în mod nefondat instanța de fond a respins excepția tardivității invocată, pe motiv ca dreptul la prime este un drept de natura salarială, fiind aplicabil in cauza termenul de prescripție de 3 ani.
O alta critică se referă la faptul că în mod eronat s-a dispus obligarea recurentei la plata primelor prevăzute de art.168 din CCM, deoarece prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr.14/2003, aceste drepturi au fost incluse in salariile de baza ale reclamanților, fiind exclusă acordarea acestora pe viitor.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, a actelor și lucrărilor dosarului precum și a dispozițiilor legale incidente în cauza, Curtea va reține că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
In ceea ce privește critica referitoare la greșita respingere a excepție invocate de catre recurenta intimata, Curtea va retine ca la termenul de judecată în fond, din 26 ianuarie 2009, recurenta parata a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada ianuarie 2005 - noiembrie 2005, excepție admisă de către instanța de fond prin încheierea interlocutorie din aceeași dată, motivat de faptul că acțiunea a fost promovată la data de 27.11.2008 si avându-se în vedere si disp.art.283 alin.1 lit.c din Codul Muncii.
In ceea ce privește excepția tardivității acțiunii, excepție invocată prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei (fila 46 dosar fond), Curtea va reține că aceasta este neîntemeiată întrucât prezentul litigiu nu are ca obiect neexecutarea unor clauze din contractul colectiv de muncă, ci plata unor drepturi salariale neacordate pentru care termenul de prescripție este, potrivit art.283 alin.1 lit. c din Codul Muncii, de 3 ani și nu de 6 luni așa cum pretinde pârâta prin întâmpinare.
Referitor la critica privind includerea drepturilor salariale prevăzute de art.168 din respectiv prime de C și Paște, in salariile de baza ale reclamanților, Curtea va reține aceasta este nefondată.
Astfel, faptul că în anul 2003 aceste suplimentări salariale au fost introduse in salariul de baza al fiecărui salariat nu poate justifica respingerea acțiunii, câtă vreme prin acțiunea de față s-a solicitat obligarea pârâtei la plata suplimentărilor salariale către reclamanți cuvenite pe o perioada ulterioară, conform art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, iar conținutul art.168 alin.1 a rămas același în toată această perioadă, nerenunțându-se la acest articol deși contractul colectiv de muncă a fost modificat prin acte adiționale succesive, lucru care s-ar fi realizat, dacă nu se intenționa acordarea suplimentărilor salariale respective pe anii următori anului 2003.
Primele de C și de Paște pe anii în discuție nu au fost incluse nici în salariul de bază al intimaților-reclamanți, pe anii respectivi, nefăcându-se o asemenea dovadă de către recurenta-pârâtă, căreia, în calitate de angajator, îi revenea sarcina probei, conform art.287 Codul Muncii și, în plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă valabile pe anii respectivi s-ar fi menționat expres că pentru acești ani, suplimentările de la alin.1 al art.168 privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, lucru ce nu s-a întâmplat.
În raport de cele mai sus arătate, Nota comisiei paritare a SC SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art.168 alin.1 și 2 din contractul colectiv de muncă înregistrat la - municipiul B sub nr.9002/31.10.2003, așa cum a fost modificat prin actele adiționale încheiate în perioada 2004-2005, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de C și de Paște, prevăzute de art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, ar fi fost acordate reclamanților prin includerea acestor prime în salariul lor de bază pe perioada în discuție în cauză.
Recurenta invocă punctul II al Notei întocmită de comisia paritară, însă la punctul I alin.1 din aceeași notă se menționează că interpretarea art.168 alin.1 și 2 din contract, conform voinței părților la semnarea acestuia, este după cum urmează: "începând cu anul 2003, până la data la care părțile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale menționate la alin.1 al art.168 (denumite și "prime") vor fi incluse în salariul lunar de bază al angajaților și vor fi acordate angajaților sub această formă".
De asemenea, prin adresa înregistrată sub nr.4209/6.11.2007 Comisiei paritare a societății-recurente către toate structurile teritoriale ale societății, s-a comunicat acestora că părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art.168 alin.1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paște și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat SC SA.
De asemenea prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr.14/2003,la art.5 se aproba reașezarea salariilor personalului din cadrul societății cu începere de la 01.03.2003(fila 140 dosar fond), iar la nota privind reașezarea salariilor se menționează introducerea in salariile de bază a sumei fixe de 700.000 lei/om/luna reprezentând prevederi ale CCM art.168 ce se acordau salariaților cu ocazia sărbătorilor religioase.
Or, așa cum s-a arătat mai sus, în cauză nu s-a făcut dovada includerii primelor respective în salariul de bază al reclamanților și pe anii în discuție în cauză.
În acest context, nici dispozițiile art.176 alin.6 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură invocate de recurentă, nu pot conduce la concluzia netemeiniciei acțiunii reclamanților și respingerii acesteia sub acest aspect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC " " SA, prin reprezentant legal G, cu sediul în B, str.ral, nr.11 bis, sector 1, prin lichidator SPECIALISTRS, cu sediul în B, dul - -, nr.35, -.27,4, sector 3, împotriva sentinței civile nr.310 din 9 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți -, domiciliat în comuna, județul D, având domiciliul ales în Târgoviște,-, județul D - la Cabinet de avocatură.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi. 28.10.2009.
Președinte JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Lucian Crăciunoiu Elena Simona
- - - - - -
Grefier
--
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Tehnored.5 ex./02.11.09
/
f- Trib.
Președinte:Violeta DumitruJudecători:Violeta Dumitru, Lucian Crăciunoiu Elena Simona
