Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 211/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 211
Ședința publică de la 16 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 3: Oana Ghiță
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenții reclamanți și împotriva deciziei civile nr. 741 din 26 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, G, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanți și,ambii asistați de avocat, lipsind intimații,
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Se depune taxă judiciară de timbru în valoare de 14 lei consemnată prin chitanța nr. 560-47-0048 din 16.02.2010 și timbru judiciar de 0.3 lei.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Avocat, pentru recurenții reclamanți și, susține că în mod nelegal s-a respins acțiunea în revendicare și demolarea construcțiilor realitate abuziv pe terenul reclamanților.
De asemenea, se susține că s-a interpretat greșit amplasamentul terenului, nefiind revendicat terenul situat în parcela 1 tarlaua 56 ci terenul situat în parcela 3 tarlaua 56.
Arată că atât din expertizele efectuate în cauză cât și din titlu de proprietate rezultă că terenul aparține reclamanților și la vest se învecinează cu -.
Pune concluzii de admiterea recursului, modificarea deciziei și pe fond admiterea acțiunii în revendicare și demolarea construcțiilor pe cheltuiala intimaților, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 18.10.2006, reclamanții si au chemat în judecată pârâții și G, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, sa fie obligați pârâții să-i lase în deplină proprietate terenul proprietate personală, evacuarea pârâților și demolarea construcțiilor ilegale și a gardului ce împrejmuiește terenul,toate construite de pârâți.
Au motivat că în anul 1995 au fost puși în posesie cu terenul de mai sus în baza titlului de proprietate nr.1844-59001, însă de aproximativ 5 ani pârâții au intrat pe acest teren și l-au împrejmuit, ocupând fiecare diferite suprafețe, teren pentru care reclamanții au plătit impozitele eferente.
In ședința publică din 07.03.2007 instanța a dispus disjungerea acțiunii pentru pârâtul, având în vedere certificatul de grefă depus la dosar.
La data de 17.04.2007 pârâtul Gad epus la dosar întimpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr.9638 din 11 iunie 2008, Judecătoria Craiovaa respins acțiunea formulată de reclamanții și.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat la nr. 2648/19 octombrie 2001 de BNP Gh. pârâta are în proprietate imobilul situat in C,-, județul D, compus din teren în suprafață de 572 mp, rezultată din acte și în suprafață de 487 mp, rezultată din măsurători, precum și din locuința C1, în suprafață ocupată la sol de 87,92 mp și în suprafață utilă de 45,13 mp, având 2 camere, bucătărie și prispă deschisă.
Că, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat la nr. 1225/09 mai 2006 la BNP, pârâtul Gad obândit în proprietate terenul intravilan în suprafață de 175 mp ( lotul nr.2 Corpul de proprietate 2 - 2CC), situat în Municipiul C,-.A (fost nr. 32), Județul D, având următoarele delimitări și învecinări: N - str. - pe o distanță de 8,50 ml - gard de lemn, S - proprietatea pe o distanță de 6,60 ml - gard de lemn, E - proprietatea statului pe o distanță de 25,16 ml - gard de lemn, V - Corpul de proprietate 1(C1) pe o distanță de 13,35 ml - gard de lemn, pe o distanță de 2,32 ml - gard de lemn, pe o distanță de 8,40 ml - gard de lemn. Terenul are număr cadastral provizoriu 10462/2.
S-a reținut că, potrivit concluziilor raportului de expertiză realizat în cauză de expert, pârâta ocupă suprafața de 153,84 mp din terenul reclamanților, pârâtul G ocupă suprafața de 204,71 mp din terenul reclamanților, iar -, care a fost mutată cu bună știință de cetățenii arătați la pct.3 - ultimele două aliniate, ocupă suprafața de 210,00 mp.
Din actele și lucrările dosarului instanța a constatat și reținut că atât reclamanții, cât și pârâții au acte de proprietate asupra terenului, reclamanții invocând titlul de proprietate nr. 1844-59001/13.11.1995 emis de Comisia Județeană D, iar pârâții contractele de vânzare-cumpărare menționate anterior. Procedând la compararea drepturilor autorilor de la care provin aceste titluri de proprietate, instanța reținut că este preferabil dreptul provenind de la autorul pârâților care a înstrăinat imobilul, având ca titlu sentința civilă nr. 14078/13 octombrie 1998 Judecătoriei Craiova, pronunțată în dosarul nr. 14214/1998, definitivă și irevocabilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivare, s-a arătat că instanța de fond în mod greșit a respins cererea de revendicare imobiliară și demolare a construcțiilor construite abuziv pe terenul apelanților reclamanți și a făcut o comparație greșită a titlurilor, în condițiile în care pârâții au acte îndoielnice și acestea pe alte suprafețe; că, instanța în timpul procesului a influențat depoziția martorilor pârâților, ajungându-se până la modificarea declarației acestora, sau neconsemnarea în încheierea de ședință a susținerilor apărării avocatului ales.
De asemenea, instanța are dispoziții și susțineri contradictorii în motivarea sentinței și nu a ținut cont și de declarațiile martorilor reclamanților.
Apelanții au mai arătat că sunt proprietarii terenului din anul 1991, când li s-a reconstituit dreptul de proprietate, iar din procesul-verbal de punere în posesie rezultă foarte clar că apelanții au fost puși în posesie în anul 1991, iar actul de vânzare a lui este din 2001.
Că, expertiza efectuată în cauză a stabilit fără echivoc că pârâții ocupă abuziv suprafețe de teren din terenul care aparține apelanților, mai mult, aceștia ocupând și din -.
De asemenea, s-a mai învederat că pârâții au acte de proprietate pe altă adresă, practic terenul pe care îl revendică este situat la nr.36, iar aceștia au acte de proprietate la nr.32, și că în toată această perioadă, pârâții au știut că ocupă abuziv terenul, acest fapt fiind constatat și de Inspectoratul Teritorial d e Construcții prin adresa nr.298/2003, prin care s-a stabilit oprirea execuției lucrărilor în construcție, lucru de care nu s-a ținut cont.
S- motivat că instanța nu a ținut cont de declarațiile martorilor reclamanților, unul dintre martori cumpărând chiar o parte din teren de la reclamanți, iar din schițele efectuate la acea dată rezultă foarte clar că terenul d-lui se învecinează cu terenul reclamanților și actualmente, prin ocuparea abuzivă a terenului de către pârâți, practic reclamanții au fost deposedați abuziv de teren.
Au apreciat reclamanții că toate aceste aspecte invocate sunt motive temeinice pentru admiterea apelului, soluția primei instanțe fiind vădit netemeinică și nelegală, cu încălcarea procedurii de audiere a martorilor și lipsirea de apărare.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului declarat, susținând că titlul său de proprietate este mei vechi, că nu a fost înlăturată prezumția de bună credință.
La data de 25.05.2009 a fost depus suplimentul la raportul de expertiză efectuat în cauză de expert, iar la termenul de judecată din 04.06.2009 s-a dispus de către instanță completarea acestuia, în sensul de a se răspunde obiectivelor încuviințate, respectiv identificarea în întregime a terenurilor ocupate de către pârâți prin dimensiuni, precum și evidențierea acestui teren și a suprapunerii de teren pe schiță.
Răspunsul expertului a fost depus la dosar la data de 24.06.2009.
Prin decizia civilă nr.741 din 26 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins apelul declarat de apelanții reclamanți și, în contradictoriu cu intimații pârâți C și
S-a respins cererea formulată de intimata, privind cheltuielile de judecată.
În motivarea deciziei s-a reținut că prin titlul de proprietate nr.1844 - 59001/1995, reclamanților li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2 ha., terenul intravilan fiind atribuit în 56 3 - 8050 mp., cu vecinătățile indicate în titlu și respectiv suprafața de 1950. în 56 1.
Reclamanții au făcut dovada dreptului de proprietate pentru suprafața de 1 ha. intravilan, ambele parcele învecinându-se la sud cu str. -, dar la nord nu ajunge până în str. -, așa cum indică expertul în raportul de expertiză și în schițele atașate, vecinătățile menționate în adeverința nr. 694/1994 nefiind în concordanță cu titlul de proprietate și nici cu procesul - verbal de punere în posesie.
S-a apreciat că nefăcându-se dovada vreunei modificări a titlului de proprietate emis reclamanților, aceștia nu au făcut nici dovada proprietății cu privire la terenul identificat de expert ca fiind ocupat de pârâți ( marcat cu culoarea galbenă în schița anexă ), teren ce este învecinat la nord cu str. -.
În ceea ce privește terenul ocupat de -, s-a reținut că în cauză nu s-a făcut dovada modificării amplasamentului acestei alei.
S-a apreciat că terenul reconstituit reclamanților prin titlul de proprietate nu se regăsește în fapt, iar aceasta nu îndreptățește pe reclamanți să revendice suprafața lipsă de la vecini, aceștia având la îndemână acțiunea în rectificarea actelor de reconstituire, pentru a se verifica dacă au fost respectate dispozițiile legale la emiterea titlului, or, la punerea în posesie s-a constatat că reclamanți nu au făcut dovada dreptului de proprietate pentru terenul ocupat de pârâți, astfel că nu mai este necesară nici compararea titlurilor părților.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs reclamanții și, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a invocat că instanța a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 480 Cod civil, în condițiile în care a făcut confuzie între terenurile revendicate, arătând că au revendicat terenul situat în 3 56, și nu cel din 1T. 56, astfel că se învecinează cu - la vest, fapt ce rezultă și din raportul de expertiză.
Au arătat reclamanții că str. - se află situată la nord și aceasta a devenit calea publică ulterior emiterii titlului de proprietate, prin exproprierea unor suprafețe de teren din proprietatea lor și a numitului, iar în cauză, nu se impunea modificarea titlului de proprietate privind vecinătățile.
S-a susținut că cele două expertize au stabilit corect starea de fapt, reținând că pârâții ocupă suprafețele de teren revendicate, situate în partea de vest, astfel că, vecinătatea de nord nu are relevanță în soluționarea cauzei.
S-a depus la dosar adresa nr.5/7 ianuarie 2010 Consiliului Local Podari, din care rezultă că la data punerii în posesie a reclamanților, tarlaua 3 se învecina la nord cu, str. - fiind prelungită ulterior și s-a atașat și schița care a stat la baza eliberării titlului de proprietate.
Recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Se constată că, prin acțiunea formulată reclamanții au revendicat suprafețele de teren ocupate de către pârâți din terenul lor în suprafață de 8050. situat în 36 3 identificat prin certificatul de nomenclatură stradală, ca fiind situat în-.
Reclamanții au invocat că sunt proprietarii suprafeței de teren situată în 56 3, conform titlului de proprietate emis în anul 1995.
Pârâta a invocat că este proprietara terenului pe care îl ocupă în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.2648/2001, prin care a dobândit de la G și, imobilul situat în- în suprafață de 572. din acte și 487. din măsurători, și pe care vânzătorul îl deținea în baza sentinței civile nr.14078/1998, prin care s-a admis acțiunea în constatarea dreptului de proprietate formulată împotriva numitului.
Ulterior, pârâta a dezmembrat suprafața de 572. ( din acte) în două loturi (397 - 175 ), iar lotul de 175. l-a înstrăinat pârâtului G, cele două loturi fiind identificate ca nr. 32 și 32 B, conform certificatelor de nomenclatură stradală.
Pârâtul, față de care s-a disjuns cauza, a invocat că este proprietarul suprafeței de 277,5. în baza sentinței civile nr.3950/2006, prin care s-a admis acțiunea în constatare formulată împotriva reclamanților și s-a constatat că este proprietare pentru imobilul situat în-.
Prima instanță a reținut că suprafețele de teren înscrise în actele de proprietate ale părților se suprapun ca amplasament, însă comparând titlurile de proprietate a dat eficiență titlurilor pârâților, cu motivarea că autorul pârâților, a înstrăinat având ca titlu sentința civilă nr.14078/1998.
Instanța de apel a înlăturat concluziile raportului de expertiză și a reținut că terenul identificat de expert ca fiind situat în 56 3, cu vecinătățile indicate în raport, nu este identic cu terenul menționat în titlul de proprietate, deoarece terenul reclamanților din titlul de proprietate nu se învecinează la nord cu str. -, iar înscrisurile anexate pentru a face dovada amplasamentului nu au relevanță, acestea fiind în contradicție cu titlul de proprietate și că, nu s-a făcut nici dovada modificării amplasamentului pentru -.
Din adresa nr.57/2010, rezultă că la data punerii în posesie a reclamanților cu suprafața de 8050. în 3 56, lotul se învecina în partea de nord cu, iar strada - identificată de expert la momentul deplasării la fața locului a fost "prelungită" ulterior, prin schița anexă identificându-se ca amplasament, vecinătăți și dimensiuni cele două suprafețele de teren situate în 56 1 și 3.
Se constată că în mod greșit instanța de apel a apreciat că terenul cuprins în titlul de proprietate - 56 3 - nu se regăsește în fapt, în cauză impunându-se suplimentarea probatoriilor în vederea determinării exacte a amplasamentului suprafeței de 8050. situată în 56 3 prin vecinătăți și dimensiuni, avându-se în vedere și noile înscrisuri depuse în recurs, precum și actele primare care au stat la baza emiterii titlului de proprietate, adeverințe, procese - verbale de delimitare și punere în posesie, schița parcelelor care s-a întocmit cu ocazia emiterii titlului.
De asemenea, se impune identificarea exactă a terenurilor deținute de cei doi pârâți în raport de titlurile de proprietate invocate, avându-se în vedere și actele de proprietate ale autorului acestora, hotărârea judecătorească pronunțată în contradictoriu cu, nefiind opozabilă reclamanților, iar din dosarul anexat, vânzător ar fi fost proprietarul suprafeței de teren înstrăinate, suprafața înstrăinată fiind identificată în-, pe când suprafața de teren a reclamanților este evidențiată în-, fiind neclare datele privind evidența stradală.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca în baza art. 312 Cod pr. civilă, a se admite recursul, a se casa decizia și a se trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenții reclamanți și împotriva deciziei civile nr. 741 din 26 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți,
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.-
Tehn./4 ex.
15.03.2010
Jud.apel
Președinte:Sorin DrăguțJudecători:Sorin Drăguț, Costinela Sălan, Oana Ghiță
