Obligație de a face. Decizia 206/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 206
Ședința publică de la 16 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 3: Oana Ghiță
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta pârâtă împotriva deciziei civile nr. 670 din 5 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimatul pârât, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta pârâtă asistată de avocat și intimatul reclamant asistat de avocat, lipsind intimatul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Se depune taxă judiciară de timbru în valoare de 18 lei consemnată prin chitanța nr. 532-42-0014 din 11.02.2010 și timbru judiciar de 0.15 lei.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Avocat, pentru recurenta pârâtă, apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, administrând întreg probatoriul administrat în cauză iar instanța de apel, în mod greșit a admis apelul apreciind că nu s-a cercetat fondul cauzei precizând că la pronunțarea sentinței apelate nu au fost analizate apărările formulate de reclamant în sensul că este proprietarul terenului pe care este amplasată construcția a cărei demolare se solicită și că nu s-a stabilit în mod corect dacă chioșcul este sau nu amplasat pe acest teren.
Susține că din probatoriul administrat în cauză rezultă că este imposibil ca pârâtul să ocupe reclamantului vreo suprafață de teren din moment ce acesta ocupă 266,6 mp și nu 226,70 mp așa cum rezultă din Ordinul Prefectului.
Pune concluzii de admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței pronunțate de Judecătoria Craiova, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimatul reclamant, susține că, în mod corect, Tribunalul Dolja apreciat că nu a fost cercetat fondul cauzei și solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a deciziei recurate, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
La data de 20 august 2008 reclamantul a chemat în judecată pe pârâții și, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța pârâții să fie obligați la ridicarea construcției ( chioșc-spațiu comercial) situată pe terenul proprietatea sa, din C,-, la plata despăgubirilor de 2500 lei ca urmare a folosirii abuzive a terenului în suprafață de 12 mp. pe care este edificată construcția, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este proprietarul terenului în suprafață de 226,70 mp, dintre care 39 mp. aflați în indiviziune, situat în C,- ( fost nr. 133).
Că, dreptul de proprietate asupra terenului îl deține în baza Ordinului Prefectului D nr. 351/27.06.2008.
A precizat că pârâții au construit un chioșc pe care îl folosesc ca magazin, ocupând abuziv suprafața de 12 mp. din terenul proprietatea sa și că, deși i-a somat să ridice acest spațiu comercial, aceștia au refuzat.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 494, 998, 1075 și 1076 Cod civil.
La data de 20 octombrie 2008 pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii.
A motivat că la data de 02.07.1997, prin contractul nr. 236 pe care l-au încheiat cu Consiliul Județean D - Sector Servicii Publice, a intervenit vânzarea-cumpărarea imobilului situat în C,-( nr. vechi 133), compus din două camere, pivniță, bucătărie și baie și tot prin acest contract li s-a atribuit în folosință pe durata existenței construcției terenul aferent în suprafață de 48,84 mp, respectiv cota indiviză de 19,50 % din teren, conform hotărârii Consiliului Local al Municipiului C nr. 1971/26.08.1997și că, de la acea dată și până în prezent au posedat această suprafață de teren continuu și netulburați.
A precizat pârâta că între aceasta și pârâtul a intervenit un partaj bunuri comune ce a avut ca obiect și acest imobil, iar prin sentința civilă nr. 4827/01.04.2008 pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Craiova, s-a luat act de tranzacția intervenită conform căreia, în lotul său i-a fost atribuit și chioșcul metalic construit pe terenul aferent casei de locuit, în suprafață de 3/3 mp.
De asemenea, a arătat că prin sentința civilă nr. 3497/04.05.2006 pronunțată în dosarul nr. 15052/C/2005 de Judecătoria Craiova, între pârâții din prezenta cauză și vecinii imobilului din C,-( fost 133), printre care și reclamantul, s-a realizat ieșirea din indiviziune, din această sentință rezultând că pârâții dețin suprafața de 48,84 mp și suprafața de 266,6 mp, iar susținerile reclamantului că i se ocupă suprafața de 12 mp, sunt nejustificate.
Mai mult, la data de 27.06.2008 când reclamantul a arătat că i s-a emis Ordinul Prefectului nr. 351 pentru suprafața de 226,70 mp, suprafață ce ar reieși din actele atașate de reclamant la cererea de reconstituire a dreptului de proprietate și până la introducerea prezentei acțiuni în instanță, reclamantul nu a notificat-o cu privire la pretențiile sale, pârâta neavând cunoștință de existența acestui act sau că ar fi probleme cu privire la suprafața de teren ce i-a fost atribuită prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 236/1997.
Prin sentința civilă nr.6534 din 15.04.2009, pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin contractul nr. 236/02.07.1997 pârâții și au cumpărat de la Consiliul Județean D - Sector Servicii Publice, imobilul situat în C,- ( vechi) - nr.141 (nou), atribuindu-li-se în folosință pe durata existenței construcției terenul aferent în suprafață de 48,84 mp, respectiv cota indiviză de 19,50% din teren, conform Hotărârii Consiliului Local Municipal C, nr. 1971/26.08.1997.
Că, prin sentința civilă 4827/01.04.2008 pronunțată de Judecătoria Craiova, s-a luat act de tranzacția încheiată între și.
S-a reținut că, prin sentința civilă nr. 3497/04.05.2006 pronunțată de Judecătoria Craiova, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții și împotriva pârâților, și Consiliul Local al Municipiului
S-a dispus ieșirea din indiviziune a părților asupra terenului în suprafață de 800 mp ( 797 mp din măsurători) situat în C,- (fost nr. 133) și s-au atribuit loturile părților astfel: lotul nr. 1 - și - 511,4 mp( 474, 4 din acte și 37 mp în plus față de actul de proprietate - se află sub casă); lotul nr. 2 - teren rămas în proprietatea statului (Primăria Municipiului C) - 285,6 mp.
În același timp, instanța de fond a reținut că din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert G, a rezultat că chioșcul metalic are suprafața de 11 mp.
Că, deoarece reclamantului i s-a atribuit în proprietate suprafața de 187,70 mp și 39 mp în indiviziune ( această ultimă suprafață reprezintă alee de acces), iar în realitate suprafața de teren aferentă este de 266,6 mp conform măsurătorilor efectuate de expert tehnic, în dosarul 15052/C/2005 al Judecătoriei Craiova, instanța a constatat că reclamantul nu a făcut dovada că chioșcul metalic este situat pe terenul proprietate sa.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului a arătat că instanța de fond a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, astfel că se explică de ce a reținut că nu a dovedit că chioșcul nu s-ar afla pe terenul proprietatea sa, când expertul tehnic în răspunsul la obiecțiunile sale a individualizat terenul ocupat, constatând în mod expres că chioșcul se află pe terenul reclamantului.
De asemenea, instanța de fond nu s-a pronunțat în nici un fel asupra concluziilor expertului tehnic care a constatat că reclamantul deține în C,-, suprafața de teren de 226,70 mp. dintre care 39 mp. în indiviziune, conform Ordinului Prefectului nr.351/27.06.2008, iar construcția pârâților se află pe terenul proprietatea reclamantului, ceea ce consideră că echivalează cu necercetarea fondului cauzei.
A mai arătat apelantul că prin sentința civilă nr.4827/2008, care nu-i este opozabilă, nefiind parte în proces, pârâții au făcut o tranzacție din care a rezultat că imobilul din C,-, este compus din casă cu 2 camere, bucătărie, beci și terenul aferent în suprafață de 48,84 mp (de sub casă), cota indiviză de 19,50% și un chioșc metalic în suprafață de 3/3, atribuit pârâtei.
Că, această situație de fapt și de drept a reieșit și din sentința civilă nr.3497/2006 pronunțată de Judecătoria Craiova, potrivit căreia, pârâții nu dețin în proprietate teren în C,-, ci doar în folosință pe timpul existenței casei în suprafață de 48,84 mp. acest teren fiind proprietatea statului.
Apelantul a precizat că singura dovadă certă că chioșcul se află pe terenul său este raportul de expertiză topografică, pe care instanța de fond l-a ignorat în totalitate.
Prin decizia civilă nr.670 din 05 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis apelul declarat de reclamantul, în contradictoriu cu intimații pârâți și.
A fost desființată sentința civilă atacată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
S-a constatat că prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea pârâților la demolarea sau ridicarea construcției - chioșc - situată pe terenul proprietatea sa și la plata despăgubirilor ca urmare a folosirii abuzive a terenului, susținând că este proprietarul terenului în suprafață de 226,70. din care 39. sunt în indiviziune.
S-a reținut că prima instanță a respins acțiunea formulată, apreciind că reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului pe care este amplasat chioșcul și că acestuia i s-a atribuit în proprietate doar suprafața de 187,70. și 39. în indiviziune, iar în realitate, suprafața de teren aferentă este de 266,6. conform măsurătorilor efectuate de expertul în dosarul 15025/C/2005, astfel că, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, fiind incidente dispozițiile art. 297 alin.1 Cod pr. civilă.
S-a apreciat de asemenea, că prima instanță nu a analizat apărările formulate de reclamant pe care acesta și-a întemeiat acțiunea, în sensul că este proprietarul suprafeței de teren pe care este amplasată construcția, a cărei demolare o solicită.
În dovedirea dreptului de proprietate reclamantul a invocat Ordinul Prefectului nr. 351/2008, prin care i s-a atribuit în proprietate terenul în suprafață de 187,70. și 39. în indiviziune, situat în- și planul de situație prin care este individualizat terenul atribuit prin ordin.
S-a constatat că instanța de fond a avut în vedere situația de fapt existentă anterior atribuirii în proprietatea reclamantului a suprafeței de teren de 187,70. și 39. prin ordinul prefectului amintit, reținând că suprafața de teren aferentă construcției reclamantului este de 266. conform măsurătorilor efectuate de expert, în dosarul 15052/2005, teren ce a rămas în proprietatea statului, conform sentinței civile 3497/2006 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 15052/C/2005.
Tribunalul a reținut că prima instanță nu a stabilit ca amplasament terenul aflat în proprietatea reclamantului conform ordinului prefectului, în suprafață de 187,70. și 39. pentru a putea soluționa cauza, în sensul stabilirii amplasării construcției - chioșc - pe proprietatea reclamantului sau în afara acesteia, deci pentru a putea stabili temeinicia apărărilor reclamantului privind încălcarea dreptului său de proprietate.
Că, omisiunea analizării acestor apărări echivalează cu necercetarea fondului cauzei, neavând nici o relevanță suprafața de teren aflată în proprietatea statului potrivit sentinței civile nr. 3497/2006, considerentele sentinței atacate fiind străine cauzei, iar apărările reclamantului nu pot fi analizate pentru prima dată de către instanța de apel, întrucât părțile ar fi lipsite de un grad de jurisdicție.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 6,7, 8 și 9 Cod pr. civilă.
A susținut că în mod greșit instanța de apel a admis apelul declarat de reclamantul intimat, trimițând cauza spre rejudecare la prima instanță, deoarece aceasta s-a pronunțat în raport cu materialul probator existent la dosar, cercetând fondul litigiului.
A mai susținut că, în raport de toate înscrisurile existente la dosar, instanța de fond a pronunțat o soluție legală, iar faptul că au fost înlăturate concluziile unui raport de expertiză nu poate echivala cu necercetarea fondului, concluziile expertului nefiind obligatorii pentru formarea convingerii și luarea unei decizii de către instanța de judecată.
Recurenta pârâtă a arătat că raportul de expertiză efectuat în cauză în mod corect a fost înlăturat de instanța de fond, deoarece a fost defectuos întocmit, concluziile expertului fiind părtinitoare în sensul că, deși susține că pârâta ocupă o suprafață de teren din terenul proprietatea reclamantului, nu demonstrează în mod clar cum a ajuns la această concluzie și pe ce înscrisuri și-a întemeiat concluzia respectivă.
Recursul este fondat.
Deși, prin criticile formulate în recurs recurenta nu face trimitere expresă la dispozițiile art. 297 Cod pr. civilă, prin toate argumentele pe care le aduce în susținerea recursului insistă asupra nelegalității săvârșită de Tribunalul Dolj, ca urmare a admiterii apelului și trimiterii spre rejudecare la prima instanță, în condițiile în care aceasta a cercetat pe fond litigiul dedus judecății.
Examinând susținerile recurentei pârâte prin prisma dispozițiilor art. 297 alin. 1 Cod pr. civilă, Curtea constată că soluția adoptată de tribunal a fost pronunțată cu aplicarea greșită a acestor prevederi legale.
În conformitate cu dispozițiile art. 297 alin. 1 Cod pr. civilă, în cazul în care se constată că în mod greșit prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Textul de lege prevede expres și limitativ două situații în care instanța de apel poate desființa hotărârea primei instanțe cu trimitere spre rejudecare, nici una din acestea nefiind incidente în cauză.
Rațiunea pentru care legiuitorul a prevăzut posibilitatea desființării cu trimitere doar în cele două ipoteze expres menționate în art. 297 alin. 1 Cod pr. civilă, a fost impusă de asigurarea triplului grad de jurisdicție și ține de necesitatea soluționării cu celeritate a cauzelor civile, ca o consecință ce decurge din principiul constituțional al judecării într-un termen rezonabil consacrat în art. 21 din Constituție, în acord cu dispozițiile art. 6 din CEDO.
Prima ipoteză prevăzută de art. 297 alin. 1 Cod pr. civilă, se referă la greșita soluționare a litigiului pe excepție, ceea ce are drept efect neanalizarea fondului raportului juridic dedus judecății.
În speță, nu se regăsește această ipoteză, deoarece Judecătoria Craiova a cercetat fondul litigiului, în condițiile în care a respins acțiunea precizată formulată de reclamantul, expunând argumentele de fapt și de drept pe care și-a fundamentat soluția.
Faptul că prima instanță a menționat în considerentele hotărârii că reclamantul nu a făcut dovada că chioșcul metalic este situat pe terenul proprietatea sa, deși prin răspunsul dat de expertul tehnic la obiecțiunile formulate de reclamant se demonstrează contrariul, nu poate echivala cu o neexaminare pe fond a cauzei, așa cum a reținut Tribunalul Dolj și nu atrage incidența dispozițiilor art. 297 alin. 1 Teza I Cod pr. civilă.
Raportul de expertiză întocmit la instanța de fond, implicit răspunsurile la obiecțiunile la raport formulate de reclamant, constituie probe administrate în vederea stabilirii situației de fapt dedusă judecății și trebuie interpretate de instanță prin coroborare cu restul materialului probator existent la dosar.
În condițiile în care instanța de fond nu a ținut seama de raportul de expertiză și răspunsul la obiecțiunile formulate de reclamant, Tribunalul Dolj, ca instanță devolutivă, putea face o reapreciere a probatoriilor existente la dosar, pentru stabilirea cu exactitate a situației de fapt rezultată din materialul probator în ansamblul său.
Mai mult, în situația în care tribunalul aprecia că se impun lămuriri cu privire la aspectele sesizate de reclamant prin acțiunea introductivă, așa cum a fost precizată, avea posibilitatea să administreze noi probatorii în condițiile art. 292 și 295 Cod pr. civilă și ulterior, prin soluția pronunțată să suplinească motivarea făcută de instanța de fond sau dimpotrivă, să o înlocuiască.
Nici cea de-a doua ipoteză prevăzută de art. 297 alin. 1 Cod pr. civilă nu este incidentă în cauză, soluționarea acțiunii fiind făcută în condiții de procedură completă cu părțile aflate în litigiu.
Față de considerentele arătate, Curtea constată că Tribunalul Dolja făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art.297 alin. 1 Cod pr. civilă și ca o consecință, în mod greșit a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Prin urmare, recursul declarat de pârâtă este fondat și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 5 Cod pr. civilă, raportat la art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, urmează a fi admis.
Va fi casată decizia recurată și se va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
Cu ocazia rejudecării, tribunalul va avea în vedere motivele de apel așa cum au fost formulate, dar și susținerile formulate în recurs de către pârâtă, susțineri ce vizează fondul cauzei și nu se impun a fi examinate de C în raport de soluția pronunțată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta pârâtă împotriva deciziei civile nr. 670 din 5 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimatul pârât.
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.-
Tehn./4 ex
25.02.2010
Jud.apel
Președinte:Sorin DrăguțJudecători:Sorin Drăguț, Costinela Sălan, Oana Ghiță
