Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 213/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR.213/
Ședința publică din 9 martie 2009
PREȘEDINTE: Maria Petria Martinescu
JUDECĂTOR 2: Marinela Giurgincă
JUDECĂTOR 3: Daniela
GREFIER:
S-a fixat termen de pronunțare asupra recursului declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr.355/20.11.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Municipiul A prin Primar, și, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen și este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
Dezbaterea în fond a recursului și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 2 martie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și s-a amânat pronunțarea pentru data de 9 martie 2009,
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 4933 din 30 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr-, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și, excepție invocată de pârâții, și și în consecință:
S-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții: Statul Român prin Municipiul A, reprezentat prin Primar, și având ca obiect: -constatarea nevalabilității titlului Statului Român de preluare în baza Decretului nr.92/1950, a imobilului înscris în CF nr.14069 A, situat în A, B-dul -, nr.11, cu nr.top 244//b/2. 7631/1393/1.244/2, compus din casă de locuit și intravilan, să fie obligați pârâții, și să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie apartamentul nr.2, înscris în CF nr.54551- carte funciară colectivă și în CF individual 54553 A, nr.top 244/b/2 7631/1393. 244/2/II, compus din patru camere și dependințe, situat în A, B-dul -, nr.11, rectificare de cartea funciară și restabilirea situației de CF anterioare preluării imobilului de către Statul Român prin naționalizare prin anularea sistării și închiderii cărții funciare și a înființării și deschiderii noilor cărți funciare colective nr.54551 A și individuale nr.54552, nr.54553, nr.54554 și nr.54555 A, redeschiderea cărții funciare nr.14069 A și radierea înscrierii dreptului de proprietate în favoarea Statului Român de sub din CF nr.14069
S-a respins cererea formulată de reclamanți privind introducerea în proces a cumpărătorului, având ca obiect: constatarea nulității absolute a contractului încheiat de pârâții, și și, să se dispună restabilirea situației anterioare, să fie obligat intervenientul în interes propriu de a lăsa reclamanții alături de ceilalți pârâți în deplină proprietate și posesie imobilul descris mai sus.
A fost obligat reclamanții să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în sumă de 1000 Ron.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța de fond a reținut în fapt că
Potrivit mențiunilor înscrise în cuprinsul colii nr. 14069 A, dreptul de proprietate asupra imobilului identificat cu nr. topografice 244/a/2 și 244/b/2 a fost înscris în favoarea numiților și soția ( 1. și 2.).
De la aceștia dreptul de proprietate s-a transmis la numiții ( în cotă de 1/2 ), ( născută ), ( în cotă de 1/4) și ( în cotă de 1/4), conform mențiunilor aferente pozițiilor 3. - 5.
Conform mențiunilor de la pozițiile 6. și 7. dreptul de proprietate asupra întregului imobil se transmite, mai departe, la numiții și soția.
Conform mențiunilor de la pozițiile 8.- 10. s-a reînscris dreptul de proprietate în favoarea numiților ( în cotă de 1/2 ), ( născută ), ( în cotă de 1/4) și ( în cotă de 1/4), însă nu asupra întregului imobil ci doar cu privire la cota de 1/2 din dreptul de proprietate aferent întregului mobil.
Conform mențiunilor de la poziția 11, asupra cotei de 8/24, deținută de numiții și soția, dreptul de proprietate s-a transmis la.
Conform mențiunilor aferente pozițiilor 12.-14, asupra diferenței de cotă deținută de numiții și soția, s-a înscris dreptul de preemțiune în favoarea numiților, (născută ), și.
În continuare, conform mențiunilor aferente poziției 15. și adnotărilor aferente pozițiilor 6. și 7.; 8. 9. și 10;; 11; 12, 13 și 14, toate aceste drepturi sunt preluate de Statul Român, în baza nr. 92/1950.
Atât din mențiunile marginale aferente pozițiilor 6. și 7.; 8. 9. și 10;; 11; 12, 13 și 14 dar mai ales din urmărirea șirului cronologic de transmisiuni realizate cu privire la dreptul de proprietate aferent imobilului, instanța constată că, la data preluării, coexistau mai multe drepturi pe cote părți concurente asupra aceluiași imobil:
- dreptul numiților ( în cotă de 1/2 ), ( născută ), ( în cotă de 1/4) și ( în cotă de 1/4) asupra cotei de 1/2 din imobil ( respectiv 12/24 ), conform mențiunilor aferente pozițiilor 8.- 10.
- dreptul numitului asupra cotei de 1/3 (respectiv 8/24), conform mențiunilor aferente poziției 14 și
- dreptul numiților și soția asupra cotei de 4/24, conform coroborării mențiunilor de la pozițiile 6. 7. și 11, cu privire la care exista dreptul de preemțiune în favoarea numiților, (născută ), și, conform mențiunilor de pozițiile 12.-14.
În consecință, instanța a apreciatcă preluarea realizată de Stat a vizat:
- cota de 12/24 aparținând numiților ( în cotă de 1/2 ), ( născută ), ( în cotă de 1/4) și ( în cotă de 1/4),
- cota de 8/24 aparținând numitului și
- cota de 4/24 aparținând numiților și soția.
Ulterior, imobilul este apartamentat cu consecința evidențierii în mod distinct a spațiilor de locuit noi formate, acestea fiind apoi vândute la foștii chiriași.
Printre aceste apartamente se regăsește și cel din speța de față, apartamentul nr. 2, vândut de Stat în anul 1997 și întabulat în anul 1999 în favoarea pârâtei și fostului ei soț, decedat ulterior, de la care au moștenit apoi pârâtele și, acestea din urmă întabulându-și dreptul în anul 2006.
Potrivit certificatului de calitate de legatar nr. 7 emis de la data de 14.01.2005 în dosarul succesoral nr. 9/2005, reclamanții și sunt moștenitorii testamentari ai defunctei, decedată la data de 30.12.2004, în calitate de legatari universali.
În acest sens, reclamanții au prezentat testamentul autentificat sub nr. 1432/11.03.2002 de, potrivit cărora numita a lăsat reclamanților toate bunurile mobile (exceptând mobila și covoarele) aflate în imobilul situat în A,-,. 8/a și imobile, respectiv cel situat în A,-,. 8/a și imobilele dobândite și care se vor dobândi în baza Legii nr. 112/1995 și Legii nr. 10/2001, ce se vor găsi în patrimoniul meu la data decesului și care sunt în litigii pentru revendicare ori stabilirea și plata despăgubirilor aferente.
De asemenea, reclamanții au prezentat și codicilul autentificat sub nr. 11224/25.11.2004 de același, potrivit căruia, pe lângă bunurile menționate în testament, defuncta lasă legatarilor ei universali, reclamanții, toate drepturile de creanță pe care le va avea la data decesului, inclusiv drepturile referitoare la restituirea tuturor bunurilor sale sau ale antecesorilor ei, cu privire la care se vor emite noi legi, reclamanții având posibilitatea demarării procedurilor legale pentru stabilirea dreptului de proprietate, sau a drepturilor de creanță referitoare la restituirea în natură sau sub altă formă reparatorie în funcție de actele normative ce se vor emite.
Anterior emiterii celor două dispoziții legatare și a certificatului de calitate de legatar, numita a întreprins următoarele demersuri pentru restituirea imobilului:
Conform procesului verbal al ședinței Comisiei Județene A de aplicare a Legii nr. 112/1995, din data de 29.10.1996, a fost respinsă cererea numitei de restituire în natură a imobilului și i-au fost acesteia acordate despăgubiri, în calitate de fost proprietar și moștenitor.
Potrivit notificării emise de numita în baza Legii nr. 10/2001, aceasta a solicitat completarea despăgubirilor acordate inițial în baza Legii nr. 112/1995.
Niciodată, cât timp a fost în viață, numita nu a solicitat restituirea imobilului în natură.
Aceasta a demarat, însă, acțiune în justiție pentru anularea contractului de vânzare cumpărare încheiat de Stat cu foștii chiriași cumpărători în anul 2004, acțiuni continuate de reclamanți, în calitate de succesori legatari și care au fost respinse în urma admiterii excepției prescrierii extinctive a dreptului la acțiune ( ex.: dosar nr. 281/C/2005 al Curții de Apel Timișoara în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 1250A din data de 24.05.2005 ).
În raport de aceste elemente de fapt și întemeiat pe dispozițiile art. 137.pr.civ. instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei în raport de următoarele considerente aplicabile atât cererii formulate inițial cât și precizării de acțiune formulate pe parcursul procesului.
Ca prim aspect de drept, instanța a reținut că, antecesoarea reclamanților, numita putea să solicite restituirea, în natură sau echivalent, doar a cotei de 1/ 2 din imobil și nu a acestuia în totalitate, deoarece așa cum s-a arătat, la data preluării, aceasta și ceilalți doi coproprietari pe care i-a moștenit aceasta în baza relațiilor de rudenie (numiții și ) dețineau doar cota de 1/2 din imobil, cealaltă cotă de 1/2 fiind deținută de numiții (cota de 8/24 ) și și soția ( cota de 4/24 ).
Numita era îndreptățită doar la cota de 1/2 din imobil și nu la întreg, astfel că nu putea mai multe drepturi decât are. Consecința este aceea că și reclamanții nu puteau emite pretenții decât tot la această cotă de 1/2 și nu la întreg.
Aceste susțineri sunt perfect valabile, în raport de evidențele de carte funciară atâta timp cât numita nu a invocat și justificat sub aspect probator calitatea ei de succesoare și față de numiții, și soția acestuia din urmă, inclusiv prin prisma considerentelor reținute de în cauza "Lupaș și alții contra România", în care Curtea a fost chemată să se pronunțe cu privire la valorificarea dreptului de acces liber la justiție în situația în care, dintre mai mulți foști coproprietari ori moștenitori ai acestora, doar unul sau mai mulți, însă nu toți, demarează proceduri judiciare în vederea redobândirii bunului preluat în mod abuziv.
Astfel, Curtea a reținut în hotărârea sa din data de 14 decembrie 2006, pronunțată asupra cererilor reunite nr. 1434/02, 35370/02 și 1385/03 că respingerea unei acțiuni formulate în aceste condiții ca inadmisibilă pentru lipsa acordului expres al tuturor coproprietarilor încalcă art. 6 din Convenție ca efect al aplicării riguroase a regulii unanimității, context în care se impune analiza cererii în raport de cota deținută de acei proprietari ori moștenitori ai acestora care formulează cererea de restituire.
Prin urmare, dacă posibilitatea reclamanților de a formula pretenții vizează doar 1/2 din imobil, rezultă că aceștia, pentru cealaltă cotă de 1/2 nu au calitate procesuală activă.
În ceea ce privește cota de 1/2 cu privire la care sunt îndreptățiți reclamanții să emită pretenții, instanța a considerat, în raport de actele și faptele antecesoarei acestora realizate în timpul vieții sale (demersurile inițiate cu privire la imobil și dispozițiile legatare adoptate), că obiectul acestor pretenții îl vizează doar solicitarea de despăgubiri nu și pentru restituire în natură a bunului, situație în care, pentru ultimul aspect prezentat și care face obiectul prezentei cauze, reclamanții nu au calitate procesuală activă.
În acest sens, se reține ca prim aspect, faptul că nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât are, context în care obiectul transmisiunii succesorale de la defuncta la reclamanții, legatari universali ai acesteia îl reprezintă exclusiv drepturile existente în patrimoniul testatoarei la data decesului acesteia.
În raport de drepturile care subzistau în patrimoniul ei, la momentul în care numita a decedat, se determină drepturile care au formulat obiectul transmisiunii succesorale și, astfel, limitele în care reclamanții sunt îndreptățiți să valorifice în continuare activul dobândit pe cale succesorală.
Cât timp a trăit, numita a solicitat exclusiv plata de despăgubiri nu și restituirea în natură a imobilului.
Acțiunea acesteia pentru anularea contractelor de vânzare ale foștilor chiriași, continuată de reclamanți, în calitate de succesori, a fost respinsă.
Solicitarea, acceptarea și apoi dorința manifestă de a fi completat cuantumul despăgubirilor exclude varianta restituirii în natură a imobilului.
În patrimoniul defunctei nu existau la data decesului ei drepturi reale cu privire la imobil ci doar drepturi de creanță. Prin urmare, reclamanții nu pot exercita în considerarea calității lor de moștenitor a defunctei un drept real care decurge din promovarea acțiunii în revendicare.
Chiar și testamentul și codicilul ce reprezintă baza drepturilor succesorale ale reclamanților, reprezintă elemente de limitare în acest sens a acțiunilor reclamanților, deoarece fac referire la:
- imobilele dobândite și care se vor dobândi în baza Legii nr. 112/1995 și Legii nr. 10/2001, ce se vor găsi în patrimoniul meu la data decesului și care sunt în litigii pentru revendicare ori stabilirea și plata despăgubirilor aferente. respectiv la
- toate drepturile de creanță pe care le va avea la data decesului, inclusiv drepturile referitoare la restituirea tuturor bunurilor sale sau ale antecesorilor ei, cu privire la care se vor emite noi legi, reclamanții având posibilitatea demarării procedurilor legale pentru stabilirea dreptului de proprietate, sau a drepturilor de creanță referitoare la restituirea în natură sau sub altă formă reparatorie în funcție de actele normative ce se vor emite.
Sub aspectul litigiilor existente la data decesului, conform testamentului, instanța a constatat că singurul litigiu de acest fel este cel pentru anularea contractului de vânzare încheiat de Stat cu foștii chiriași.
Sub aspectul dispozițiilor codicilului se reține că acesta face referire la drepturile de creanță existente la data decesului și cu privire la care se vor emite legi noi, în baza cărora reclamanții să aibă posibilitatea demarării procedurilor legale pentru stabilirea dreptului de proprietate, sau a drepturilor de creanță referitoare la restituirea în natură sau sub altă formă reparatorie în funcție de actele normative ce se vor emite, condiție neîndeplinită în cauză.
Prin urmare, în considerarea celor prezentate, instanța a stabilit că reclamanții nu au calitatea procesuală activă de a formula acțiune în revendicare pentru cota de 1/ 2 din imobil, în raport de care antecesoarea lor este îndreptățită și a solicitat plata de despăgubiri.
În consecință, a respins acțiunea formulată precum și cererea formulată de reclamanți privind introducerea în proces a cumpărătorului, urmare a admiterii excepției invocate.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții și solicitând schimbarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivele de apel se arată că prima instanță deși respinge acțiunea nu face nici motivare cu privire la capetele de cerere privind nevalabilitatea titlului statului,rectificarea de CF și chemarea în judecată a lui.
În mod greșit s-a reținut că defuncta nu a solicitat restituirea în natură a imobilului deoarece a făcut acest demers care i s-a respins iar testamentul nu se referă la drepturi de creanță ci la toate bunurile mobile și imobile, litigii pentru revendicare ori stabilirea și plata despăgubirilor aferente, recurgerea la procedurile legale pentru stabilirea dreptului de proprietate sau a drepturilor de creanță referitoare la restituirea în natură sau sub altă formă reparatorie. Mai mult apelanții arată că au demonstrat nevalabilitatea titlului statului și persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietari avută la data preluării, în consecință calitatea procesuală activă a reclamanților rezultă din invocarea dreptului de proprietate asupra imobilului iar temeinicia acțiunii din probarea acestui drept. Pârâții intimați, și au formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului.
În ample motive intimații arată în esență că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală că acțiunea în constatare și în realizarea dreptului nu pot coexista în același cadru procesual iar cerere privind nevalabilitatea titlului statului nu constituie o cerere principală de sine stătătoare. Se mai arată că la momentul naționalizării familia defunctei avea în proprietate numai o cotă de din imobilul în litigiu, iar defuncta a transmis reclamanților prin testament un drept la despăgubiri pentru imobilul în litigiu. În legătură codicilul din 2004 acesta completează legatul inițial în două categorii de drepturi și anume, drepturi de creanță pe care defuncta le avea în patrimoniul la momentul decesului și drepturile referitoare la restituirea de bunuri cu privire la care se vor emite legi noi și pentru care reclamanților li s-a acordat posibilitatea de a demara procedurile de restituire în baza actelor normative ce se vor emite.
Tribunalul Arad prin decizia civilă nr.355/20.11.2008 pronunțată în dosar nr- a respins apelul declarat de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Municipiul A reprezentat prin primar, și și intervenientul, împotriva sentinței civile nr.4933 din 30 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr-, având ca obiect revendicare imobiliară
Au fost obligați apelanții reclamanții și să plătească intimatei suma de 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Tribunalul a reținut că, prima instanță atunci când a pronunțat hotărârea a avut în vedere o stare de fapt corectă susținută de probatoriul administrat.
Admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților a atras în consecință respingerea acțiunii. Motivele invocate în apel sunt critici ale hotărârii primei instanțe, menite să susțină petitele din acțiunea introductivă.
Nu se poate reține că prima instanță a greșit nepronunțându-se asupra nevalabilității titlului statului român din moment ce acesta nu îl reține în proprietate iar raportul juridic există între reclamanți și actualii proprietari care au dobândit imobilul în condiții legale. Ca să se ajungă la constatarea nevalabilității titlului statului, se pune problema anulării titlurilor actualilor proprietari ceea ce nu s-a cerut, dar care s-a judecat în dosarul 281/C/2005 al CA T, în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 1250/A/2008.
Fiind analizate mențiunile din coala CF 14069 A prima instanță a stabilit judicios dreptul autorilor apelanților reclamanți fiind evident că era îndreptățită la cota de a parte din imobil și nu la întreg. În consecință pentru Această cotă de defuncta întreprins demersuri pentru acordarea de despăgubiri.
La fila 102 dosar și 103 dosar se găsesc testamentul lui din 11 martie 2002 și codicilul din 25 noiembrie 2004. Prin testament lasă reclamanților în afară de bunurile individualizate și
"mobilele dobândite și care se vor dobândi în baza Legii 112/1005 și Legea 10/2001 ce se vor găsi în patrimoniul meu la data decesului inclusiv sumele de bani reprezentând despăgubiri în baza acelorași legi și care sunt în litigii pentru revendicare ori stabilirea și plata despăgubirilor aferente. Prin codicilul din 2004 se mai testează în favoarea reclamanților apelanți și în privința tuturor drepturilor de creanță pe care le va avea la data decesului inclusiv, drepturi referitoare la restituirea tuturor bunurilor sale sau ale antecesorilor săi cu privire la care se vor emite noi legi, aceștia având posibilitatea demarării procedurilor legale pentru stabilirea dreptului de proprietate sau a drepturilor de creanță referitoare la restituirea în natură sau sub altă formă reparatorie în funcție de actele normative ce se vor emite.
Ori atât testamentul cât și codicilul fac vorbire despre bunurile și drepturile arătate mai sus care se vor găsi la data decesului.
Cu privire la drepturile reclamanților apelanți de a demara proceduri noi acestea sunt condiționate de emiterea unor legi noi sau cu privire la drepturi de creanță referitoare la restituirea în natură sau sub orice altă formă reparatorie în funcție de actele normative care se vor emite. Ori aceste condiții nu există ca îndeplinite.
Astfel fiind întrucât pârâții intimați au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu în condițiile Legii 112/1995 la data dobândirii neexistând notări în CF privind revendicarea, că acest imobil la data decesului lui chiar dacă era în litigiu, reclamanții ca legatari nu au calitate procesuală.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții și solicitând admiterea recursului și casarea cu trimitere a cauzei spre rejudecare pe fond, la Judecătoria Arad unde în mod greșit s-a reținut că reclamanții nu au calitate procesuală activă și că testamentul și codicilul întocmit în favoarea lor nu le dă dreptul să solicite restituirea în natură a acestui imobil deoarece testatoarea a optat definitiv numai pentru despăgubiri.
Recurenții susțin că în mod eronat prima instanță și apoi instanța de apel a reținut acest aspect, deoarece antecesoarea lor întreprins demersuri pentru restituirea imobilului în mod repetat chiar din 19.06.1950 apoi în 11.03.1996 și în 5 iunie 2001 prin înscrisurile care sunt depuse la dosar.
Se mai apreciază că în mod greșit tribunalul a apreciat asupra capătului de cerere privind nevalabilitatea titlului statului și nua soluționat acest capăt de cerere, apreciind doar faptul că, reclamanții sunt legatarii defunctei și nu pot primi mai mult decât aceasta a cerut.
Intimații, și au solicitat prin întâmpinarea depusă respingerea recursului ca nefondat, susținând că, în mod corect s-a dispus asupra capătului de cerere privind nevalabilitatea titlului statului, atâta vreme cât imobilul se află în proprietatea unor persoane fizice și nu se mai găsește în proprietatea statului, care a fost chemat în judecată de reclamanți, iar în ceea ce privește cererea de restituire în natură a imobilului, intimații solicită să se rețină și de către instanța de recurs că reclamanții în calitate de moștenitori testamentari ai defunctei pot beneficia numai un drept de creanță pentru imobilul în litigiu, drept pe care testatoarea îl avea în patrimoniul său la data deschiderii succesiunii.
Analizând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate, Curtea reține că în mod corect prima instanță a respins acțiunea reclamanților, iar instanța de apel a menținut această sentință prin respingerea apelului reclamanților, reținând că, din testamentul întocmit de defuncta la data de 11.03.2002, cât și din codicilul din 25.11.2004, aceasta a dispus asupra bunurilor ce se găsesc în patrimoniul său la data încetării sale din viață.
Testatoarea a decedat la 30.12.2004 și prin certificatul de calitate de legatar cu nr.7/14.01.2005 reclamanții au devenit legatari universali dobândind calitatea de moștenitori cu titlu universal asupra întregii averi rămase în urma defunctei.
Cu privire la apartamentul din litigiu la data de 29.10.1996 defunctei i-au fost acordate despăgubiri în baza Legii nr.112/1995.
Prin notificarea adresată în baza Legii nr.10/2001 testatoarea a solicitat doar completarea despăgubirilor care i-au fost acordate pentru acest imobil în baza Legii nr.112/1995, iar nu și restituirea acestuia în natură.
Această notificare este depusă la 30 din dosarul Judecătoriei Arad, unde se arată că în temeiul art.21 din Legea nr.10/2001 solicită completarea despăgubirilor acordate în temeiul Legii nr.112/1995 pentru imobilul situat în A -B-dul - nr.11 înscris în CF 14069 A până la valoarea de circulație actuală a imobilului.
In atare situație reclamanții care sunt doar legatari cu titlu universal nu puteau pretinde mai mult decât au primit prin testament.
Conform art.888 cod civil legatul universal este dispoziția prin care testatorul lasă după moartea sa la una sau mai multe persoane universalitatea bunurilor sale.
In această universalitate de bunuri ale testatoarei nu intră și imobilul aflat în litigiu, ci doar un drept de creanță asupra acestuia pe care testatoarea și l-a manifestat atât în anul 1996 în baza Legii nr. 112/1995, cât și prin notificarea depusă prin executor judecătoresc la 5 iunie 2001. De altfel, testatoarea este îndreptățită la o cotă de parte din acest imobil și nu la întregul imobil.
Prin urmare, reclamanții nu puteau solicita mai mult decât au primit prin acest testament, în calitatea lor de legatari universali, adică drepturi bănești stabilite la valoarea de circulație a imobilului calculate în baza Legii nr.10/2001, lege reparatorie care, prin acordarea acestor despăgubiri, recunoaște însăși faptul că imobilul aflat în litigiu a fost preluat cu un titlu nevalabil în patrimoniul statului.
In mod corect prima instanță, precum și instanța de apel au apreciat că reclamanții au formulat o acțiune de stabilire a nevalabilității statului în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, atâta vreme cât acest bun n u se mai află în patrimoniul statului, fiind înstrăinat unor persoane fizice, a căror titluri de proprietate asupra imobilului nu au fost anulate.
Urmează ca în baza art.312 alin.1 pr.civ. instanța să respingă recursul reclamanților, obligându-i pe aceștia în baza art.274 pr.civ. să achite intimaților, și suma de 952 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr.355/20.11.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Obligă recurenții să achite intimaților, și suma de 952 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 martie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER
Red./9.04.2009
Dact.MM/2 ex./9.04.2009
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud.;
Președinte:Maria Petria MartinescuJudecători:Maria Petria Martinescu, Marinela Giurgincă, Daniela
