Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 217/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 217/2009
Ședința publică de la 24 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară vicepreședinte
JUDECĂTOR 2: Mihaela Florentina
Judecător Carla
Grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de către pârâtul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat de DGFP a jud. H împotriva sentinței civile nr. 22 din 28 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- având ca obiect pretenții, în contradictoriu cu reclamantul intimat și pârâta intimată - -.
Procedura este îndeplinită fără citarea părților.
Se constată că la dosar s-au depus prin registratură concluzii scrise atât din partea pârâtei recurente Direcția Generale a Finanțelor Publice a județului H cât și din partea reclamantului intimat
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 17 aprilie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față reține:
Prin cererea reînregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara - în baza deciziei civile nr.90/2008 a Curții de APEL ALBA IULIA - și precizată, reclamantul Gac hemat în judecată, în calitate de pârâți, pe - - H și Statul Român-prin Ministerul Finanțelor Publice- solicitând obligarea acestora la plata sumei de 10.000 lei-daune morale- pentru reținerea sa ilegală și arestarea pe o perioadă de 39 zile (filele 20 și 39).
În motivarea cererii precizate, reclamantul a arătat că în perioada 04 iunie 1952, în urma unui accident petrecut la locul de muncă, a fost arestat, Anchetat și torturat, în loc să îi fie acordată asistență medicală ca victimă a respectivului accident de muncă.
Reclamantul a solicitat daune morale în cuantumul arătat pentru suferințele la care a fost supus în timpul arestării sale ilegale și pentru lipsirea de libertate un timp de 39 zile.
În drept s-au invocat dispozițiile art.504 alin.2 Cod procedură penală (filele 20,59).
Pârâții au depus întâmpinări, solicitând respingerea acțiunii.
Astfel, pârâta - - Hai nvocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, autoritatea de lucru judecat și prescripția dreptului la acțiune al reclamantului în condițiile art.8 din Decretul nr.167/1958, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca nedovedită, raportat la dispozițiile art.998 Cod civil, care reglementează răspunderea civilă delictuală.
Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art.504 alin.3 Cod procedură penală, nefiind dovedit caracterul nelegal al privării de libertate a reclamantului în timpul celor 39 de zile, cât a fost arestat.
Prin sentința civilă nr.22/2009 Tribunalul Hunedoaraa respins excepția autorității de lucru judecat precum și excepția de tardivitate a introducerii acțiunii astfel cum a fost precizată.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive în cauză a pârâtei - -
A fost admisă acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul G împotriva pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului H și în consecință a fost obligat pârâtul să achite reclamantului suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale și 200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut și motivat următoarele:
Este stabilit, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, că reclamantul G, angajat ca macaragist la Secția 800 fostului Combinat H, a fost victima unui accident de muncă, având cauze tehnice-respectiv construcția defectuoasă a macaralei pe care lucra, care la 4 iunie 1952 deraiat și s-a prăbușit și odată cu ea, reclamantul (filele 49-54).
Ca victimă a accidentului de muncă- în loc să-i fie acordată asistența medicală necesară- petentul a fost suspectat de sabotaj, arestat și anchetat, fiind reținut 39 de zile, fiind eliberat în timpul anchetei penale, după stabilirea cauzelor accidentului respectiv (filele 49-54).
Așadar, doar natura tehnică a cauzelor accidentului, constatată și stabilită de specialiștii fostului combinat siderurgic- constând în faptul că macaraua pe care reclamantul lucra, deși respinsă ca necorespunzătoare la revizie, a fost pusă în funcțiune, fără recepție, într-un regim de provizorat- a determinat punerea în libertate și reangajarea imediată a acestuia și a reprezentat totodată dovada nevinovăției sale, respectiv a arestării pe nedrept.
Această prezumție simplă, a condus la concluzia că reclamantul este îndreptățit la daunele morale pretinse, pentru cele 39 de zile de anchetă penală, fiind de netăgăduit că orice arestare pe nedrept și orice lipsire de libertate produce suferințe ireversibile și marchează pentru totdeauna o persoană, transformând-o în victimă inocentă.
Potrivit art.504 Cod procedură penală, modificat prin Legea nr.281/2003- în varianta aplicabilă la momentul soluționării cererii reclamantului- sunt îndreptățite la reparațiuni având ca obiect daune morale, persoanele condamnate pe nedrept, private de libertate ori cărora le-a fost restrânsă libertatea în mod nelegal.
Nelegalitatea măsurii rezultă implicit, fiind incontestabilă, din circumstanțele faptelor stabilite de instanțele de judecată investite cu soluționarea cererilor, prin care reclamantul cu obstinație, a tot revenit pentru recunosșterea dreptului său de victimă a arestării și respectiv de persoană lipsită de libertate pe nedrept.
Pe cale de consecință, s-a apreciat că reclamantului nu i-a fost soluționată pe fond cauza vizând despăgubirile morale la care este îndrituit și care ar trebui să reprezinte compensarea suferințelor îndurate în perioada arestării și anchetării sale- doar pe baza excepției prescripției dreptului la acțiune în condițiile Decretului nr.167/1958, raportat de art.998 și 1000 Cod civil, motiv pentru care tribunalul a respins excepțiile invocate și a admis acțiunea în pretenții formulată împotriva Statului Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, pentru daune morale, în condițiile art.504 și urm.Cod procedură penală.
Având în vedere regula de principiu instituită prin art.134 Cod procedură civilă, conform căreia instanța este ținută a soluționa cu precădere excepțiile ce se ridică înaintea sa, în cauza s-a apreciat ca întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta - - H, raportat la temeiul de drept al acțiunii reclamantului precum și excepția autorității de lucru judecat și a prescripției dreptului la acțiune al reclamantului, raportat la cele arătate deja.
Totodată s-au avut în vedere principiile de drept ce guvernează actul de justiție în condițiile în care România a devenit membră a Uniunii Europene, iar precedentele judiciare ale Curții Europene sunt obligatorii.
S-au avut în vedere prevederile art.274 Cod procedură civilă și că reclamantul a beneficiat de asistență judiciară gratuită, în condițiile OUG nr.5 și art.6 a Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin DGFP a jud.H invocând în drept prevederile art.304 pct.9 cod procedură civilă.
În expunerea criticilor se arată în esență următoarele:
-în speță nu sunt incidente dispozițiile art.504 Cod procedură penală întrucât nu s-a făcut dovada unei erori judiciare în condițiile alineatului 3 al aceluiași articol, pentru ca reclamantul să fie îndreptățit la daune morale.
Chiar dacă față de reclamant s-a luat măsura arestării, nu a fost stabilit caracterul nelegal al acestei măsuri.
-nu este dovedită îndreptățirea la daune morale contrar dispozițiilor art.1169 Cod civil.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
În temeiul dispozițiilor art.306 alin.2 Cod procedură civilă recurentul și-a însușit motivul de ordine publică invocat de reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA în sensul nelegalității hotărârii atacate prin prisma respingerii greșite a excepțiilor prescripției dreptului material la acțiune și autorității lucrului judecat.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată recursul fondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond nelegal a admis acțiunea formulată de reclamant în temeiul dispozițiilor art.504 Cod procedură penală și nelegal a respins excepția autorității lucrului judecat.
Potrivit dispozițiilor art.504 Cod procedură penală persoana care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare; alineatul al 2-lea al textului stipulează dreptul la repararea pagubei și în favoarea persoanei care, în cadrul procesului penal, a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal.
Ca atare, răspunderea statului este strict circumscrisă celor două ipoteze avute în vedere de legiuitor, respectivarestarea ca măsură preventivășicondamnarea definitivă, fiind o răspundere directă cauzată de erorile judiciare săvârșite în procesul penal.
Pentru a antrena răspunderea statului în condițiile art.504 alin2 Cod procedură penală, privare sau restrângere de libertate în mod ilegal trebuie stabilită în conformitate cu alineatul 3 al aceluiași articol, după caz, prin ordonanța procurorului de revocare a măsurii preventiva sau restrictive de libertate, prin ordonanță a procurorului de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a măsurii penale pentru cauza prevăzută de art.10 alin.1 lit.j ori prin hotărâre a instanței de revocare a măsurii preventive sau restrictive de libertate, prin hotărâre definitivă de achitare sau prin hotărâre definitivă de încetare a procesului penal pentru cauza prevăzută de art.10 alin.1 lit.
Prin urmare caracterul ilegal al măsurii preventive trebuie constatat de o instanță penală, respectiv în condițiile alineatului 3 al art.504 Cod procedură penală, pentru reparația garantată de alin.1 și 2 al aceluiași articol.
În speță, greșit a reținut prima instanță ca fiind întrunite cerințele acestui text de lege din circumstanțele faptelor stabilite de instanțele de judecată investite cu soluționarea cererilor.
Cum s-a arătat mai sus, în cauză era imperios necesar să se facă dovada erorii judiciare prin hotărârea penală de achitare sau în condițiile alin.3 al art.504 Cod procedură penală ceea ce nu s-a întâmplat.
Hotărârea reținută de prima instanță de la filele 49-54 -cu nr.4026/1992 este o sentință civilă și care nu se încadrează în cerințele alin.3 al art.504 Cod procedură penală.
Mai mult, greșit s-a respins de către prima instanță și excepția puterii lucrului judecat a sentinței nr.1310/2002 pronunțată la 11 septembrie 2002 de către Tribunalul Hunedoara în dosar 5041/2002.
În condițiile art.1201 cod civil este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
E de necontestat că puterea de lucru judecat vizează atât hotărârile de admitere cât și cele de respingere a acțiunii, pe fond sau excepție, situație ultimă în care pentru analizarea excepției, pentru determinarea puterii lucrului judecat se recurge la motivele de respingere a acțiunii și la elementele de identificare ale acțiunii prin obiect și cauză.
În speță se constată că există autoritate de lucru judecat a sentinței civile 1310/2002 față de cererea prezentă de chemare în judecată formulată de reclamant existând identitate de obiect, cauză și părți.
Pentru considerentele expuse și având în vedere dispozițiile art.304 pct.9 cod procedură civilă, Curtea, în temeiul dispozițiile art.312 Cod procedură civilă va admite recursul, va modifica în parte sentința în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Celelalte dispoziții ale sentinței atacate referitoare la excepția tardivității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei - - H vor fi menținute.
Pentru aceste motive,
uHunedoara
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP H împotriva sentinței civile nr.22/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice -DGFP
Menține dispozițiile privind excepția tardivității și a lipsei calității procesuale pasive a - -
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 Aprilie 2009.
Președinte, - - - - | Judecător, - - | Judecător, Carla |
Grefier, |
Red.
Dact. 2ex/29.04.2009
Jud.fond
Președinte:Cristina Gheorghina Nagy NicoarăJudecători:Cristina Gheorghina Nagy Nicoară, Mihaela Florentina
