Actiune in prestație tabulară jurisprudenta. Decizia 218/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 218/2009
Ședința publică de la 24 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară vicepreședinte
JUDECĂTOR 2: Mihaela Florentina
Judecător
Grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de către pârâții și împotriva deciziei civile nr.304 din 3 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- având ca obiect prestație tabulară, în contradictoriu cu reclamantul intimat și pârâții intimați, - și.
Procedura este îndeplinită fără citarea părților.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierile de amânare a pronunțării din 3.04.2009, 10.04.2009, 17.04.2009 și 24.04.2009 - care fac parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față reține:
Prin sentința civilă nr.3445 din 22 mai 2008 Judecătoriei Sibiua fost admisă acțiunea civilă promovată sub nr.7410 din 7.09.2007 de reclamantul în contradictoriu cu intimații - și, și, obligându-i pe intimații 1 și 2 să-și dea consimțământul la încheierea contractului de vânzare-cumpărare asupra imobilului înscris în CF 6230 Sibiu top 4190/1/14/1, 4192/3/1, în caz de refuz sentința să țină loc de contract, cu înscrierea în CF a dreptului asupra cotei de 13/32 părți din imobil pe numele reclamantului, a fost dispusă sistarea indiviziunii asupra imobilului prin dezmembrare, lotizare și atribuire de numere top noi, conform expertizei efectuată de ing., a fost dispusă înscrierea în CF a dreptului astfel dobândit, și a fost respinsă cererea reconvențională promovată de intimații 1 și 2, care au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență că, între reclamant și pârâții 1, 2 s-a încheiat antecontract de vânzare-cumpărare asupra cotei de 13/32 părți din imobilul în litigiu, că tranșele din preț s-au achitat cu întârziere, datorită necomunicării numărului de cont al pârâților către reclamant, ultimul îndeplinindu-și obligația asumată prin convenție. Cererea pentru plata de dobânzi nu poate fi admisă în condițiile culpei intimaților, care nu și-au deschis cont, pentru a fi virate în el sumele datorate. Contractul trebuie perfectat, sentința putând ține loc de act autentic, pentru situația când intimații se opun perfectării contractului. Ca urmare, operațiunile juridice aferente pot fi înscrise în CF. Cum starea de proprietate poate deveni exclusivă, partajul se poate admite. Intimații au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată întemeiat pe poziția acestora.
Împotriva soluției au declarat apel intimații, criticând-o pentru respingerea cererii lor reconvenționale și pentru admiterea acțiunii, căci reclamantul nu și-a îndeplinit obligația de plată a tranșei 2 din preț la termenul stabilit prin convenție, eventual prin aceeași procedură ca cea adoptată pentru plata ultimei tranșe de preț. Reclamantul nu a fost de bună credință, cunoștea adresa lor din Spania și au vorbit la telefon, recunoscând că nu are banii. Obligarea lor la suportarea cheltuielilor de judecată nu este corectă, căci ei au fost de acord cu acțiunea.
Prin decizia civilă nr.304/2008 Tribunalul Sibiua respins apelul declarat de pârâții - reclamanți reconvenționali și împotriva sentinței civile nr.3445/2008 a Judecătoriei Sibiu pe care a păstrat- Au fost obligați apelanții să plătească intimatului suma de 3600 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut și motivat următoarele:
În termenii art.969 Cod civil, convențiile legal încheiate valorează lege pentru părțile semnatare, iar actele, în termenii art.970 Cod civil, trebuie încheiate cu bună credință și obligă la tot ceea ce a fost asumat prin ele, cu toate consecințele ce decurg din aceasta. Cum cumpărătorul are, ca principală obligație, îndatorirea de a plăti prețul convenit, trebuie observat modul în care a fost prevăzut în convenție termenul/locul/condițiile de plată. Clauza corespunzătoare acestor aspecte este clar trecută în contract, stabilind însă o obligație, prealabilă plății, în sarcina vânzătorului și anume deschiderea contului și comunicarea numărului acestuia cumpărătorului. Cum primul și-a îndeplinit această obligație cu întârziere, culpa îi revine lui, iar întârzierea de plată nu este culpabilă și nici sancționabilă, căci obligația sa din convenție depindea de cea a vânzătorului. Se poate admite chiar și culpa concurentă a părților, dar partea majoră revine apelanților, care au făcut, prin omisiunea lor, imposibilă executarea obligației. În materie de convenții nu operează ideea de improvizație sau de găsirea unei soluții, ci cea de executare întocmai a clauzelor contractuale. De aceea, intimații reclamanți nu datorează dobânzi legale, acestea fiind legate de ideea de culpă, ori ei nu au fost în culpă.
În ce privește admiterea acțiunii, aceasta a fost în mod corect admisă, căci prețul a fost plătit în întregime, rămânând de perfectat actele aferente convenției.
Referitor la cheltuielile de judecată, acestea au fost corect stabilite în sarcina apelanților intimați, căci, deși afirmă că au fost de acord cu acțiunea, practic s-au opus admiterii acesteia promovând cerere reconvențională. Achiesarea la acțiune vizează acceptarea acțiunii în întregime, poziția pasivă, de recunoaștere și nu cea combativă, revanșardă. Nu este greșit a avea o poziție antagonică, în litigii, dar aceasta presupune suportarea consecințelor, în cazul în care se pierde procesul, în termenii art.274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei ultime hotărâri au declarat recurs pârâții și, invocând în drept prevederile art.304 pct.8 și 9 cod procedură civilă.
În expunerea criticilor recurenții arată următoarele:
-instanța a interpretat greșit starea de fapt. Reclamantul a achitat a doua cu 8 luni întârziere iar instanța de apel eronat a reținut că partea majoră a culpei le revine pârâților care au făcut ca obligația să devină imposibilă.
Potrivit art.1082, 1088 cod civil reclamantul trebuia obligat la dobândă legală pentru întârzierea executării;
-instanța de fond a interpretat numai în favoarea reclamanților clauzele actului dedus judecății încălcând dispozițiile art.129 alin.4 și 5 Cod procedură civilă. Reclamantul a achitat a treia tranșă prin executor judecătoresc în termen legal astfel că la fel putea și în cazul celei de-a doua.
-instanța a acordat cheltuieli de judecată în baza art.274 Cod procedură civilă deși prin întâmpinarea depusă la primul termen de judecată recurenții au fost de acord cu cererea reclamantului iar instanța de apel eronat a apreciat că pârâții s-ar fi opus acțiunii prin promovarea cererii reconvenționale.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Prima critică referitoare la interpretarea greșită de către instanță a stării de fapt este de neprimit.
E de precizat că această critică nu fundamentează nici unul din motivele de nelegalitate prevăzut de art.304 Cod procedură civilă și nu se încadrează motivelor invocate de recurent, respectiv 304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
Acest motiv privind starea de fapt reținută de instanțele de fond vizează interpretarea probatoriului și se încadrează motivelor prevăzute de art.304 pct.11 Cod procedură civilă astfel că nu pot fi examinate în condițiile în care acest punct a fost abrogat.
Chiar dacă, așa cum se pretinde pe calea recursului, statuările de fapt ale instanțelor de fond sunt greșite, eventuala eroare sub acest aspect nu se constituie în caz de recurs după abrogarea punctului 11 al art.304 Cod procedură civilă prin OUG 138/2000.
În altă ordine de idei, se constată că instanțele de fond corect au aplicat dispozițiile legale incidente în cauză, respectiv art.1082, 1088 Cod civil.
Recurenții critică hotărârea atacată doar sub aspectul soluționării cererii reconvenționale, de obligare a reclamantului la plata sumei de 3400 lei reprezentând dobândă legală pentru plata cu întârziere a celei de a doua rate de 12.000 euro stipulate în antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți.
Corect s-a respins această cerere ca neîntemeiată, în conformitate cu dispozițiile art.1082 Cod civil, reținându-se că plata cu întârziere s-a datorat cauzei străine, ce nu-i poate fi imputată debitorului.
Nici critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art.129 alin.4 și 5 de către instanța de fond nu poate fi primită.
E de precizat că această critică vizează soluția primei instanțe și nu decizia instanței de apel, decizie care se atacă în calea extraordinară de atac a recursului în conformitate cu prevederile art.299 Cod procedură civilă.
Pe de altă parte se constată că instanțele de fond au respectat dispozițiile art.129alin.4 și 5 din Codul d e procedură civilă.
Prin interpretarea clauzelor contractului încheiat între părți instanța a făcut aplicarea dispozițiilor legale stabilite de Codul civil, respectiv art.969 și 970 Cod civil.
Potrivit dispozițiilor art.983 Cod civil -Secțiunea III- Despre interpretarea convențiilor- când este îndoială, convenția se interpretează în favoarea celui ce se obligă iar potrivit dispozițiilor art.1312 -vânzătorul este dator să explice curat îndatoririle ce înțelege a lua asupră-și. Orice clauză obscură sau îndoioasă se interpretează în contra vânzătorului.
Prin urmare în materie de vânzare-cumpărare, clauzele contractuale se interpretează în contra vânzătorului.
Corect instanțele de fond au interpretat și aplicat clauza din contract care stabilea în sarcina vânzătorului obligația de a deschide cont pentru îndeplinirea de către cumpărător a obligației principale, de achitare a prețului.
Ori, în lipsa îndeplinirii obligației asumate de vânzător, legal s-a reținut că nu este culpă din partea cumpărătorului privind executarea cu întârziere a obligației de plată a celei de-a două tranșe din preț, fiind incidentă teza ultimă a art.1082 Cod civil.
Conform dispozițiilor art.970 Cod civil convențiile trebuie executate cu bună credință. Ori, chiar recurenții arată că a treia tranșă din preț a fost plătită de către cumpărător prin executor judecătoresc, recurgându-se la procedura ofertei reale, procedură specifică de regulă situațiilor în care creditorul unei sume de bani refuză de a primii plata, în conformitate cu prevederile art.1114 Cod civil. Prin urmare, recurenții își invocă propria culpă ori "nemo censetur propriam turpitudine" (nimeni nu-și poate invoca propria turpitudine pentru câștigarea unui drept).
Ultima critică privitoare la cheltuielile de judecată este neîntemeiată.
Acordarea cheltuielilor de judecată se întemeiază, în sistemul legislației civile procesuale române, pe culpa părții care a pierdut procesul.
Potrivit dispozițiilor art.275 cod procedură civilă, pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.
Aceste dispoziții legale reglementează excepția de la regula potrivit căreia cheltuielile de judecată se acordă părții câștigătoare.
Însă pentru a fi incident acest text legal este necesar ca anterior promovării acțiunii pârâtul să nu fie pus în întârziere în condițiile art.1079 Cod civil ori să fi recunoscut necondiționat pretențiile formulate.
În speță, corect pârâții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către reclamanți întrucât prin întâmpinarea depusă pentru primul termen de judecată (fila 37 dosar fond) aceștia au arătat că sunt de acord cu cererea reclamantuluicu condițiaca acesta să fie de acord cu cererea reconvențională.
Mai mult, pârâții au fost puși în întârziere înainte de cererea de chemare în judecată, fiind astfel incidentă ultima teză a art.275 Cod civil ( 3 din oferta reală de plată - fila 13 dosar fond).
Pentru considerentele expuse, întrucât în cauză nu sunt incidente motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, Curtea în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat prezentul recurs.
Față de dispozițiile art.274 Cod procedură civilă recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimat și justificate cu înscrisuri la dosar (fila 20) reprezentând onorariu apărător.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECID
Respinge recursul declarat de către pârâții și împotriva deciziei civile nr.304/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-.
Obligă recurenții să plătească intimatului suma de 1800 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 Aprilie 2009.
Președinte, - - - - | Judecător, - - | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Dact.2ex/28.04.2009
Jud..
Jud.fond
Președinte:Cristina Gheorghina Nagy NicoarăJudecători:Cristina Gheorghina Nagy Nicoară, Mihaela Florentina
