Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 251/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 251/
Ședința publică din 05 noiembrie 2008
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Costea Monica
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea apelului civil formulat de apelantul reclamant, domiciliat în,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 510, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 23 aprilie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL și ORAȘUL PRIN PRIMAR, ambii cu sediul în Sud,-, județul C, având ca obiectrevendicare imobiliară.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă pentru apelantul reclamant, avocat G, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. 12548 din 23 septembrie 2008, depusă la dosar, iar pentru intimații pârâți, răspunde avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. 19500 din 15 august 2008, depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, după care:
Apărătorul apelantului reclamant depune la dosar, în copie, decizia civilă nr. 579, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 16 martie 1999 în dosarul nr. 1909/1996, reprezentând practică judiciară într-o speță similară.
Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe fond, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-le pe rând cuvântul, pe fond, pentru dezbateri.
Apărătorul apelantului reclamant, având cuvântul, pune concluzii de admitere a apelului așa cum a fost formulat și motivat, casarea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea evocării fondului.
Face un scurt istoric al speței.
Învederează că, o primă chestiune ce urmează a fi analizată de instanța de apel privește împrejurarea că excepția inadmisibilității acțiunii a fost rezolvată de o altă manieră și de Judecătoria Constanța, inițial sesizată cu judecarea pricinii ca instanță de fond, în sensul respingerii acestei excepții invocate din oficiu de judecătorul fondului.
Solicită ca instanța să analizeze măsura în care, într-o atare situație, instanța devenită competentă material ca urmare a criteriilor valorice ce privesc obiectul acțiunii era sau nu ținută de soluția pronunțată în excepție de Judecătoria Constanța.
În analiza excepției de inadmisibilitate, Tribunalul Constanțaa făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale conținute de Legea nr. 18/1991, având în vedere următoarele considerente:
Terenul al cărui proprietar este reclamantul, nu putea face obiectul Legii nr. 18/1991, deoarece dreptul său de proprietate a fost reconstituit prin sentința 4871/2001 a Judecătoriei Constanța, rămasă irevocabilă în anul 2003. Ori, în raport de dispozițiile Legii nr. 18/1991, condiția esențială privitoare la existența dreptului de proprietate anterior datei de 05 martie 1945, nu este îndeplinită.
Terenul în litigiu nu a fost niciodată preluat nici abuziv și nici legal de stat, deoarece acesta nu s-a aflat niciodată în posesia reclamantului pentru faptul că Decretul - Lege de împroprietărire nr. 187/1945, nu a fost finalizat, neemițându-se titlurile de proprietate la care era îndreptățit.
Terenul litigios nu face parte din categoria terenurilor pentru care sunt incidente dispozițiile Legii nr. 18/1991, natura juridică a acestuia fiind de teren intravilan destinat construirii unei locuințe.
Se referă la art. 6 al CEDO și art. 1 din Protocolul la care România este parte; cât și la punctul de vedere al cu privire la recursul în anulare, de care trebuie să se țină seama.
Apărătorul intimaților pârâți, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii apelate. Cu cheltuieli de judecată.
Învederează că judecătorul fondului a reținut corect situația de fapt și a soluționat astfel; cu referire la reforma agrară și la dispozițiile Legii nr. 18/1991.
Se referă și la dispozițiile art.6 alin.2 din Legea nr. 213/1998.
Este de părere că acțiunea în revendicare nu poate fi primită.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată sub nr. 3358/2006 pe rolul Judecătoriei Constanța, reclamantul a investit instanța, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL și ORAȘUL prin Primar, solicitând obligarea acestora la lăsarea în deplină posesie și netulburată folosință a imobilului - teren în suprafață de 2.400 situat în intravilanul orașului Sud, lotul 61 parcelarea; cu plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
Reclamantul a arătat că, prin sentința civilă nr. 4871/20.04.2001 a Judecătoriei Constanța, s-a dispus reconstituirea titlului de proprietate al autorului său, care a fost emis în baza Decretului-Lege nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare. Potrivit hotărârii judecătorești menționate, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2018/5.10.2001 a Tribunalului Constanța, autorul reclamantului a fost împroprietărit cu suprafața de două hectare, din care suprafața de 2.400 mp situată în intravilanul fostei comune -, actualul Sud (lotul 61 parcelarea ) cu destinația,loc de casă.
S-a arătat, totodată, că timp de patru ani a fost refuzată, de către cei care dețin acest imobil, restituirea lui, motiv pentru care înțelege să uzeze de calea procesual a acțiunii în revendicare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 480 cod civil.
La termenul din 19.09.2006, pârâții au invocat, în principal, excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare, întemeiată pe prevederile art. 480 Cod civil, pe considerentul că dacă terenul a fost preluat abuziv în perioada 1945 - 1989, după cum susține reclamantul, acesta urma să se prevaleze de dispozițiile Legii nr. 18/1991 sau de cele ale Legii nr. 10/2001.
S-a apreciat că din interpretarea dispozițiilor art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998 rezultă că acțiunea în revendicare are un caracter subsidiar procedurilor de reparație instituite prin legi speciale.
Prin sentința civila nr. 1466/28.01.2008, judecătoria a declinat cauza spre competentă soluționare Tribunalului Constanța - Secția Civilă.
S-a reținut că, în urma stabilirii valorii de circulație a imobilului revendicat prin expertiza tehnică judiciară efectuată în cauză, bunul a fost evaluat la 552.809 lei, împrejurare față de care devin incidente dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b Cod procedură civilă. Soluția declinării de competență a rămas irevocabilă, ca urmare a necontestării sale cu calea de atac legală.
Apreciind că actele procedurale dispuse în cursul judecării prezentului litigiu la Judecătoria Constanța au fost efectuate de către un judecător necompetent și că sunt nule, potrivit art. 105 Cod procedură civilă, a fost repusă în discuția părților excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată.
Prin sentința civilă nr. 510/23.04.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Constantaa admis excepția inadmisibilității si a respins acțiunea ca inadmisibila.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, prima instanță a reținut ca obiectul acțiunii în revendicare îl constituie valorificarea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2.400 situată în intravilanul fostei comune (actualul Sud), care a fost identificată ca fiind lotul 61 potrivit.
În cuprinsul sentinței civile nr. 484/2001 s-a reținut că, reconstituirea titlului de proprietate a fost determinată de situația predării, sub presiunea autorităților vremii, a înscrisurilor care probau existența acestui drept, la momentul realizării cooperativizării forțate, deținătorii acestora fiind ulterior puși în situația de a nu mai putea proba pe baza unui înscris dreptul invocat.
Această situație vizează preluarea abuzivă a imobilului din intravilan de către autoritățile statului român după perioada anului 1945, astfel că situația juridică a acestui imobil urmează regimul juridic reglementat prin Legea nr. 18/1991.
Imobilul se supune astfel regimului juridic dat de Legea nr. 18/1991, având în vedere și faptul că prin art. 8 din Legea nr. 10/2001 se instituie prevalența normei speciale a legii fondului funciar pentru acele imobile a căror situație juridică este reglementată prin această din urmă lege.
Pentru aceste imobile este instituită o procedură specială de restituire, iar partea nu poate promova o acțiune în revendicare câtă vreme dovada existenței titlului constatator a fost obținută după intrarea în vigoare a Legii nr. 18/1991.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, reclamantul, criticând-o pentru următoarele considerente:
-aceeași excepție, a inadmisibilității acțiunii, a fost rezolvată de Judecătoria Constanta, inițial sesizată cu judecata cauzei, prin respingerea excepției.
-În analiza excepției de inadmisibilitate Tribunalul Constantaa făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale prevăzute de Legea nr. 18/1991.
Dreptul de proprietate asupra terenului a fost reconstituit prin sentința 4871/2001 a Judecătoriei Constanța, rămasă irevocabilă în 2003, astfel încât condiția impusa de Legea 18/1991, privind existenta dreptului anterior datei de 05.03.1945 nu este îndeplinită.
Terenul in litigiu nu a fost preluat niciodată nici abuziv și nici legal de către stat. Imobilul nu s-a aflat niciodată in posesia reclamantului deoarece Decretul-Lege nr. 187/1945 nu s-a finalizat prin emiterea titlului de proprietate.
Terenul nu face parte din categoria terenurilor pentru care sunt incidente dispozițiile Legii nr. 18/1991, natura juridica a acestuia fiind de teren intravilan destinat construirii unei case.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate din prisma criticilor formulate Curtea apreciază neîntemeiat apelul pentru următoarele considerente:
-Reclamantul a investit Judecătoria Constanta cu soluționarea acțiunii in revendicare pentru suprafața de 2400.
Pârâții au invocat excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare pe considerentul că reclamantul, invocând preluarea abuzivă a terenului, trebuia să se prevaleze de dispozițiile legilor speciale de restituire.
Prin încheierea din 26.03.2007 Judecătoria Constanțaa respins excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare, iar prin sentința civilă nr. 1466/28.01.2008 cauza a fost declinată la Tribunalul Constanta ca instanța competentă material să judece cauza.
Investit ca urmare a declinării cauzei, în mod corect Tribunalul Constantaa repus în discuția părților excepția inadmisibilității acțiunii.
Dispozițiile art. 105 alin.1 Cod procedură civilă prevăd expres că: "actele de procedură îndeplinite de un judecător necompetent sunt nule".
Acest text stabilește un caz de nulitate necondiționată de existența unei vătămări, iar în speță, excepția inadmisibilității acțiunii a fost soluționată de judecătorie, instanța necompetentă material să soluționeze acțiunea.
Art.160 Cod procedură civilă prevede,ca o derogare de la aceste dispoziții, ca în cazul declarării necompetenței, dovezile administrate rămân câștigate cauzei. Însă, în ceea ce privește soluționarea unei excepții, nu sunt aplicabile aceste dispoziții care, se referă expres la probele administrate ci, sunt aplicabile dispozițiile art. 105 alin.1 Cod procedură civilă, astfel că, prima critica a apelantului reclamant este neîntemeiată.
-Prin sentința civila nr. 4871/20.04.2001 Judecătoria Constanțaa dispus reconstituirea titlului de proprietate emis in baza Decretului Lege 187/1945pentru înfăptuirea reformei agrare,titlu prin care autorul reclamantului,a fost împroprietărit cu 2 hectare teren din moșia expropriată de la Societatea,din care s-a extras suprafață de 2400.
Din considerentele acestei sentințe reiese ca, reclamantul a solicitat,in temeiul art.1197 si 1198Cod civil, reconstituirea înscrisului, respectiv titlul de proprietate care, a fost predat autorităților la momentul cooperativizării și nu a mai putut fi recuperat, nicidecum reconstituirea dreptului de proprietate așa cum susține în prezentul apel.
Prin aceasta hotărâre instanța a constatat existența înscrisului, respectiv a titlului de proprietate, nu a hotărât asupra dreptului de proprietate. La data pronunțării s-a reconstituit înscrisul nu și dreptul de proprietate, astfel că nu aceasta este data intrării în patrimoniul părții a dreptului de proprietate, susținerea apelantului fiind neîntemeiată.
În respectiva cerere de chemare in judecata reclamantul a susținut faptul că titlul a fost predat autorităților cu ocazia cooperativizării forțate invocând pe această cale preluarea abuzivă a imobilului. Ori, susținerile din apel vin în contradicție cu cele invocate de aceeași parte in dosarul privind titlul de proprietate asupra terenului a cărui revendicare o solicita in prezenta cauză.
Pentru redobândirea terenului reclamanții au înțeles să uzeze de dispozițiile legilor speciale respectiv Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 10/2001, deși cele două acte normative de reparație nu pot fi aplicabile concomitent aceluiași bun.
Potrivit art.6 alin.2 din Legea nr. 213/1998 bunurile preluate de stat fără titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație.
Prin urmare, o dată adoptată o lege de reparație, acțiunea în revendicare de drept comun este, în principiu inadmisibilă, dreptul de a revendica bunurile preluate fără titlu putându-se valorifica doar in condițiile legii respective, cum este cazul legii fondului funciar, pentru terenurile supuse reconstituirii dreptului de proprietate, indiferent dacă preluarea acestor terenuri de către stat sau organizațiile cooperatiste a fost făcută cu titlu sau fără nici un titlu.
Ori, terenul revendicat de reclamant face obiectul unei legi speciale de reparație, și anume, Legea nr. 18/1991, act normativ special, cu caracter reparatoriu, ce a fost adoptat și intrat în vigoare anterior promovării acțiunii in revendicare.
Față de cele ce preced, Curtea, apreciind că în mod corect prima instanță a reținut faptul ca reclamanții au deschisa calea procedurii instituită de legea fondului funciar, de care au uzat deja, va respinge apelul ca nefondat.
Întrucât intimații nu au depus la dosar chitanțele doveditoare pentru cheltuielile de judecată solicitate, cererea acestora urmează sa fie respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul civil formulat de apelantul reclamant, domiciliat în,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 510, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 23 aprilie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL și ORAȘUL PRIN PRIMAR, ambii cu sediul în Sud,-, județul C, având ca obiectrevendicare imobiliară.
Respinge ca nefondată cererea intimaților de acordare a cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 05 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, Grefier,
- - - - - -
Red.hot.jud.fond
Red./tehnored.dec.jud.apel /05.12.2008
Gref.AB/5 ex./16.12.2008
Emis 3 com.
azi, 16.12.2008
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Costea Monica
