Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 261/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 261/2008
Ședința publică de la 12 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară vicePREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară
JUDECĂTOR 2: Augustin Mândroc
JUDECĂTOR 3: Daniela Mărginean
Grefier -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
Procuror G
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 59/A/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurenții reclamanți și asistați de avocat, lipsă fiind intimații pârâți Banca Națională Română și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Județeană a Finanțelor Publice
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul nu este timbrat și s-a depus întâmpinare din partea intimatei pârâte Banca Națională a României prin Sucursala Sibiu (fax și original).
Față de lipsa timbrajului, apărătorul recurenților susține că acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare, dar se vor conforma în cazul în care instanța apreciază că trebuie timbrat.
Instanța, revine asupra dispoziției de timbrare având în vedere că această acțiune este scutită de plata taxelor judiciare, din eroare recurenții fiind citați cu această mențiune.
Se comunică câte un exemplar din întâmpinare cu apărătorul recurenților și cu reprezentantul parchetului.
Părțile arată că nu mai au cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat apărător al recurenților reclamanți solicită admiterea recursului,în principalcasarea hotărârilor cu trimiterea cauzei la instanța de fond pentru analizarea probelor, iarîn subsidiarmodificarea în parte a sentinței atacate și deciziei recurate în sensul de a se dispune și asupra cantității de aur pur rezultat din filonul găsit în proprietatea antecesorului reclamanților, mină naționalizată în baza Legii nr. 119/ 1948. Cu cheltuieli de judecată, depune chitanță.
În susținerea recursului arată că instanța de fond nu s-a pronunțat și asupra cantității de aur solicitată, provenită din acel descoperit în proprietatea antecesorului reclamanților, fapt demonstrat cu declarația martorului care era miner angajat la acea mină ( 50 dos. fond). Mai arată că la naționalizarea făcută în anul 1948 s-au ridicat numeroase cantități de aur de la foști asociați de mină, dar fără a se întocmi acte de preluare, situație în care a fost și antecesorul reclamanților. Invocă art. 1 pct. 3 și 4 din OUG 190/2000 considerând că instanța de fond nu a apreciat corect cererea de restituire a cantității de aur preluată abuziv, deși legiuitorul permite atunci când pretențiile nu se port demonstra cu înscrisuri, alte mijloace de probă. Învederează probatoriul testimonial, expertiza și înscrisurile depuse în dovedirea calității de moștenitor a reclamanților cât și în a faptului că autorul reclamanților a fost acționar la. Potrivit legii mineritului, acele cuxe erau proprietatea acționarilor, care puteau beneficia de minereul găsit la extragere. Solicită instanței, ca la deliberare să verifice legalitatea deciziei pronunțate în apel.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate. În mod corect instanța aaa cordat reclamanților doar contravaloarea cantității de 151 gr. aur fin, pentru restul pretențiilor aceștia nefăcând dovada preluării.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin Sentința civilă nr. 3527/2007, Judecătoria Alba Iuliaa admis în parte cererea reclamanților îndreptată împotriva pârâtei Sucursala județeană Sibiu pe care a obligat-o la plata contravalorii a 151 gr. aur fin, calculată la prețul practicat de la data plății, cu 2200 lei cheltuieli de judecată.
De asemenea a fost respinsă cererea îndreptată împotriva Ministerului Finanțelor Publice prin
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond, deliberând mai întâi asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților în conformitate cu art. 137 Cod pr. civ., a reținut că în speță potrivit art. 40 pct. 2 din HG 1344/2003, calitate procesuală pasivă o are împrejurare față de care a fost respinsă acțiunea formulată împotriva Ministerului Finanțelor Publice.
Cu privire la fondul cauzei, instanța de fond a reținut că din declarațiile coroborate ale martorilor audiați în cauză, rezultă că defunctului, fost proprietar de mină, i s-au confiscat până la naționalizare în 1948, mai multe minereuri de aur nativ și minereu. Nici unul dintre acești martori nu au fost în măsură să indice cantitatea de aur nativ formă de ce a fost ridicată de autoritățile comuniste din aparținând tatălui reclamanților. -//-
Potrivit adresei eliberată de Inspectoratul de Poliție al județului A nr. 39171///19.04.2007 ( 52) reiese că s-a ridicat de la, tatăl reclamanților, o cantitate de minereu aurifer. Astfel, în registrul cu operațiuni existent la nivelul serviciului de Investigare a Fraudelor, este menționat (la poziția 67) că în cursul anului 1970 s-a ridicat în vederea confiscării, de la numitul din Montană județul A, cantitatea de 25 de tone minereu aurifer, care a fost predat către Exploatarea Minieră Montană.
S-a dispus efectuarea unei expertize pentru stabilirea cantității de aur fin ce s-ar fi obținut ca urmare a prelucrării acestei cantități de 25 tone minereu aurifer.
Direcția Metale Prețioase și Pietre Prețioase din cadrul Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor a arătat în raportul de expertiză depus la dosar ( 73) că, conținutul informativ de aur fin/tonă de minereu aurifer (sursa proces verbal din 23.04.1970), al Montană, prin care se prezintă rezultatele obținute în urma prelucrării unor cantități de minereuri aurifere ridicate de la diferite persoane din zona localităților ), în această situație cantitatea de aur rezultată după prelucrarea celor 25 tone de minereu aurifer fiind de 151,00 grame aur fin.
Reiese așadar că reclamanții sunt îndreptățiți în conformitate cu art. 26 alin 1 și 34/1 din OUG nr. 190/2000, de a solicita restituirea obiectelor din aur preluate abuziv de către stat în anul 1970 de la antecesorul lor.
Potrivit art. 39 alin 2 din HG 1344/2003 dacă bunurile preluate abuziv nu se mai regăsesc fizic urmează a se plăti persoanelor îndreptățite, contravaloarea metalului prețios fin conținut, calculată la prețul practicat de la data plății.
În speță fiind vorba de 25 tone minereu aurifer care are ca și conținut după prelucrare 151 gr. aur fin, pârâta a fost obligată la plata contravalorii acestei cantități de aur fin, calculată la prețul practicat de la data plății.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, recalificat prin încheierea din 18.03.2008 în apel, raportat la disp. art. 282 ind. 1 Cod pr. civ.
În expunerea de motive apelanții au susținut că deși instanța de fond a fost investită a se pronunța asupra plății contravalorii cantității totale de 350 Kg aur, aceasta nu s-a pronunțat decât asupra cantității de aur rezultată din prelucrarea celor 25 tone minereu aurifer confiscat de la antecesorul lor, deși din probatoriul administrat a rezultat clar că la momentul naționalizării s-a preluat și filonul de aur descoperit de proprietarul minei în greutate de 200- 300 kg aur nativ.
Astfel, martorul a confirmat preluarea acestui, aspecte cunoscute întrucât la momentul naționalizării lucra ca miner la " 1 și 2" proprietatea antecesorului reclamanților apelanți, participând efectiv la data ridicării filonului.
-//-
Cu toate acestea instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestei pretenții a apelanților, situație care impune trimiterea cauzei spre rejudecare în favoarea aceleiași instanțe de fond.
Pe de altă parte, instanța de fond nu a primit la dosar actele contabile ale minei din perioada naționalizării, acte din care instanța putea concluziona asupra faptului că din antecesorului apelanților se extrăgea aur de bună calitate precum și asupra cantităților ce se extrăgeau din minereul aurifer.
La rândul său, pârâta a declarat apel doar sub aspectul cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina sa.
Astfel, s-a susținut că instanța de fond în mod greșit a dispus obligarea pârâtei apelantă la plata în întregime a cheltuielilor de judecată deși acțiunea a fost admisă doar în parte.
Dacă onorariul de avocat a fost calculat la valoarea inițială a cererii de chemare în judecată 350 kg aur fin, este inechitabil ca apelanta să fie obligată să-l suporte în întregime, în condițiile în care pretențiile reclamanților au fost admise într-o mică măsură (151 gr. aur fin).
De asemenea, suportarea în întregime a expertizei tehnice este nelegală, în condițiile în care această probă a profitat ambelor părți.
Pârâta apelantă a formulat întâmpinare față de apelul reclamanților solicitând respingerea acestuia întrucât în speță nu s-au administrat probe din care să rezulte că preluarea s-a făcut în temeiul vreunui act normativ limitat enumerat la art. 26 alin 1 ind. 2 din OUG 190/2000 și care este esențial pentru determinarea caracterului abuziv al preluării și stabilirea de măsuri reparatorii în sarcina
Pe de altă parte, așa cum în mod corect s-a reținut de prima instanță, martorii audiați nu au fost în măsură să indice cantitatea de aur nativ cuprinsă în, chiar reclamanții oferind o marjă de eroare de 150 kg aur.
Mai mult, susținerea că nu s-au întocmit documente cu privire la cantitatea de aur confiscată nu este credibilă, în toate situațiile similare aflate pe rolul instanțelor având ca obiect confiscări de minereuri din aceeași zonă, prezentându-se înscrisuri întocmite de autorități cu ocazia confiscării sau documente existente la arhivele Statului.
La rândul lor reclamanții intimați au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului declarat de pârâta instanța de fond făcând o corectă aplicare a disp. art. 274 Cod pr. civ. în condițiile în care pârâta s-a opus admiterii acțiunii iar raportul de expertiză efectuat în cauză era obligatoriu pentru a se stabili contravaloarea cantității de aur fin conținută de bunurile confiscate.
Prin Decizia civilă nr. 59/A/18 martie 2008 Tribunalului Alba pronunțată în dosar nr-, apelurile au fost respinse.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că în speță, apelanții reclamanți au susținut că antecesorului lor, i s-a confiscat cantitatea de 350 kg aur fin preluată abuziv în baza Legii 638/1946 și Legii 119/1948.
-//-
Din înscrisurile existente la dosarul instanței de fond a rezultat că în cursul anului 1970 antecesorului apelanților i s-a ridicat în vederea confiscării cantitatea de 25 tone minereu aurifer.
În ce privește cantitatea de aur confiscată ca efect al naționalizării, reclamanții nu au fost în măsură să depună nici un înscris cu care să probeze preluarea și cantitatea confiscată.
Probatoriul testimonial administrat în cauză la cererea reclamanților deși a confirmat măsura confiscării minereului de aur nativ și minereu găsit în antecesorului la momentul naționalizării nu au fost în măsură să probeze cantitatea de aur nativ ridicată de autoritățile comuniste.
Astfel, martora deși a confirmat preluarea aurului din lui nu a putut preciza cantitatea preluată și cea rezultată în urma prelucrării.
La rândul său, martorul a confirmat existența unui de aur pur în antecesorului apelanților, însă după naționalizare, fără a putea preciza dacă înainte de naționalizare ar fi descoperit un asemenea și nici nu a putut indica ce greutate a avut filonul descoperit.
În ce privește martorul, acesta a fost singurul martor care a indicat o cantitate de aur preluată în 1948, în jur de 250- 300 kg, însă depoziția acestuia s-a referit la preluarea din care avea mai mulți proprietari, între care și.
De asemenea, martorul a precizat că s-a preluat și s-a transportat la uzina de preparare din cadrul Montană atât aur nativ cât și minereu, "cam 40% minereu piatră iar aur nativ s-a dus în bidoane din vâna de de 5-10- 15 cm grosime".
În aceste condiții, depozițiile coroborate ale martorilor nu au putut stabili nici cantitatea de aur preluată în 1948 sub formă de aur nativ și minereu, nici greutatea filonului descoperit în, împrejurare față de care instanța de fond în mod corect a reținut că pretențiile apelanților reclamanți sub acest aspect nu sunt dovedite.
Este adevărat că în condițiile preluărilor abuzive operate în perioada naționalizării, persoanele deposedate abuziv au fost în imposibilitate de a deține înscrisuri doveditoare în toate situațiile cu atât mai mult cu cât preluarea s-a făcut de stat în baza legii, însă acest aspect poate fi complinit prin administrarea probelor testimoniale care să confirme întinderea dreptului la restituire, în lipsa acestora instanța nefiind în măsură să facă o medie între cantitatea pretinsă și cea estimată de martorii audiați, așa cum au invocat apelanții în calea de atac.
Pe de altă parte, după cum rezultă din actele depuse la filele 6-12 în dosarul instanței de fond, antecesorul apelanților nu era singurul proprietar al minei "", acesta deținând împreună cu alți titulari, părți din cuxele componente ale asociației miniere "" împrejurare față de care, nici sub acest aspect pretențiile reclamanților nu sunt justificate, aceștia neputând
-//-
proba dreptul lor exclusiv la restituirea aurului preluat la naționalizare, cu atât mai mult cu cât, chiar martorul a declarat că "" avea mai mulți proprietari, între 15-20, care o exploatau la momentul naționalizării.
În ce privește susținerile apelanților privitoare la actele contabile din perioada naționalizării care nu au fost primite de instanța de fond, acestea au fost depuse în apel ( 16-50) însă nu prezintă relevanță juridică sub aspectul justificării pretențiilor reclamanților, câtă vreme vizează activitatea minieră din 1937, neputându-se prezuma că după 11 ani la momentul naționalizării din 1948 cantitatea de minereu prelucrat și conținutul de aur fin conținut de acesta ar fi sensibil egale cu cele din 1937.
Apelul pârâtei a fost respins cu motivarea că în cauză sunt aplicabile disp. art. 274 Cod pr. civ., deoarece s-a opus la admiterea acțiunii.
Împotriva deciziei au declarat recurs în termen motivat, reclamanții, criticând soluția instanței de apel pentru nelegalitățile prev. de art. 304 pct. 7 și 9 Cod pr. civ. solicitând admiterea recursului și modificarea celor două hotărâri asupra cantității de aur confiscat de 250 kg aur pur.
În motivarea recursului au susținut în esență că, în mod greșit instanțele au reținut că de la antecesorul lor ar fi fost confiscată doar cantitatea de 151 gr. aur fin când în realitate, din probele testimoniale rezultă că de la acesta a fost confiscată cantitatea de minim 250 kg aur fin sub formă de și minereu de aur. Au mai susținut că martorii audiați în cauză, și care au avut calitatea de muncitori la proprietatea antecesorului reclamanților au indicat cantitatea de 25 tone minereu aurifer și un. Că martorii, și au apreciat cantitatea de aur fin 200- 250 kg, iar prin expertiza tehnică efectuată în cauză s-a stabilit că minereul aurifer avea o concentrație de aur fin.
Au mai susținut că instanța de apel nu a analizat cu obiectivitate probele administrate și legalitatea și temeinicia sub aspectul legitimării recurenților ca și moștenitori ai defunctului deși au făcut dovada acestei calități cu certificatul de moștenitor, dar că moștenitorii acestuia din urmă, deși nu au manifestat interes, decedând, recurenții au această calitate. Că și de la "" unde erau mai mulți acționari, numai recurenții au invocat pretenții.
Intimata a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu în baza art. 306 alin 2 Cod pr. civ. se constată că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală.
În mod corect instanțele au stabilit cantitatea de aur pur confiscată de la antecesorul pârâților ca fiind de 151 gr. aur fin. La această concluzie, instanțele au avut în vedere documentele pe care recurenții le-au depus la dosar, coroborate cu raportul de expertiză efectuat în cauză și care stabilește științific cantitatea de aur pur existentă în 1000 kg de minereu aurifer.
-//-
(continuarea deciziei civile nr. 261/2008 dată în dosar nr-)
Martorii audiați în cauză și care indică o mare cantitate de minereu aurifer aproximează această cantitate și nu o pot spune cu exactitate (făcând referire la grămada de minereu aurifer) - fără a fi cântărită în fața lor
și după trecerea unui timp de aproximativ 60 de ani. Mai mult nici unul din martori nu a fost în măsură să indice cantitatea de aur existentă în filonul de aur. Mai mult, martorul a declarat că întreaga cantitate de aur a fost ridicată de la "" unde, din susținerile recurenților existau circa 20 de acționari, printre care și.
De reținut că moștenitorii lui, au fost ca fiind recurenții, dovedit cu acte de stare civilă și pentru acest motiv, calitatea procesuală activă a acestora a fost reținută.
Faptul că instanțele au dispus plata unor despăgubiri ce a fost reținută doar la 151 de gr aur fin, nu înseamnă că instanțele nu s-au pronunțat asupra pretențiilor recurenților de 350 kg aur fin. De altfel chiar aceștia acceptă o marjă de eroare de 200 kg când susțin că aurul fin confiscat a fost de la 150- 350 kg.
Față de aceste considerente, recursul se privește a fi neîntemeiat, urmând ca în baza art. 312 alin 1 Cod pr. civ. să fie respins.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții și împotriva Deciziei Civile nr. 59/A/25 martie 2008 Tribunalului Alba, pronunțată în dos. nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 2008.
Președinte, - - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red.
Tehnored. 2 ex/22.09.2008
-
-,
Președinte:Cristina Gheorghina Nagy NicoarăJudecători:Cristina Gheorghina Nagy Nicoară, Augustin Mândroc, Daniela Mărginean
