Obligație de a face. Decizia 262/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 262/2008
Ședința publică de la 12 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară vicePREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară
JUDECĂTOR 2: Augustin Mândroc
JUDECĂTOR 3: Daniela Mărginean
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 106/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurent pârât asistat de avocat, lipsă fiind recurenta pârâtă și intimații reclamanți - și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este timbrat cu 0,30 lei taxă judiciară de timbru și netimbrat cu taxă judiciară de timbru de 4 lei și s-a depus întâmpinare din partea itnimaților reclamanți - și.
Apărătorul recurenților pârâți depune în fața instanței taxa judiciară de timbru în sumă de 4 lei, și în probațiune acțiunea precizată în cuprinsul motivelor de recurs și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu, copie după contractul de vânzare cumpărare al reclamanților și chitanță onorar de avocat.
Instanța comunică un exemplar din întâmpinare cu apărătorul recurenților, care arată că nu solicită termen pentru studiu deoarece a luat cunoștință despre conținutul acesteia.
Partea prezentă arată că nu mai are cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul recurenților pârâți solicită admiterea recursului, schimbarea în totalitate a hotărârii pronunțate de Tribunalul Sibiu în apel, și pe cale de consecință schimbarea în tot a sentinței pronunțate la fond de către Judecătoria Sibiu, și rejudecând cauza pe fond respingerea acțiunii reclamanților. Cu cheltuieli de judecată.
-//-
În susținerea recursului arată că în mod nelegal instanța a dispus ridicarea unor anexe ce se află pe aceeași poziție de peste 20 ani, și în prezent recurenții fiind chiriași în baza unui contract de încheiere valabil, nemodificat (primul contract de închiriere a fost încheiat în anul 1983). Învederează înscrisurile depuse în probațiune la acest termen și considerentele prezentate pe larg în motivele de recurs, arătând că folosința bunului închiriat le este afectată.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 6561/2007 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar nr- a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții - și fiind obligați pârâții să desființeze și să ridice edificiile amplasate pe imobilul înscris în CF nr. 51589 Sibiu nr. top 1099/1/1/2, 1100/1/2 - grădină în suprafață de 180 mp iar în caz de refuz, au fost autorizați reclamanții să îndeplinească această obligație, pe cheltuiala pârâților. De asemenea, pârâții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit evidențelor de carte funciară, imobilul înscris în CF nr. 51589 Sibiu, nr. top 1099/1/1/2, 1100/1/2 - grădină în suprafață de 180 mp se află în proprietatea reclamanților care s-au întabulat în CF în baza unei hotărâri judecătorești de sistare a stării de indiviziune.
Pârâții au deținut în baza unui contract de închiriere anterior hotărârii de sistare a indiviziunii un apartament din imobilul construcție partajat cât și suprafața de 103,61 mp din cei 296 mp cu destinație de curte și grădină.
S-a constatat în baza concluziilor raportului de expertiză efectuat la fond că edificiile menționate de reclamanți în acțiunea formulată se află pe imobilul proprietatea reclamanților și s-a apreciat că în sarcina acestora din urmă nu se poate reține nici o obligație de a respecta dispozițiile unui contract de închiriere în care nu figurează ca parte contractantă și care nu reflectă nici situația juridică actuală a imobilului.
În drept s-a reținut incidența disp. art. 1169 Cod civ. art. 480 și urm. Cod civ. și art. 274 Cod pr. civ.
Prin decizia civilă nr. 106/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- a fost respins apelul declarat de apelanții și împotriva sentinței menționate mai sus.
În considerentele deciziei s-a reținut că prima instanță a constatat în mod corect că imobilul înscris în discuție este proprietatea reclamanților
-//-
care l-au dobândit prin sentința civilă 1780/2006 a Judecătoriei Sibiu ca urmare a sistării indiviziunii cu Statul român iar faptul că pârâții dețin un contract de închiriere nu le permite să folosească terenul cu atât mai mult cu cât ei cunoșteau încă de la data încheierii contractului că terenul este proprietate indiviză.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții criticând atât decizia cât și sentința primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea recursului, schimbarea deciziei tribunalului cât și a sentinței judecătoriei și respingerea acțiunii civile formulate de reclamanți.
În expunerea motivelor de recurs se arată că pârâții dețin în baza contractului de închiriere nr. 1771/2005 un apartament cât și suprafața de 103,61 mp cu destinația curte și grădină că deși situația juridică a imobilului construcție și teren s-a schimbat prin sistarea stării de indiviziune contractul de închiriere menționat nu s-a modificat, fiind încă în vigoare și oricum litigiul în care s-a dispus sistarea stării de indiviziune s-a soluționat fără ca pârâții să aibă cunoștință de acesta iar Statul român care trebuia să le protejeze interesele nu a fost interesat de acest teren.
Precizează că terenul pe care îl foloseau nu putea fi înstrăinat decât pârâților în baza art. 9 din Legea nr. 112/1995 iar reclamanții s-au întabulat nelegal pe terenul folosit de pârâți încă din anul 1983.
Arată, de asemenea, că au formulat sub nr- al Judecătoriei Sibiu acțiune de obligare a Statului român la perfectarea unui contract de vânzare cumpărare a imobilului.
În fine, susțin că sunt și în prezent titularii unui contract de închiriere perfect valabil astfel că dețin terenul în baza unui titlu legal iar folosința bunului închiriat le este afectată.
Recursul nu este motivat în drept.
Prin întâmpinarea formulată în cauză intimații - și au solicitat respingerea recursului și obligarea la plata cheltuielilor de judecată, arătând că au devenit proprietari exclusivi asupra imobilului în litigiu ca urmare a unei hotărâri de partaj definitive și irevocabile astfel că în mod corect instanța de fond a reținut că prin ocuparea acestei suprafețe de teren recurenții aduc atingere dreptului de proprietate al reclamanților.
Precizează că în cuprinsul contractului de închiriere al apelanților nu există vreo identificare topografică a terenului aferent locuinței deținute în folosință iar din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă fără putință de tăgadă că reclamanții au devenit proprietari tabulari asupra terenului pe care există o serie de edificii și îngrădiri fără forma legale făcute de recurenți.
Verificând decizia atacată prin prisma motivelor invocate și în raport cu normele legale incidente, Curtea a constatat în fapt și în drept următoarele:
-//-
Este adevărat că recurenții pârâți sunt beneficiarii unui contract de închiriere valabil care are ca obiect și o suprafață de teren de 103,61 mp din totalul de 296 mp cu destinație de curte și grădină.
Însă, obligația de a asigura pârâților folosința lucrului pe toată durata locațiunii incumbă Statului român care are calitatea de locator, iar nu reclamanților care sunt terți față de contractul de închiriere menționat.
Ca atare, așa cum corect au reținut instanțele fondului, pârâții nu se pot prevala de existența validă a acestui contract de închiriere la care reclamanții nu sunt părți pentru a continua să folosească o suprafață de teren asupra căreia proprietari sunt ca urmare a sistării stării de indiviziune doar reclamanții.
În situația în care locatarul este tulburat în folosință prin faptul exercitării de către un terț a unui drept de proprietate asupra lucrului, locatorul poate fi obligat să răspundă de pierderea sau reducerea folosinței într-una din modalitățile prevăzute de art. 1427-1428 Cod civ.
Prin urmare, și în speță, pârâții se pot îndrepta împotriva Statului român cu care au încheiat contractul de locațiune pentru ca acesta să răspundă de reducerea folosinței aferentă celor 42 mp care în prezent se găsesc în proprietatea exclusivă a reclamanților.
Examinarea susținerilor vizând faptul că terenul care formează obiect al contractului de închiriere nu putea fi vândut decât pârâților iar reclamanții s-au întabulat nelegal asupra acestuia, excede obiectului dosarului de față în condițiile în care prima instanță a fost sesizată doar cu o obligație de a face, fără a se pune în discuție titlul reclamanților ori obligația Statutului român conform art. 9 din Legea nr. 112/1995 pe calea unei eventuale cereri reconvenționale.
Dealtfel aceste aspecte pot fi susținute și valorificate de către pârâți în cadrul acțiunii de obligare a Statului român la încheierea unui contract de vânzare cumpărare a imobilului pe care au înregistrat-o, după cum afirmă, pe rolul Judecătoriei Sibiu sub dosar nr-.
Față de cele ce preced, constatând că niciunul din motivele de nelegalitate prev. de art. 304 Cod pr. civ. nu pot fi reținute ca întemeiate, Curtea, în baza art. 312 Cod pr. civ. va respinge ca nefondat prezentul recurs.
În temeiul art. 274 Cod pr. civ. recurenții vor fi obligați să plătească intimatei - suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat ( 14).
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții și împotriva Deciziei Civile nr. 106/14 aprilie 2008 Tribunalului
-//-
(continuarea dispozitivului deciziei civile nr. 262/2008 dată în dosar nr-)
H, pronunțată în dos. nr-.
Obligă pe recurenți să plătească intimatei -, suma de 300 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 2008.
Președinte, - - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red.
Tehnored. 2 ex/19.09.2008
-
-,
Președinte:Cristina Gheorghina Nagy NicoarăJudecători:Cristina Gheorghina Nagy Nicoară, Augustin Mândroc, Daniela Mărginean
