Obligația de a face. Decizia 302/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 302
Ședința publică de la 01 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 3: Costinela Sălan
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamantul și pârâții, -, împotriva deciziei civile nr. 7 din 18 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr- și a sentinței civile nr.3282 din 25 septembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Tg.Cărbunești, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul reclamant personal și asistat de avocat și recurentele pârâte personal, - personal, lipsind recurenții pârâți,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Constatând că părțile nu mai au cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța a acordat cuvântul asupra recursurilor.
Avocat, pentru recurentul reclamant, a susținut oral, motivele scrise întemeiate pe dispozițiile art.304, pct.7 raportat la art. 295 al.2 cod proc. civ. față de care a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea administrării de noi probe, cu cheltuieli de judecată.
Recurenta pârâtă a solicitat admiterea recursului conform motivelor scrise. A solicitat admiterea recursului formulat de pârâții -, și și respingerea recursului formulat de reclamantul.
Recurenta pârâtă - a solicitat admiterea recursului său și a celui formulat de pârâții și și respingerea, ca nefondat, a recursului formulat de reclamantul.
Avocat, pentru recurentul reclamant, cu privire la recursurile formulate de pârâți, a pus concluzii de respingerea acestora, ca nefondate.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față;
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Tg. Cărbunești sub nr.4471/2006/ 23.05.2006, reclamantul chemat în judecată pe pârâții -, și, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, să se stabilească în funcție de actele de proprietate, hotarul despărțitor dintre proprietatea reclamantului și a pârâtei - în partea de miază-noapte și între proprietatea sa și a pârâților și în partea de miază-zi, să fie obligați aceștia la desființarea construcțiilor edificate pe terenul său în cazul în care se va stabili că aceștia au edificat construcții, iar în caz de refuz, să fie autorizat reclamantul să execute aceste lucrări pe cheltuiala pârâților, precum și obligarea acestora la desființarea plantațiilor ce s-ar găsi pe terenul său.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în fapt este proprietarul terenului înscris în titlul de proprietate - din 15 ianuarie 2002 și în partea de miază-noapte este vecin cu proprietatea pârâtei -, conform titlului de proprietate -, iar în partea de miază-zi este vecin cu proprietatea pârâților și, conform titlului de proprietate nr.-/19.06.2001, însă între aceștia au existat neînțelegeri cu privire la hotarul despărțitor.
Prin sentința civilă nr. 3282/25.09.2007 pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești în dosarul nr-, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei -.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâților, și.
S-a omologat raportul de expertiză întocmit de experții, stabilindu-se linia de hotar dintre proprietatea reclamanților și proprietățile pârâților, și pe aliniamentul determinat de proiecția acoperișurilor construcțiilor învecinate, aliniament ce pornește din gardul situat la frontul stradal, se continuă cu aliniamentul care urmărește proiecția acoperișurilor construcțiilor și după ce depășește zona construcțiilor se continuă cu aliniamentul gardurilor existente între proprietățile părților, astfel încât lățimile la stradă(DJ 675) să fie 9,05 lățimea proprietății reclamantului, 21,17 -lățimea proprietății pârâților și; 13m - lățimea proprietății pârâților și.
S-au respins celelalte capete de cerere.
S-a respins acțiunea reclamantului față de pârâta -, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Au fost compensate cheltuielile de judecată, fiind obligați pârâții și către reclamant la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 390 lei în solidar, iar pârâții și către reclamant la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 390 lei, în solidar.
S-a reținut că, potrivit titlului de proprietate nr.-/15.01.2002 reclamantul este proprietarul unui teren în suprafață de 1146 mp. situat în intravilanul localității, județul G, tarlaua 4, parcelele 245 și 246, de categorie curți-construcții și vii.
Pârâții și sunt beneficiarii titlului de proprietate nr.-/19.06.2001, prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 4306 mp. teren situat în intravilanul localității, județul G, situat în tarlalele 3 și 4, parcelele 159, 251/2, 250, 251/1, 160, 249, de categorie curți - construcții, arabil, livezii și vii.
Observând și titlul de proprietate nr.-/22.02.2001 instanța a reținut că în favoarea pârâtei - s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1542 mp. teren situat în intravilanul localității, județul G, în tarlaua 4, parcelele 243, 243, de categorie curți-construcții și vii.
De asemenea, instanța a reținut că prin contractul de întreținere încheiat între numiții și -, pe de o parte, în calitate de înstrăinători și întreținuți și numiții și, în calitate de întreținători și dobânditori, autentificat sub nr.832 din 29.04.2004 la Biroul Notarului Public " ", pârâta - a înstrăinat pârâților și suprafața totală din titlul de proprietate nr.-/22.02.2001.
În speță, instanța reținut că pârâta -, prin contractul de întreținere autentificat sub nr.832 din 29.04.2004 la Biroul Notarului Public " ", a înstrăinat terenul său înscris în titlul de proprietate nr.-/22.02.2001 numiților și, astfel că, față de această constatare citarea în cauză a pârâtei - nu este justificată. Împotriva sentinței au declarat apel reclamantul, precum și pârâții, și -.
Apelantul reclamant a invocat că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere, ci doar asupra grănițuirii, deși a solicitat să fie desființate construcțiile edificate de pârâți pe terenul reclamantului, iar în cazul refuzului acestora să fie desființate de către reclamant, pe cheltuiala pârâților, precum și obligarea acestora la desființarea plantațiilor de pe terenul reclamantului.
A mai susținut că nu s-a avut în vedere lățimea terenului deținut de reclamant și nici semnele de hotar.
Apelanții pârâți, și - au invocat că în mod greșit s-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată și în urma compensării obligați pârâții la cheltuieli de judecată, întrucât nu s-a schimbat linia de hotar existentă.
Apelanții pârâți și au invocat că imobilele construcții nu sunt amplasate în linie dreaptă și ca atare, nu se poate trasa linia de hotar determinat de proiecția acoperișurilor și nici de gardul despărțitor.
Că, la efectuarea expertizei nu s-a avut în vedere garajul improvizat al reclamantului, amplasat sub streașina șoprului pârâților și nici faptul că reclamantul are de vie și un pom pe lângă linia de hotar.
Au mai susținut că în mod greșit au fost obligați și la cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr.7 din 18 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de apelantul reclamant și apelanții pârâți -, și.
Pronunțându-se astfel instanța de apel a constatat că la stabilirea liniei de hotar s-au avut în vedere lățimile la frontul stradal rezultate din actele de proprietate ale părților existente la dosarul cauzei, dar și faptul că pe terenurile în litigiu sunt amplasate construcții foarte vechi ale părților, astfel că nu se pune problema ca vreuna din acestea să fie pe terenul vecinului, iar ca semne vechi de hotar au fost avute în vedere gardurile vechi existente între terenurile părților, recunoscute de acestea ca fiind amplasate pe linia de hotar și care au putut fi considerare repere de hotar necontestate.
S-a reținut în raportul de expertiză cu privire la reclamantul că ocupă suprafața de 1109. în limitele hotarelor existente și a proiecției acoperișurilor construcțiilor de pe acest teren, iar suprafața din actul de proprietate este de 1146. pârâții și ocupând suprafața de 1482. în limitele hotarelor existente și a proiecției acoperișurilor construcțiilor de pe acest teren.
Suprafața din actul de proprietate este de 1542. pârâții și ocupă, conform expertizei, suprafața de 2512. în limitele hotarelor existente și a proiecției acoperișurilor construcțiilor de pe acest teren, suprafața din actul de proprietate fiind de 2593.
Așadar, s-a constatat că părțile dețin suprafețe mai mici decât cele din actele de proprietate, concluzionând cei trei experți că acestea nu ocupă teren de la vecini, reclamantul deținând un front la stradă de 8,94. în loc de 9,05. pârâții și o lățime de 12,8 la stradă, în loc de 13. iar pârâții și o lățime de 21,17.
Neîntemeiate sunt și susținerile apelanților pârâți și că nu s-a avut în vedere de expert garajul construit de reclamant, constatându-se de tribunal că, așa cum a fost poziționat pe schița însoțitoare de la fila 173, garajul este amplasat în proprietatea reclamantului.
Nu rezultă din raportul de expertiză că vreunul din pârâți au edificat construcții sau au făcut plantații pe terenul reclamantului, ori că gardul vechi din ștacheți se află amplasat pe proprietatea reclamantului, reținându-se că acesta este pe linia de hotar, iar construcțiile sunt foarte vechi, așa încât, nu se poate pune problema ca vreuna din acestea să fie situată pe terenul reclamantului.
În mod justificat instanța de fond a respins capetele de cerere formulate de reclamant, prin care a solicitat să se desființeze pomii ce se vor stabili în urma grănițuirii că se află pe terenul său, gardul din ștacheți și construcțiile, iar în caz de refuz al pârâților, să fie autorizat reclamantul să efectueze lucrarea pe cheltuiala acestora.
Nu sunt întemeiate nici motivele de apel referitoare la compensarea cheltuielilor de judecată, întrucât potrivit art. 584 Cod civil, orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa, cheltuielile grănițuirii făcându-se pe
Împotriva ambelor hotărâri, în termen legal au declarat recurs reclamantul și pârâții, -, și, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul reclamant a susținut că instanțele anterioare nu au cercetat fondul litigiului, motiv pentru care în temeiul art. 312 alin.1 Teza I, 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 7 Cod pr. civilă, a solicitat casarea celor două hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
A învederat că soluțiile instanțelor anterioare s-au bazat pe o expertiză tehnică ce vine în contradicție cu mențiunile din actul său de proprietate, cât și cu o altă expertiză efectuată în anul 2003 în dosarul nr.2959/2003 al Tribunalului Gorj, întrucât dimensiunile frontului stradal în ceea ce privește proprietatea sa, sunt mai mari în actele ce au fost emise în baza legii fondului funciar și în expertiza întocmită în anul 2003, în comparație cu cele stabilite prin expertiza tehnică întocmită în cauză.
A arătat că instanțele s-au raportat la o expertiză incorectă, care a nemulțumit toate părțile, dar care îl dezavantajează în mod deosebit pe reclamant, deoarece micșorează frontul stradal al acestuia și-n același timp, mărește frontul stradal al vecinilor săi.
A criticat hotărârile instanțelor anterioare arătând că, deși a solicitat încuviințarea probei cu martori pentru a demonstra că pârâții au desființat gardul despărțitor dintre cele două proprietăți, această cerere a fost respinsă în mod nejustificat și prin urmare, greșit instanțele au făcut aplicarea dispozițiilor art. 1169 Cod civil.
A criticat de asemenea, modalitatea de soluționare a capătului de cerere privind ridicarea construcțiilor în litigiu, învederând că reperele la care s-au raportat experții nu sunt reale, în cauză fiind demonstrat că pârâții au edificat construcțiilor abuziv și fără autorizație pe terenul reclamantului.
Recurentul reclamant mai arătat că hotărârile pronunțate în cauză sunt nelegale, întrucât instanțele nu s-au pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere, ci numai asupra cererii privind grănițuirea.
Prin recursul declarat, pârâții -, și, au criticat hotărârile instanțelor anterioare, susținând că în mod greșit au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată, nefiind necesară grănițuirea dintre proprietăți, deoarece aceasta a fost făcută de peste 50 de ani.
De asemenea, au arătat că actele depuse la dosar de către reclamant sunt ale fratelui său și respectiv ale tatălui acestuia și vizează alte proprietăți.
Recurenții pârâți și au criticat hotărârile anterioare, invocând aceleași critici ca și recurenții pârâți, precizând în plus că toate construcțiile aflate în litigiu au o vechime de peste 100 de ani, astfel că nu puteau fi edificate pe terenul reclamantului.
Recursurile declarate de reclamant și de pârâții, și sunt nefondate, având în vedere următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 129 alin. 6 Cod pr. civilă, instanța are obligația să examineze cererile cu judecata cărora a fost investită, pronunțându-se în limitele investirii făcută de părțile implicate în proces.
Dispozițiile menționate sunt imperative, astfel încât ele trebuie respectate întru totul de instanțele de judecată, încălcarea acestora atrăgând în mod evident nelegalitatea hotărârii judecătorești.
În speță, dispozițiile art. 129 alin. 6 Cod pr. civilă au fost aplicate atât de instanța de fond, cât și de instanța de apel, fiecare din cele două instanțe pronunțându-se expres asupra cererilor cu judecata cărora au fost investite.
Prin acțiunea introductivă, reclamantul a formulat mai multe capete de cerere, respectiv stabilirea hotarului despărțitor dintre proprietatea sa și a pârâtei -, în partea de miază - noapte și între proprietatea sa și a pârâților și, în partea de miază-zi, obligarea pârâților la desființarea construcțiilor edificate pe terenul său, cât și obligarea acestora la desființarea plantațiilor ce s-ar găsi pe terenul său.
Prima instanță a examinat acțiunea pe fond, prin prisma celor trei capete de cerere cu judecata cărora a fost investită și s-a pronunțat expres cu privire la toate cele trei capete de cerere.
Astfel, din dispozitivul sentinței civile nr.3282/25 septembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești, rezultă în mod incontestabil că instanța a admis capătul de cerere privind grănițuirea și a respins celelalte două capete de cerere, iar în considerentele hotărârii instanța de fond a arătat argumentele de fapt și de drept care au condus la pronunțarea acestei soluții.
În atare situație, susținerile recurentului reclamant în sensul că instanța nu s-a pronunțat pe fond, cu privire la toate capetele de cerere, sunt neîntemeiate.
Cât privește soluția instanței de apel, Curtea constată de asemenea că această instanță s-a conformat dispozițiilor art. 129 alin. 6 Cod pr. civilă, pronunțându-se asupra apelurilor cu judecata cărora a fost investită, examinând în totalitate criticile formulate atât de reclamant, cât și de pârâți.
Susținerea reclamantului privind modalitatea în care instanțele au dispus grănițuirea dintre proprietățile părților este de asemenea, nefondată.
Din lucrările dosarului rezultă că stabilirea hotarului dintre proprietățile părților s-a făcut în raport de măsurătorile efectuate pe teren de experții tehnici, și, măsurători ce au avut în vedere amplasamentele terenurilor ocupate de părți, semnele de hotar vechi existente pe aceste terenuri, cât și actele de proprietate prezentate de acestea.
Din concluziile celor trei experți, rezultă că atât reclamantul, cât și pârâții dețin acte de proprietate pentru suprafețe mai mari, dar ocupă în fapt suprafețe mai mici decât cele înscrise în actele de proprietate.
Astfel, cu privire la reclamantul experții au constatat că, deși în actul de proprietate are menționată suprafața de 1146. în fapt acesta ocupă suprafața de 1109. suprafață ce se înscrie în limita hotarelor existente și a proiecției acoperișurilor construcțiilor de pe acest teren.
În ceea ce privește pe pârâții și, s-a constatat că, deși în actul de proprietate este înscrisă suprafața de 1542. în fapt ocupă 1482. iar pârâții și ocupă suprafața de 2512. cu toate că în conformitate cu actul lor de proprietate sunt îndreptățiți să dețină 2593.
Experții precizează faptul că pârâții, ca și reclamantul dețin suprafețele de teren rezultate la măsurători în limitele hotarelor existente și a proiecției acoperișurilor construcțiilor de pe aceste terenuri.
Concluzia finală a expertizei întocmită de cei trei experți este în sensul că nici una dintre părțile implicate în proces nu ocupă teren de la vecini, iar hotarul dintre proprietăți marcat de gardurile vechi existente între terenurile părților, nu a fost modificat.
Cu ocazia efectuării expertizei gardurile vechi existente între terenurile părților au fost recunoscute de acestea ca fiind pe linia de hotar și-n atare situație, în mod corect au fost luate drept reper de către experți la efectuarea măsurătorilor, în vederea întocmirii expertizei tehnice dispusă de instanța de judecată.
Față de concluziile expertizei tehnice de specialitate ce a fost întocmită în cauză, Curtea constată că instanțele anterioare au reținut în mod corect că pârâții nu au deplasat gardurile existente, în scopul acaparării din terenul proprietatea reclamantului și implicit, pentru micșorarea frontului la stradă al acestuia.
Cu privire la întinderea frontului stradal al proprietăților reclamantului și pârâților, din înscrisurile aflate la dosar coroborate cu raportul de expertiză întocmit în cauză, rezultă că acestea sunt cele menționate în actele de proprietate ale părților.
În atare situație, instanțele anterioare au făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 584 Cod civil, stabilind hotarul despărțitor dintre proprietățile părților pe baza concluziilor raportului de expertiză întocmit la instanța de fond de experții, și.
Critica recurentului reclamant referitoare la modalitatea de soluționare a capătului de cerere privind desființarea construcțiilor edificate pe terenul său este de asemenea, nefondată.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză,rezultă că toate construcțiile menționate de reclamant ca fiind edificate abuziv de pârâți pe terenul său, se află în realitate pe terenurile acestora, fără să ocupe vreo porțiune din terenul proprietatea reclamantului.
Rezultă de asemenea că aceste construcții sunt foarte vechi, așa încât susținerile recurentului reclamant din acest punct de vedere sunt neîntemeiate și nu pot fi reținute.
Acestea au fost de altfel și concluziile instanțelor anterioare care s-au bazat pe expertiza tehnică întocmită în cauză, nefiind administrată proba testimonială, întrucât nu a fost solicitată.
De altfel, aspectele legate de identificarea construcțiilor și a vechimii acestora puteau fi lămurite pe deplin, numai prin efectuarea expertizei de specialitate, experții având cunoștințele tehnice necesare în vederea formulării unor concluzii pertinente.
În ceea ce privește criticile recurenților pârâți, și, cu privire la actele de proprietate de care s-a prevalat reclamantul, Curtea constată că acestea sunt nefondate, deoarece din lucrările dosarului rezultă că acesta este titularul dreptului de proprietate recunoscut în baza legii fondului funciar, pentru suprafața de 1146. situată în intravilanul localității, județul G, conform titlului de proprietate nr.-/15 ianuarie 2002, existent la fila 2 din dosarul de fond.
Nici susținerile referitoare la obligarea în mod greșit la plata cheltuielilor de judecată nu sunt justificate, deoarece în raport de prevederile art. 584 Cod civil, cheltuielile grănițuirii trebuie suportate de toți proprietarii, astfel încât, în mod corect instanța de fond a dispus compensarea cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant în scopul grănițuirii proprietăților părților.
Față de considerentele expuse, constatând că în cauză nu subzistă nici unul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 Cod pr. civilă recursurile declarate de reclamant și de cei patru pârâți sunt nefondate și în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, urmează a fi respinse.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâta -, Curtea constată că acesta este lipsit de interes, în condițiile în care acțiunea reclamantului față de această pârâtă a fost respinsă, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de reclamantul și pârâții, -, împotriva deciziei civile nr. 7 din 18 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr- și a sentinței civile nr.3282 din 25 septembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Tg.Cărbunești, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 01 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
10.04.2008
Jd..
Jd.fd.
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Maria Cumpănașu, Costinela Sălan
