Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 320/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 320/
Ședința publică din data de 22 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Costea
JUDECĂTORI: Monica Costea, Daniela Petrovici Mihaela Popoacă
- -
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului civil declarat de recurenții reclamanți, și, toți cu domiciliul ales la avocat, în B,-, sector 2, împotriva deciziei civile nr. 365/20.06.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr- și a sentinței civile nr. 12070/16.10.2007 pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMARIA MUNICIPIULUI C, cu sediul în-, județul C, G și, toți domiciliați în C,-, județul C, având ca obiect revendicare imobiliară.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15.10.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 22.10.2008, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
La 10 octombrie 2006 reclamanții, și au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului prin Primar, și, și, G și, să se constate nevalabilitatea titlului statului asupra imobilului corp 2 din C,- (fost nr. 45), să fie obligați pârâții cumpărători ai imobilului să îl lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților și să se dispună evacuarea pârâților din imobil.
În susținerea acțiunii reclamanții au arătat că autorul acestora a dobândit imobilul alcătuit din teren în suprafață de 231 mp și construcție în proprietate prin cumpărare în anul 1931 și a edificat pe acest teren încă o construcție. Autorul a decedat în 1940 după care imobilul a fost naționalizat din greșeală pe numele fiului defunctului. Împotriva deciziei de preluare s-a formulat contestație, respinsă de autorități. În calitate de succesori, reclamanții au formulat cereri de restituire a imobilului în martie 1991 și apoi în temeiul Legii nr. 112/1995 și nr. 10/2001. În ciuda tuturor acestor demersuri trei apartamente din imobil au fost vândute pârâților persoane fizice. Arată reclamanții că vânzarea nu a fost valabilă atâta vreme cât statul nu a intrat niciodată legal în proprietatea imobilelor fiind doar un detentor precar iar din compararea titlurilor părților rezultă că al reclamanților este mai bine caracterizat și emană de la adevăratul proprietar. Pârâții au dobândit de la un "non dominus" iar vânzarea către pârâți s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995, deoarece nu se puteau vinde decât imobilele preluate de stat cu titlu valabil și care nu erau revendicate de proprietari. Susțin reclamanții că pârâții au fost de rea credință și nu pot invoca teoria aparenței în drept deoarece aveau sau în orice caz trebuia să aibă cunoștință de demersurile făcute de reclamanți pentru redobândirea imobilului. Se mai arată că aceste contracte de vânzare-cumpărare sunt fondate pe o cauză ilicită prin fraudarea Legii nr. 112/1995 și a drepturilor reclamanților. În drept au fost invocate dispozițiile art. 480, 948, 966.civ. Legea nr. 112/1995 și art. 6 din Legea nr. 213/1998.
În apărare, pârâții persoane fizice au susținut că nu dețin calitate procesuală pasivă în cererea privind constatarea nevalabilității titlului statului deoarece nu au fost părți ale acelui act și au invocat excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare formulate pe calea dreptului comun în condițiile în care reclamanții aveau deschisa procedura instituită de Legea nr. 10/2001 și în considerarea dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 213/1996. Au susținut pârâții că au fost de buna credință la încheierea actului contestat.
Primăria Municipiului Constanta a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință.
Prin sentința civilă nr.12070/16.10.2007 Judecătoria Constanțaa respins acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului C ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință, a respins capătul de cerere privind constatarea nevalabilității titlului statului formulată în contradictoriu cu pârâții persoane fizice ca introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuala pasivă. Acțiunea în revendicare a imobilului a fost respinsă ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanții sunt succesorii în drepturi ai autorului, proprietarul imobilului în litigiu. Bunul a fost naționalizat în anul 1950 în temeiul Decretului nr. 92/1950 pe numele lui, unul din copiii proprietarului inițial. Împotriva deciziei de naționalizare a formulat contestație numitul dar contestația a fost respinsă potrivit adresei nr. 11823/22.06.1950 a fostului Comitet provizoriu al Comunei Constanta.
După apariția Legii nr. 112/1995 trei apartamente din corpul 2 de construcție au fost vândute chiriașilor pârâți, și.
Reclamanții au formulat de-a lungul timpului cereri de restituire a imobilului însă nu au notificat chiriașii în vreun fel despre demersurile lor privind restituirea imobilului.
A stabilit instanța de fond că trecerea bunului în proprietatea statului s-a efectuat cu nerespectarea prevederilor Decretului nr. 92/1950, care erau în contradicție cu dispozițiile legale constituționale în vigoare la acea dată. Însă netransmiterea valabilă a dreptului de proprietate asupra imobilului din patrimoniul autorului reclamanților în patrimoniul statului nu poate conduce singură la concluzia nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate chiriașilor conform Legii nr. 112/1995. La data încheierii acestor contracte nici o instanță nu se pronunțase asupra valabilității titlului statului. La momentul vânzării imobilului, acesta se încadra în prevederile art. 1 din Legea nr.112/1995 deoarece a intrat in proprietatea statului "cu titlu valabil", pe baza unor prevederi legale în vigoare la data respectivă.
Instanța nu a reținut în cauză reaua credință a chiriașilor cumpărători, motivând că aceștia nu aveau de unde să cunoască existența demersurilor reclamanților pentru restituirea bunului, iar buna lor credință atrage preferabilitatea titlurilor acestora în comparație cu titlul reclamanților.
Cât privește excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei Primăria Municipiului C instanța a arătat ca primăria reprezintă o structură funcțională cu activitate permanentă care aduce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale. Primăriile nu au personalitate juridica și nici patrimoniu propriu și nu pot sta in judecată în calitate de parate, sens în care nu pot formula nici cereri privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Apelul declarat de către reclamanții, și împotriva sentinței civile nr. 12070/2007 pronunțată de Judecătoria Constanțaa fost respins ca nefondat de Tribunalul Constanța prin decizia civilă nr. 365 din 20 iunie 2008.
În apel, tribunalul a reținut că titlul pârâților este mai bine caracterizat întrucât este unit cu posesia de bună credință și chiar dacă bunul a fost dobândit de la un neproprietar, nulitatea actului nu poate fi pronunțată câtă vreme vânzarea s-a făcut în condițiile respectării prevederilor Legii nr. 112/1995, iar reclamanții nu au adus la cunoștința pârâților intenția lor de a intra în posesia bunului.
Instanța a mai reținut că reclamanții au primit despăgubiri pentru imobilul înstrăinat de către stat și că, în acest caz, reclamanții nu pot obține o dublă satisfacție pentru bunul preluat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, și care au criticat soluția recurată conform art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, susținând că instanțele, reținând caracterul nevalabil al titlului statului, erau obligate să analizeze titlurile pârâților prin raportare la prevederile HG nr. 11/1997 și să rețină că apartamentele nu se puteau vinde pentru că nu intrau sub incidența Legii nr. 112/1995.
Au mai susținut recurenții că instanțele au ignorat criteriul anteriorității titlului lor și că au aplicat greșit teoria bunei credințe, a aparenței în drept și pe cea a vânzării lucrului altuia.
Arată că instanțele au prezumat buna credință a cumpărătorilor și chiar dacă această prezumție poate fi răsturnată cu probe, instanța le-a respins reclamanților proba testimonială, probă cu care puteau demonstra că, din anul 1991, în cadrul discuțiilor purtate cu pârâții, le-au adus la cunoștință despre diligențele efectuate pentru restituirea proprietății. De asemenea, chiriașii puteau cunoaște situația juridică a imobilului și diligențele pe care reclamanții le-au făcut încă din anul 1991, iar vânzătorul nu putea înstrăina imobilul până la clarificarea situației lui juridice.
Apreciază recurenții că instanțele au aplicat greșit prevederile art. 1899 alin. 2 cod civil și principiul aparenței în drept.
Examinând legalitatea hotărârilor pronunțate în raport de criticile formulate de reclamanți, Curtea constată că recursul este întemeiat, sub următoarele aspecte:
Prin acțiunea formulată, reclamanții au dedus judecății o acțiune în revendicarea bunului vândut de stat către chiriașii cumpărători, solicitând instanței ca, în procedura comparării titlurilor părților, să nu se dea preferință titlului pârâților, care "au fost indubitabil de rea-credință, ei neputând invoca teoria aparenței de drept, deoarece aveau, sau trebuiau să aibă cunoștință despre demersurile făcute de noi pentru restituirea imobilului".
Instanțele au constatat caracterul abuziv al preluării de către stat a imobilului de la autorul lor, preluare care s-a făcut printr-o aplicare greșită a decretului de naționalizare nr. 92/1950, dar au respins acțiunea în revendicare dând eficiență principiului bunei credințe și teoriei aparenței în drept și reținând că pârâții cumpărători au încheiat contractele de vânzare cumpărare cu bună credință. Instanțele și-au argumentat soluția pe prezumția bunei credințe, pe care reclamanții, s-a motivat, nu au răsturnat-
Aplicarea principiului bunei credințe cu efect asupra consolidării transmiterii dreptului de proprietate asupra bunului în patrimoniul subdobânditorului s-a realizat corect de către instanțe câtă vreme, așa cum
s-a reținut constant în literatura juridică și practica instanței supreme, în condițiile în care art. 46 alin.2 (art. 45 după republicare) din Legea nr. 10/2001 nu a fost declarat neconstituțional, pârâtul cumpărător de bună credință al imobilului poate opune cu succes această apărare, avându-se în vedere împrejurarea că actul juridic încheiat în condițiile art. 46 alin. 2 (actual art. 45) interesează normele referitoare la organizarea proprietății și a drepturilor reale care unanim sunt considerate de ordine publică. Chiar Curtea Constituțională, prin decizia nr. 191 din 25 iunie 2002 statuat că dispozițiile art. 46 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 (art. 45 după republicare), nu încalcă dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituție, singurul element novator adus de textul legal îl constituie consacrarea in terminis, pe cale legală, a principiului ocrotirii bunei credințe, într-un domeniu particular, dar de interes social major, acela al regimului juridic al imobilelor preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Dacă principiul ocrotirii cumpărătorului de bună credință este aplicabil în speță, atitudinea subiectivă a pârâților la momentul încheierii contractelor de vânzare cumpărare nu a fost suficient cercetată de instanțe, regimul probator fiind încălcat în speță.
Astfel, deși prin acțiune s-a invocat reaua credință a cumpărătorilor, ulterior susținându-se că în discuțiile purtate de părți din anul 1991 reclamanții le-au adus la cunoștință chiriașilor despre diligențele lor pentru restituirea imobilului, instanțele au respins nejustificat proba testimonială propusă de reclamanți pentru dovedirea acestor împrejurări de fapt.
Chiar dacă reclamanții au avut o poziție oscilantă în ceea ce privește teza probatorie ce urma a fi demonstrată prin proba testimonială, instanțele, în virtutea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care consacră dreptul la un proces echitabil, pentru a se asigura că toate argumentele părților au fost ascultate și cererile lor au fost corect analizate, trebuiau să încuviințeze proba testimonială în dovedirea bunei sau relei credințe a pârâților cumpărători.
reclamanților cererea de administrare a tuturor probelor solicitate în susținerea argumentelor dezvoltate în cererea de chemare în judecată, instanțele au nesocotit prevederile art. 6 din CEDO și cele prevăzute de art. 129 alin. 4 din Codul d e procedură civilă, situație în care se impune, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, casarea deciziei și a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de recurenții reclamanți, și, toți cu domiciliul ales la avocat, în B,-, sector 2, împotriva deciziei civile nr. 365/20.06.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr- și a sentinței civile nr. 12070/16.10.2007 pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMARIA MUNICIPIULUI C, cu sediul în-, județul C, G și, toți domiciliați în C,-, județul
Casează decizia și sentința și trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Constanța.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2008.
PREȘEDINTE: Monica Costea | JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici Mihaela Popoacă | Judecător, |
Grefier, - - |
Jud.fond.
Jud.apel. /
Tehnoredact.Jud.
4 ex./ 15.12.2008.
Dosar nr-
Data: 23.12.2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
CĂTRE,
JUDECĂTORIA CONSTANȚA - SECȚIA CIVILĂ
Vă înaintăm, alăturat, spre competentă soluționare dosarul civil nr-, care conține file, privind recursul civil declarat de recurenții reclamanți, și, toți cu domiciliul ales la avocat, în B,-, sector 2, împotriva deciziei civile nr. 365 din 20.06.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 12070/16.10.2007 pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMARIA MUNICIPIULUI C, cu sediul în-, județul C, G și, toți domiciliați în C,-, județul C, având ca obiect revendicare imobiliară, întrucât prin decizia civilă nr. 320/C/22.10.2008 s-a casat decizia și sentința și se trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Constanța.
La dosarul nostru se află atașate dosarele nr:
- - al Tribunalului Constanț a (72 file);
- 12127/2006 al Judecătoriei Constanț a (159 file).
PREȘEDINTE COMPLET, GREFIER,
- - - -
2 ex.
Președinte:Monica CosteaJudecători:Monica Costea, Daniela Petrovici Mihaela Popoacă
