Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 320/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(873/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECTIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.320
Ședința publică de la 20 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Doris Tomescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Aurora Herold
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelantul reclamant, împotriva sentinței civile nr.216 din 13.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și.
are ca obiect - revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul, în calitate de reprezentant al apelantului reclamant, fără delegație la dosar și intimații pârâți, personal și asistată de avocatul, în baza împuternicirii avocațiale nr. - din 20.05.2009, eliberată de Baroul București, reprezentat de același avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
Apărătorul apelantului reclamant solicită acordarea unui termen pentru a face dovada calității de reprezentant, având în vedere că la dosar nu se află împuternicirea avocațială și pentru a depune înscrisurile de care înțelege să se folosească în susținerea recursului.
Apărătorul intimaților pârâți arată la dosarul de fond se află o procură în baza căreia avocatul l-a reprezentat pe reclamant.
Apărătorul apelantului reclamant arată că procura a fost însoțită în orice fază procesuală de împuternicirea avocațială.
Curtea verificând actele dosarului constată că la dosarul de fond se află procura în baza căreia avocatul îl reprezintă pe reclamant și reține dosarul la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei se prezintă avocatul, în calitate de reprezentant al apelantului reclamant, și intimații pârâți, personal și asistată de avocatul, reprezentat de același avocat.
Apărătorul apelantului reclamant solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și în cadrul probei urmează să depună o decizie pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI într-un alt dosar, definitivă și irevocabilă, în care reclamant a fost și s-a statuat că are calitate procesuală activă în cadrul acțiunilor în revendicare întemeiate pe art. 480 din Codul civil și vizează același imobil, dar privește un alt apartament.
Apărătorul intimaților pârâți solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar. În ceea ce privește proba cu înscrisuri solicitată de partea adversă se opune acordării unui termen, însă nu se opune administrării acesteia înțelegând că este un element de practică judiciară, având în vedere cele arătate de colega sa.
La interpelarea instanței, apărătorul apelantului reclamant precizează că dorește să depună și alte înscrisuri prin care să dovedească calitatea procesuală activă.
Curtea, după deliberare, respinge proba cu înscrisuri solicitată de apelantul reclamant în raport de faptul că nu se tinde la depunerea unor înscrisuri în susținerea prezentului litigiu și doar la depunerea unei decizii de practică judiciară, aspect ce nu are relevanță în cauză.
După respingerea probei cu înscrisuri reprezentând decizi de practică judiciară, avocatul apelantului reclamant revine și solicită depunerea la dosar și a unor alte înscrisuri cu care tinde la dovedirea calității procesuale active. La solicitarea instanței de a indica expres care sunt actele prin care înțelege să-și dovedească calitatea, avocatul apelantului reclamant arată că nu este în măsură să indice aceste acte întrucât dosarul se află la primul termen de judecată și în situația în care va fi acordat un termen în cauză va verifica actele dosarului, având astfel posibilitatea să indice în concret probele pe care înțelege să le folosească.
Curtea, după deliberare, urmează să respingă proba cu înscrisuri astfel cum a fost solicitată, pe de o parte deoarece nu are posibilitatea de a cenzura utilitatea lor, nefiind indicate, iar pe de altă parte urmează a observa că apelantul nu a cerut nici un moment un eventual termen pentru pregătirea apărării și a solicitat direct probe.
Părțile, prin reprezentanți, având pe rând cuvântul declară că nu mai au cereri de formulat și probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul apelantului reclamant solicită admiterea apelului și a se constata că reclamantul are calitate procesuală activă, desființarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată.
Menționează că apartamentul ce face obiectul cererii de chemare în judecată, face parte din imobilul situat în B,-, sector 2, proprietatea autorului reclamantului. Potrivit hotărârii judecătorești a Tribunalului ale cărei efecte au fost recunoscute pe teritoriul României prin sentința civilă nr.150 din 02.03.1998, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, s-a constatat că moștenitorii reclamantului sunt reclamantul și sora acestuia, după decesul surorii sale reclamantul fiind unicul moștenitor.
Apreciază ca nefondată excepția lipsei calității procesuale active, prin raportare la argumentul de care se prevalează instanța de fond, constând în împrejurarea că preluarea de către stat a imobilului a operat cu titlu valabil, conform celor statuate în cadrul procesual anterior, soluționat prin sentința civilă nr.995/2005.
Menționează că Decizia 1055 din 09.10.2008 pronunțată de Curtea Constituțională a României încalcă art.1 din Primul Protocol Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Arată că titlul de proprietate al autorului reclamantului nu a fost desființat în justiție și nici prin alt mod, astfel încât reclamantul are calitate de a promova acțiune în revendicare.
Apărătorul intimaților pârâți solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca legală și temeinică și a se avea în vedere că instanța de fond a pronunțat o hotărâre corect motivată, fără cheltuieli de judecată.
Față de excepția invocată prin întâmpinare prin admiterea acesteia s-a raportat la sentința civilă nr.995/2005, hotărâre care a rămas irevocabilă și prin care s-a analizat momentul preluării imobilului de către stat, astfel încât instanța a constatat că imobilul a fost preluat cu titlu valabil.
Apreciază că s-a făcut o analiză asupra acestui aspect cu privire la imobilul în cauză, astfel încât și față de Decizia 1055/2008 a Curții Constituționale, consideră că o nouă analiză ar însemna o rațiune greșită în sensul în care s-ar reanaliza ceea ce instanța de judecată a verificat preluarea bunului cu titlu valabil.
În replică, apărătorul apelantului reclamant arată că prin sentința civilă nr. 997/2005 s-a restituit apartamentul nr.19, iar în situația în care reclamantul nu ar fi avut calitate procesuală activă nu i-ar fi fost restituit acel apartament.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 B sub nr-, reclamantul a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâții și să lase în deplină proprietate și liniștită posesie apartamentul nr. 1 situat în B,-, sector 2.
Prin sentința civilă nr. 4586/19.05.2008 Judecătoria sectorului 2 Baf ost admisă excepția necompetenței materiale a judecătoriei, fiind declinată competența de soluționare în favoarea Tribunalului București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr- la data de 08.08.2008.
La data de 13.02.2009 a fost pusă în discuția părților excepția lipsei calității procesuale active formulată prin întâmpinare, de către pârâți.
Prin sentința civilă nr. 216/13.02.2009 Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale active. A respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții și, ca fiind formulată de către o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că întregul imobil a aparținut tatălui reclamantului, numitul, conform contractului de vânzare - cumpărare autentificat de fostul Tribunal secția notariat sub nr. 1754/20.01.1933 și transcris sub nr. 832, conform autorizației de construcție nr. 17C din 28.03.1933 eliberată de Municipiul B, Primăria sectorului 1 galben și a certificatului emis de aceeași primărie la 07.03.1934.
După decesul părinților acestuia, reclamantul împreună cu sora acestuia, au fost recunoscuți ca moștenitorii acestora, fiecare cu câte o cotă de din succesiune, conform hotărârii judecătorești emisă de completul de judecată al tribunalului din - din 15.04.1992. conform certificatului de calitate de moștenitor emis sub nr. 82/21.04.1999, reclamantul este unicul succesor al surorii sale.
Imobilul în cauză a fost naționalizat potrivit decretului 92/1950, fiind în anexă la poziția 6512, astfel cum rezultă din lista anexă, precum și din adresa nr. 5668/29.11.2004 emisă de SC SA.
Prin sentința civilă nr. 997/08.09.2005 a Tribunalului București secția a III a civilă, irevocabilă, a fost admisă în parte acțiunea aceluiași reclamant și s-a dispus restituirea apartamentului nr. 19 din același imobil, întrucât era singurul ce nu fusese înstrăinat în baza dispozițiilor legii 112/1995.
Prin aceeași sentință a fost admisă cererea de intervenție formulată de către pârâții din prezenta cauză și s-a respins cererea reclamantului privind constatarea preluării imobilului de statul român fără titlu, prin urmare s-a reținut că imobilul a trecut cu titlu valabil în proprietatea statului.
Ulterior, reclamantul a formulat o nouă acțiune în contradictoriu și cu pârâții din prezenta cauză, acțiune prin care a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare nr. 1311 încheiat în temeiul Legii 112/1995, iar prin sentința civilă nr. 10329/19.12.2005 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 acțiunea a fost respinsă ca fiind prescrisă, sentință irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia nr. 426/R/29.06.2007 a Curții de APEL BUCUREȘTI secția a IX a civilă.
Potrivit deciziei 1055/9.10.2008 pronunțată de Curtea Constituțională a fost admisă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 47 din Legea 10/2001, respectiv acela privind posibilitatea persoanelor îndreptățite cărora până la data intrării în vigoare a legii li s-au respins prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile acțiunile având ca obiect bunuri preluate în mod abuziv de a solicita din nou măsuri reparatorii în condițiile legii.
Pe de altă parte, prin legea 1/2009 au fost abrogate dispozițiile art. 2 alin. 2 din Legea 10/2001, respectiv principiul potrivit căruia persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, pe care o exercită după primirea deciziei sau hotărârii judecătorești de restituire, conform prevederilor prezentei legi.
Coroborând cele două prevederi legale, instanța a reținut că rațiunea adoptării acestora privește respectarea principiului securității raporturilor juridice și necesitatea evitării încălcării autorității de lucru judecat, astfel încât, rezultă că în prezent nu mai există identitate între persoana reclamantului și persoana care poate solicita valorificarea dreptului de proprietate în raport cu pârâții din prezenta cauză, pierzându-și calitatea de proprietar în momentul preluării imobilului din patrimoniul autorilor săi, prin titlu valabil și apreciat ca atare, în mod irevocabil, considerente ce conduc la admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea motivelor de apel, apelantul susține că este nefondată excepția lipsei calității procesuale active, prin raportare la argumentul instanței referitor la preluarea imobilului cu titlu valabil, conform celor statuate într-un litigiu anterior, prin sentința civilă nr. 997/2005. această împrejurare nu are consecințe juridice asupra legitimării procesuale a reclamantului ci vizează, eventual, fondul raportului juridic litigios, cu relevanță în aprecierea preferabilității titlurilor supuse comparării. Dimpotrivă, reclamantul are calitate procesuală activă, legitimându-se ca succesor universal al fostului proprietar al imobilului, existând deci identitatea necesară între promotorul prezentei acțiuni și subiectul activ al raportului juridic dedus judecății.
Decizia nr. 1055/2008 a Curții Constituționale încalcă art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție, potrivit căruia dreptul de proprietate este recunoscut oricărui subiect de drept, legiuitorul european statuând că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică, în condițiile legii.
Legea 1/2009 nu vine să desființeze titlurile de proprietate, cum greșit reține instanța fondului, iar titlul apelantului nu a fost desființat în nici un mod.
Prin hotărârea CEDO în cauza Faimblat împotriva României a fost recunoscută calitatea de persoană îndreptățită la promovarea acțiunii moștenitorului reclamantei Faimblat, pentru aceleași considerente și reclamantul din prezentul litigiu justifică legitimarea procesuală activă.
Pentru aceste considerente se solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Examinând apelul prin prisma criticilor formulate, curtea constată că este fondat pentru următoarele considerente.
Reclamantul se legitimează procesual activ ca fiind moștenitorul foștilor proprietari ai imobilului, care au dobândit dreptul de proprietate prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat de fostul Tribunal secția notariat sub nr. 1754/20.01.1933 și transcris sub nr. 832, act juridic ce nu a fost desființat în nici un fel.
Imobil a fost preluat de statul român în baza Decretului lege 92/50.
prin hotărâre judecătorească irevocabilă asupra preluării imobilului cu titlu valabil nu are relevanță sub aspectul legitimării procesuale active, cum corect susțin apelanții, ci este o chestiune ce are înrâurire asupra fondului raportului juridic dedus judecății.
Cu alte cuvinte, instanța investită cu soluționarea acțiunii în revendicare prin comparare de titluri, este obligată să analizeze circumstanțele concrete ale cauzei, să verifice, pe fond dacă reclamantul are un bun în sensul Convenției, dacă și pârâtul nu are, la rândul său un bun, și, în caz afirmativ care dintre titluri este preferabil.
Prin urmare, statuarea prin hotărâre irevocabilă asupra preluării imobilului cu titlu valabil are consecințe asupra fondului litigiului, fiind necesară o analiză în concret a cauzei, a circumstanțelor sale concrete și a titlurilor prezentate de părțile litigante.
Pe de altă parte, curtea constată că, în mod greșit, tribunalul a reținut că reclamantul nu justifică legitimarea procesuală activă în raport de decizia nr. 1055/2008 a Curții Constituționale. Astfel, decizia Curții Constituționale a statut că dispozițiile art. 47 din Legea 10/2001 sunt neconstituționale în măsura în care încalcă principiul puterii de lucru judecat, ceea ce nu înseamnă că reclamantul din prezentul litigiu nu are legitimare procesuală activă, ci doar că, în soluționarea acțiunii în revendicare, instanța investită cu operațiunea de comparare a titlurilor nu poate face abstracție de constatările făcute prin hotărârea judecătorească pronunțată anterior.
În aceste condiții este necesar ca instanța să analizeze, pe fond acțiunea în revendicare, ținând cont de efectele create prin hotărârile judecătorești pronunțate în litigiile anterioare, respectiv de statuarea preluării imobilului cu titlu valabil și de confirmarea în justiție a valabilității contractului de vânzare - cumpărare al pârâților, prin respingerea acțiunii în constatarea nulității.
De altfel, este de remarcat că, la momentul introducerii acțiunii, 15.03.2007, erau în vigoare dispozițiile art. 2 alin. 2 din Legea 10/2001, sub acest aspect nefiind aplicabile prezentului litigiu dispozițiile legii 1/2009, reclamantul având legitimare procesuală activă în acțiunea în revendicare.
Pentru aceste considerente, în baza art. 297 alin. 1. pr. civ. Curtea admite apelul, desființează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul-reclamant, domiciliat în B,-,.21A,.6,.68, sector 1 și cu domiciliul ales la Cabinet Avocat, în B,-,. 6,.6,.69, sector 1, împotriva sentinței civile nr.216 din 13.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și, ambii domiciliați în B,-,.1, sector 2.
Desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Tehnodact. /6 ex./02.06.2009
- Secția a IV-a Civ. -
Președinte:Andreea Doris TomescuJudecători:Andreea Doris Tomescu, Ioana Aurora Herold
