Obligație de a face. Decizia 319/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr-

(496/2009)

ROMANIA

CURTEA DE APEL B

SECTIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILA NR. 319

Ședința publică de la 20 mai 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Andreea Doris Tomescu

JUDECĂTOR 2: Ioana Aurora Herold

GREFIER -

* * * * * * * * * * *

Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată apelantul reclamant, împotriva sentinței civile nr. 1868 din 16.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și cu intimatul chemat în garanție STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.

are ca obiect - obligația de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilierul juridic, în calitate de reprezentant al intimatului chemat în garanție Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsind apelantul reclamant și intimata pârâtă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței împrejurarea că apelantul reclamant a depus la dosar, prin serviciul registratură, note scrise.

Reprezentantul intimatului chemat în garanție declară că nu mai are cereri de formulat și probe de solicitat.

Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.

Reprezentantul intimatului chemat în garanție Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, având cuvântul solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca legală și temeinică.

CURTEA

Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 15.10.2005, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Acțiunilor Statului - AVAS, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei să execute contractul sinalagmatic de vânzare a unui număr de 200.009 acțiuni la BCR în cadrul acțiunii de privatizare prin preluarea în plată a titlurilor de valoare nominală emise de Ministerul Finanțelor Publice și, totodată, să-i elibereze certificatul de acționar al BCR SA pentru un număr de 200.009 acțiuni.

Prin sentința civilă nr. 97/08.02.2006, Tribunalul Timiș - Secția Comercială a respins cererea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul nu a urmat procedura prevăzuta de Regulamentul privind restituirea și atribuirea de acțiuni aprobat de președintele AVAS și în condițiile în care s-a constatat că AVAS nu a elaborat ofertă cu societățile comerciale în curs de privatizare, nu s-a adresat instanței pentru obligarea pârâtei la întocmirea acesteia, astfel că, contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni întocmit de reclamant nu poate fi considerat ca fiind perfectat.

Apelul declarat de reclamant împotriva sentinței a fost admis în sensul anulării ei și trimiterii cauzei spre soluționare Curții de Apel București, ca primă instanța, prin decizia nr. 182/02.10.2006 a Curții de Apel Timișoara - Secția Comercială și de contencios Administrativ.

Instanța de control a apreciat că în cauză își găsesc aplicarea dispozițiile art. 45 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 51/1998, potrivit cărora cererile de orice natură privind drepturile și obligațiile în legătură cu acțiunile bancare preluate de AVAS sunt de competența Curții de Apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau domiciliul pârâtului.

Curtea de Apel București - Secția a V-a Comercială a pronunțat sentința comercială nr. 172/14.09.2007 și a respins ca neîntemeiată acțiunea introductivă precizată și cererea de chemare în garanție a Statului Român prin Ministerul Fanatelor Publice, formulate de reclamant.

Curtea a reținut, în esență, că potrivit Legii nr. 247/2005, prin care a fost modificată și completată Legea nr. 10/2001,singura modalitate de valorificare a titlurilor de valoare nominală emise și nevalorificate până la momentul intrării în vigoare a actului normativ o reprezintă conversia de drept a acestor titluri de valoare nominală în titluri de despăgubiri cu durată limitată de existență și, ulterior, în acțiuni emise de Fondul Proprietatea, entitate destinată realizării plații prin echivalent a despăgubirilor acordate în temeiul Legii nr. 10/2001.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul a declarat recurs, solicitând casarea sentinței și pe fond, admiterea acțiunii introductive astfel cum a fost precizată.

Prin decizia civilă nr. 1580/09.05.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială, s-a admis recursul, s-a casat sentința recurată și a trimis cauza pentru rejudecarea în fond a acțiunii, Tribunalului București - Secția Civilă.

Pentru a hotărî astfel, Înalta Curtea reținut că reclamantul a formulat acțiunea introductivă în calitate de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii statuate de Legea nr. 10/2001, solicitând, în temeiul art. 34 al. 5, preschimbarea titlurilor de valoare nominală pe care le deține în acțiuni la BCR SA.

În legitimarea calității de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii statuate de Legea nr. 10/2001, reclamantul a depus dispoziția nr. 2420/18.11.2004, emisă de Primarul Municipiului T, prin care i-au fost acordate atât lui cât și doamnei, despăgubiri sub formă de titluri de valoare nominală de 2.092.359.379 lei pentru construcția demolată din-,

Potrivit art. 24 si 31 al. 1, 2, 3 din Legea nr. 10/2001, competența de soluționare a litigiilor izvorâte din aplicarea prevederilor privitoare la măsurile reparatorii cuvenite persoanelor îndreptățite, aparține secției civile a tribunalului în a cărei circumscripție teritorială se află sediul persoanei juridice cu care este în litigiu.

Prin urmare, competența de soluționare a cauzei de față, fondată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, este cea instituită de legea specială, dispozițiile susmenționate având un caracter imperativ.

Dispozițiile art. 45 din OUG nr. 51/1998 nu-si găsesc incidența în cauză, deoarece litigiul de față nu privește drepturi și obligații în legătură cu activele bancare neperformante, ci valorificarea titlurilor de valoare nominală emise în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost completată și modificată, referitoare la măsurile reparatorii din cuprinsul său.

Dosarul a fost înaintat Tribunalului București, cauza fiind înregistrată sub nr-, pe rolul Secției a IV-a Civilă, la data de 17.06.2008.

Prin sentința civilă nr. 1868/16.12.2008, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta AVAS și chematul în garanție Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ca neîntemeiată.

A respins cererea de chemare în garanție ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu AVAS, în temeiul art. 34 al. 5, preschimbarea titlurilor de valoare nominală, emise de Ministerul Finanțelor, în acțiuni la BCR SA, sens în care a trimis scrisoarea sa de intenție nr. DJ/2894/21.06.2005. A mai solicitat eliberarea certificatului de acționar la BCR SA pentru un număr de - acțiuni, obligarea AVAS la plata dividentelor aferente anilor 2005-2008 și obligarea la plata penalităților de întârziere.

Reclamantul a formulat cerere de chemare în garanție a Statului Român prin Ministerul Finanțelor, întrucât titlurile de valoare nominală, folosite exclusiv în procesul de privatizare, sunt garantate de stat.

Tribunalul a reținut că, prin Dispoziția nr. 2420/17.11.2004, emisă de Primăria Municipiului T, reclamantului și soției sale li s-a propus acordarea de despăgubiri în sumă de 2.092.359.379 lei, pentru imobilul din T,-. În urma cererii formulate, Ministerul Fanatelor a eliberat reclamantului și soției sale, titluri de valoare nominală în sumă de 209.235,94 Ron.

În data de 21.06.2005, reclamantul a depus la AVAS scrisoarea de intenție nr. DJ/2894, în care își manifesta opțiunea de a cumpăra acțiuni la BCR SA contra titlurilor de valoare emise de Ministerul Finanțelor.

AVAS a refuzat solicitarea reclamantului, motivând refuzul față de reglementarea legală incidentă în privatizarea BCR SA și de faptul că nu sunt incidente dispozițiile art. 34 al. 2 din Legea nr. 10/2001.

Tribunalul nu a reținut susținerile AVAS, în sensul că sunt incidente textele legale din Legea nr. 247/2005, care prevăd că puterea de circulație a titlurilor de valoare nominală, nevalorificate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, a încetat deoarece reclamantul a depus diligențe la data de 21.06.2005, exprimându-si clar intenția de a cumpăra acțiuni, de a da în schimbul acestora titlurile de valoare nominală în sumă de 2.092.359.379 lei.

Tribunalul a apreciat că în speță, reclamantul a îndeplinit procedura prevăzuta de Legea nr. 10/2001 privind schimbarea titlurilor de valoare nominală în acțiuni, însă nu a ținut cont de cerințele impuse în cadrul privatizării BCR SA.

La momentul înaintării scrisorii de intenție către AVAS, BCR se afla înscrisa în Programul Oferta de privatizare a societarilor comerciale pe anul 2005, existând în acest sens, Anunțul pentru privatizarea BCR SA, AVAS fiind entitatea care s-a implicat în privatizarea BCR SA.

Tribunalul a apreciat că prevederile art. 26 al. 2 din Cap. VII din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, potrivit cu care entitatea implicată în privatizare este obligată să procedeze la atribuirea sau alocarea acțiunilor și eliberarea certificatului de acționar, nr. acțiunilor și datele de identificare a societății comerciale, nu sunt incidente în cauză, întrucât reclamantul nu îndeplinea condițiile impuse în Anunțul privind privatizarea BCR SA.

AVAS nu s-a conformat dispozițiilor art. 26 al. 2 din Cap. VII din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, invocând în mod corect că nu se poate elibera certificat de acționar la BCR.

Din anunțul privind privatizarea BCR SA se reține că acțiunile vor fi vândute către un investitor strategic, instituție financiar bancară internațională, reputată sau grup-consorțiu de investitori dintre care cel puțin unul trebuie să fie instituție financiar bancară internaționala reputată, prin negociere bazată pe selecția de oferte.

Tribunalul a apreciat că AVAS este în culpă doar pentru neelaborarea ofertei cu societățile comerciale în curs de privatizare la care să fie primite în plată titlurile de valoare nominală, aspect la care AVAS putea fi obligat prin intermediul instanțelor judecătorești.

Chiar dacă AVAS nu a elaborat oferta sus menționata și nu a adus la cunoștința publicului care erau societățile comerciale în curs de privatizare, Tribunalul a apreciat că notorietatea privatizării BCR SA face ca acest impediment să fie acoperit, reclamantul luând la cunoștință de privatizarea BCR SA din mass media și prin intermediul altor mijloace de informare în masă.

Privatizarea BCR rezultă din cadrul Programului Oferta de Privatizare a societăților comerciale pe anul 2005 în care se menționează și valoarea unei acțiuni, respectiv o acțiune BCR era egală cu 10.000 ROL.

Tribunalul a apreciat că nu este perfectat contractul încheiat între părți, nefiind aplicabil art. 35 Cod Com. chiar dacă acesta are un caracter special derivat din asumarea răspunderii Statului Român de acordarea unor compensații bănești pentru imobilele preluate cu titlu abuziv, întrucât oferta înaintată de reclamant nu duce automat la încheierea contractului, față de neîntrunirea în persoana acestuia a unor condiții menționate în Anunțul pentru privatizarea BCR și față de posibilitatea acordată AVAS de a selecta ofertele înaintate și ulterior de a negocia condițiile încheierii operațiunii de cumpărare de acțiuni la BCR SA.

Astfel, înaintarea scrisorii de intenție de către reclamant nu echivalează cu momentul întâlnirii ofertei cu cererea, AVAS putând refuza oferte care nu aduc profit BCR SA.

Tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea de obligare la penalități întrucât nu sunt incidente art. 30 al. 2 din Legea nr. 10/2001, acest articol referindu-se la penalitățile acordate dacă Ministerul Finanțelor nu eliberează titluri de valoare.

Împotriva acestei hotărâri judecătorești a formulat apel reclamantul, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței apelate, ca neîntemeiată.

În motivarea apelului, reclamantul a arătat că sentința pronunțată în soluționarea cauzei, nu este rodul unei gândiri independente și critice a instanței de judecată și nu reflectă rezultatul unui tratament imparțial în analiza probatoriului.

Din conținutul sentinței, reclamantul afla "-extras-", având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 25.11.2008, 02.12.2008, 09.12.2008, 16,-, când a pronunțat următoarea hotărâre. "Reclamantul a depus pentru ședința din data de 25.11.2008, "concluzii scrise", dar nu a mai fost "citat" pentru termenele din 02,12,2008, 09.12.2008 și 16.12.2008.

Pentru clarificarea acestei situații, prin Scrisoarea din 13.02.2009 (anexa nr.2 la cererea de apel), reclamantul arată că a solicitat Tribunalului București copii după "notele de ședință", de la termenele mai sus menționate.

Pentru această procedură, reclamantul consideră că i-a fost încălcat dreptul legitim la un proces echitabil.

Instanța - Tribunalului București, în expunerea situației de fapt, nu a arătat probele care au fost înlăturate din deliberare cu indicarea motivului pentru care nu au fost reținute pentru stabilirea situației de fapt.

Apelantul-reclamant arată că, instanța de judecată nu a reținut și analizat probele existente în dosar privind faptele de natură penală înfăptuite de reprezentanții AVAS, prin care s-a blocat preschimbarea titlurilor de valoare nominală ale reclamantului în acțiuni.

AVAS a refuzat solicitarea reclamantului motivând refuzul față de reglementarea legală incidentă în privatizarea BCR și de faptul că nu sunt incidente dispozițiile art.34 alin.2 din Legea nr.10/2001. Legea nr. 247/2005 a intrat în vigoare la data publicării în nr.653 la data de 22.07.2005.

Apelantul-reclamant arată că până la această dată, a transmis oferta de a cumpăra acțiuni, respectiv în data de 21.06.2005, a înaintat către AVAS cu nr.DJ 2894/21.06.2005, scrisoarea sa de intenție pentru cumpărarea de acțiuni la BCR.

În fapt, instanța de judecată a reținut în mod eronat faptul că reclamantul a transmis oferta de a cumpăra, în loc să rețină corect, reclamantul transmițând opțiunea de a cumpăra acțiuni.

Oferta publică a fost făcută de Statul Român, prin adoptarea Legii nr. 10/2001, de Guvernul României, prin emiterea HG nr.498/2003 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 și de AVAS prin Ordinul Președintelui AVAS nr. 4380/2005, prin care se aproba Regulamentul privind atribuirea de acțiuni în cadrul metodei de privatizare prin restituire. (MO nr. 131/2005).

Oferta publică a fost acceptată, prin transmiterea-opțiunii de cumpărare de a cumpăra acțiuni la BCR SA și constituie momentul în care a fost perfectat contractul sinalagmatic pentru cumpărarea a 200.009 acțiuni la BCR SA, în temeiul art. 35 Cod Comercial.

Apelantul-reclamant arată că"AVAS nu s-a conformat dispozițiilor art.26 aL2. din cap. din titlul VII din Legea nr.247/2005, invocând în mod corect că nu se poate elibera certificate de acționar la BCR SA.

Din anunțul privind privatizarea BCR SA se reține că acțiunile vor fi vândute către un investitor strategic, instituție financiar bancară internațională reputată sau grup-consorțiu de investitor, dintre care cel puțin unul trebuie să fie instituție financiar bancară internaționala reputată, prin negociere bazată pe selecția de ofertă.

AVAS nu putea respecta dispozițiile legale care permiteau reclamantului cumpărarea de acțiuni în schimbul titlurilor de valoare nominală, întrucât reclamantul nu îndeplinea criteriile de precalificare impuse persoanei doritoare de cumpărare de acțiuni la BCR SA."

Acțiunile BCR SA au fost proprietatea publică a Statului Român, iar privatizarea unor cote din capital-acțiuni s-a realizat în baza unor Legi-organice, cu aprobarea celor două camere ale Parlamentului. Pentru aplicarea legilor de privatizare a BCR SA, Guvernul României a emis

HG

legislativă în privatizarea BCR SA a aparținut Guvernului și exercitată prin emiterea de OUG,care, ulterior au fost supuse aprobării celor două camere ale Parlamentului.

AVAS - instituție publică de specialitate - din subordinea Guvernului României - implicată în privatizarea BCR- avea mandat de a administra participația publică a Statului Român la BCR SA, în temeiul OUG nr.24/2004 care modifică si completează OUG nr. 51/1998, iar la art.12 a fost introdus alin. 2, cu următorul conținut"AVAS îndeplinește orice atribuțiuni care îi revin din acte normative".

Privatizarea BCR a fost realizată în următoarele etape,astfel:

- 1.- Cota de 30.1175% - prin Legea nr.58/1991, a fost transferată la FPP pentru acoperirea "cupoanelor " distribuite cetățenilor

- 2. - Cota de 11.8825% - prin Legea nr.10/2001, art.34 alin. 5, fost rezervată pentru asigurarea surselor pentru acordarea măsurilor reparatorii în echivalent sub forma titlurilor de valoare nominală și acțiuni și utilizată prin metoda de privatizare prin restituire prevăzută de HG nr. 498/2003 pentru aplicare Legii 10/2001 și Ordinul Președintelui AVAS nr. 4380/2005 și au fost gestionate de Direcția de aplicare a Legii nr. 10/2001 din cadrul A

- 3 - Cota de 8,00% - prin OUG nr. 18/2003, aprobată prin Legea nr. 227/2004, către salariații și pensionarii (foști salariați) ai BCR, prin metoda negocierii directe.

- Cota de 25.00% - prin OUG nr.18/2003, aprobată prin Legea nr. 227/2005, către (12,5%) și (12,5%) prin metoda negocierii directe, pentru îndeplinirea condiției de reducere a ponderii și intervenție a statului în economie.

- 4. - Cota de 25.00% - prin HG nr. 465/27.05.2005 - către un investitor strategic, prin metoda selecției de oferte și negocierii directe. Programul Oferta de 50% din acțiunile BCR SA a fost format prin cotelor: AVAS (25%) + (12.5%) + (12.5%) TOTAL 100,00%

Aceasta a fost componența cotelor de capital, fiecare cu destinație precisă, la data înregistrări la AVAS a opțiunii de cumpărarea de acțiuni la BCR.

Reclamantul consideră perfectat contractul sinalagmatic de vânzare cumpărare a 200.009 acțiuni BCR SA/titluri de valoare nominală în valoare de 200.009 Ron, încheiat între persoane aflate la distanță, la data de 21.06.2009 prin înregistrarea la registratura AVAS sub. Nr. DJ 2894 Scrisorii de intenție, când, ofertatul, prin prezentarea opțiunii de cumpărare a 200.009 acțiuni la BCR SA a acceptat oferta publică a Statului Român, proprietar de fapt și de drept al acțiunilor BCR SA.

Apelantul-reclamant și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art.35 Cod Comercial, art.942 Cod Civil, conform căruia"Contractul este acordul între două persoane spre a constitui sau stinge între dânșii un raport juridic",art.943 cod civil -extras- "Contractul este bilateral sau sinalagmatic căruia părțile se obligă reciproc una către alta.

Potrivit art. 34 alin. 3 din Legea nr- Statul Român transmite direct AVAS-ului un mandat ferm și precis"sunt obligate să primească în plată titlurile de valoare nominală, prevăzute la alin. (2) pentru cumpărarea de acțiuni sau active ale societăților comerciale în curs de privatizare".

Responsabilitatea aparține, fără nici o tăgadă AVAS-ului, care și-a nesocotit atribuțiunea reglementată de prevederile art.12 alin.2 din nr.OUG 51/1998 introdus de art.13 din OUG nr. 23/2004, conform căreia "AVAS îndeplinește orice atribuțiuni ce îi revin prin acte normative"și care nu și-a îndeplinit mandatul transmis de Statul Român prin art.34 alin.3 din Legea nr-.

Față de situația mai sus expusă și actelor normative invocate, apelantul-reclamant solicită admiterea apelului și desființarea sentinței civile nr. 1868/16.12.2008, ca neîntemeiată, nemotivată în drept și fără bază legală.

Examinând apelul prin prisma criticilor formulate, curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente.

Nu este întemeiat primul motiv de apel referitor la încălcarea dreptului la apărare al intimatului, urmare a necitării sale la termenele de amânare a pronunțării, întrucât în cauză pricina a fost soluționată la data de 18.11.2008 când apelantul a fost prezent prin mandatar, cauza fiind reținută în vederea soluționării, dezbaterile fiind închise la cea dată.

În cauză pronunțarea a fost amânată în temeiul dispozițiilor art. 260. pr. civ, după închiderea dezbaterilor nemaifiind necesară citarea părților în termenul de amânare a pronunțării, astfel că nu i-a fost încălcat apelantului dreptul la apărare.

Cât privește criticile formulate de apelant pe fondul litigiului, Curtea constată că sunt neîntemeiate pentru următoarele argumente.

În primul rând este de remarcat că, în mod corect prima instanță a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 34 alin. 5 din legea 10/2001, anterior modificării prin legea 247/2005, apelantul reclamant îndeplinind, în termen condițiile impuse de lege pentru preschimbarea titlurilor de valoare nominală emise de Ministerul Finanțelor Publice în temeiul dispozițiilor legii 10/2001.

Aspectul referitor la neîndeplinirea de către AVAS a obligației sale de a publica oferta cu societățile comerciale în curs de privatizare la care să fie primite în plată titlurile de valoare nominală, nu determină, de plano posibilitatea apelantului reclamant de a perfecta contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni la orice societate comercială, în cazul de față, BCR, în condițiile în care metoda de privatizare a acesteia a fost expres prevăzută prin legea 83/1997, OUG 18/2004 și legea 227/2004, nefiind aplicabile în acest caz regulile de drept comun specifice privatizării societăților aflate portofoliul intimatei pârâte.

Prin urmare, deși apelantul și-a îndeplinit obligațiile legale și a transmis în termen opțiunea sa de a cumpăra acțiuni la BCR, imposibilitatea perfectării contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni rezidă din faptul că privatizarea BCR s-a făcut în condiții speciale, stabilite prin acte normative distincte de legea 10/2001, situație în care în mod corect tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru aceste considerente în baza dispozițiilor art. 296. pr. civ Curtea respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-reclamant, domiciliat în nr.471, județ T, împotriva sentinței civile nr.1868/16.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11, sector 1 și STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.05.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

Red.

Tehnodact. //5 ex./23.06.2009

- Secția a IV-a Civ. -

Președinte:Andreea Doris Tomescu
Judecători:Andreea Doris Tomescu, Ioana Aurora Herold

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 319/2009. Curtea de Apel Bucuresti