Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 47/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
decizia civilă nr.47/Ap Dosar nr-
Ședința publică din data de 03 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniel Marius Cosma judecător
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
Grefier: - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat dereclamantul prin mandatar, împotriva sentinței civile nr.9 din data de 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din 30 martie 2009 când părțile au lipsit, cele constatate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru astăzi, 03 aprilie 2009.
A:
Constată că prin sentința civilă nr. 9 din 12.01.2008 a Tribunalului Brașov, a fost respinsă excepția lipsei calității Ministerului Economiei și Finanțelor, de reprezentant al statului Român.
A respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Statul român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
A respins acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul - prin mandatar în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Autoarea reclamantului a înțeles să uzeze de calea specială de restituire, pusă la dispoziție de Legea nr. 10/2001.
Potrivit prevederilor art. 1 din acest act normativ, în forma aflată în vigoare la data depunerii notificării, imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie, de regulă în natură, în condițiile acestei legi (alin. 1), iar în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent (alin. 2).
Este necesar a se reține că reclamantul nu a invocat, în cererea dedusă judecății, nici o încălcare a drepturilor prevăzute de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și nu a sesizat existența vreunei neconcordanțe între aceasta și legea specială, așa încât instanța nu poate analiza, în baza cererii reclamantului, în ce măsură s-ar putea da eficiență Convenției în cadrul acțiunii în revendicare, întemeiată pe prevederile dreptului comun, pe care acesta a formulat-
Mai mult, instanța a reținut că, din raționamentul Curții în recenta cauză Faimblat contra României (deși aceasta a vizat încălcarea dreptului la un proces echitabil prin respingerea ca inadmisibilă, în instanța internă, a unei acțiuni în constatare iar nu a unei acțiuni în revendicare) rezultă că acțiunea în revendicare introdusă după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 nu ar trebui respinsă ca inadmisibilă decât atunci când procedura specială este una efectivă, ori, în speță, dacă ar fi urmat întocmai prevederile legii speciale, autoarea reclamantului ar fi avut posibilitatea de a obține o reparație efectivă, având în vedere că, așa cum rezultă din evidențele de carte funciară, după înscrierea dreptului de proprietate al Statului asupra imobilului de la 14 nu au mai fost efectuate nici un fel de înscrieri ale unor terțe persoane asupra acestui imobil, așa încât, aparent, acesta se află și în prezent în proprietatea Statului și ar fi putut astfel să fie restituit în natură.
În raport cu cele ce preced, instanța a constatat că acțiunea dedusă judecății este neîntemeiată, reclamantul neputând recurge la calea dreptului comun în condițiile în care autoarea sa a declanșat demersul procedural de restituire a imobilului în baza legi speciale, nici în ceea ce privește restituire în natură a imobilului și nici în ceea ce privește solicitarea vizând restituirea în echivalent.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de recurentul, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, are calitatea de moștenitor al mamei sale Matta, care a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu pe baza actului de partaj voluntar succesoral autentificat sub nr. 9740/1971 și notat CF 2349, sub nr. 1037/1, iar acest imobil a fost preluat în mod abuziv de Statul Român în baza decretului 223/1974. Tribunalul Brașov nu a cenzurat valabilitatea titlului statului, deși instanțele de judecată erau abilitate să cenzureze acest gen de litigii.
Potrivit dispozițiilor art. 6 din legea 213/1998 privind proprietatea publică și privată, instanțele de judecată sunt competente să analizeze valabilitatea titlului statului, însă Tribunalul Brașov, nu a procedat în acest sens.
Instanța de judecată în urma recalificării căii de atac a constatat că în realitate este vorba de calea de atac a apelului și nu a recursului, astfel că în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă va analiza cererea cu care a fost sesizată.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate, instanța apreciază că apelul nu este fondat și în consecință va fi respins în baza dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente.
În materia restituirii imobilelor preluate în mod abuziv de către stat,în perioada regimului comunist, reglementarea specială este legea 10/2000, lege care în timp a suferit numeroase modificări în special cea mai importantă prin legea 247/2005, care instituie măsurile reparatorii prin echivalent. Reclamantul nu a uzat de calea necontencioasă instituită de legiuitor, adresându-se direct instanței de judecată, prin prezenta acțiune, pe care și-a întemeiat-o în drept pe dispozițiilor art. 6 al 2 din legea 213/1998.
Ori după apariția legii 10/2001, care este o lege specială în materia restituirii imobilelor, reclamantul nu mai putea folosi temeiul de drept indicat, respectiv, art. 6 al.2 din legea 213/1998.
Prima instanță în mod corect a apreciat că reclamantul nu a semnalat nici o încălcare a drepturilor prevăzute de CEDO și nici existența vreunei neconcordanțe între aceasta și legea specială, pentru a putea promova o acțiune întemeiată pe dreptul comun.
Toate criticile formulate în apel vizează de fapt o prezentare a stării de fapt și a dovedirii calității de moștenitor, și nu sunt îndreptate decât sumar asupra considerentelor sentinței atacate, vizând doar aspectul legat de faptul că prima instanță nu a cenzurat valabilitatea titlului statului.
Ori prima instanță a analizat în mod concret și amplu, starea de fapt și de drept, reținând în principal că trebuia semnalată o situație de neconcordanță între legea specială și CEDO, lucru care nu s-a realizat în cauză.
Prin urmare, criticile formulate în apel sunt nefondate și în consecință vor fi respinse și sentința primei instanțe va fi păstrată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
ECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul, împotriva sentinței civile nr.9/2009 a Tribunalului Brașov.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 03 aprilie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.NG/15.05,2009
Tehnored. 16.04.2009 - 4 ex.
Jud. fond
Președinte:Daniel Marius CosmaJudecători:Daniel Marius Cosma, Nicoleta Grigorescu
