Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 47/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 47/2010-
Ședința publică din 14.01.2010
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 2: Trif Doina
JUDECĂTOR 3: Moșincat
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul cu domiciliul în A,-, județul A, în contradictoriu cu intimații cu domiciliul în comuna, sat, nr. 304, județul B, și, cu domiciliul în comuna, sat, nr. 90, județul B, împotriva deciziei civile nr. 156 din data de 05.02.2008, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în dosar nr-, prin care s-a modificat în parte decizia civilă nr. 757 din 14.09.2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă contestatorul personal, intimatul personal și reprezentata intimaților, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 368 din data de 05.11.2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezenta contestație în anulare este legal timbrată, fiind achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 10 lei și 0,3 lei timbru judiciar, după care:
Contestatorul și reprezentanta intimaților arată că nu au alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Contestatorul solicită admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată în scris, anularea deciziei contestate, menținerea hotărârii pronunțată de Judecătoria Salonta, fără cheltuieli de judecată, i s-a eliberat titlu de proprietate pentru întregul imobil.
Reprezentanta intimaților solicită respingerea contestației în anulare în principal ca tardivă, iar în subsidiar ca inadmisibilă, cu cheltuieli de judecată. Arată că termenul legal de depunere a contestației în anulare, raportat la data rămânerii irevocabile hotărârii, 05.02.2008, și data înregistrării contestației în anulare, 24.06.2009, este depășit.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 255/2006 pronunțată de Judecătoria Salonta în dosar nr.434/2002 s-a admis excepția invocată de pârâți privind prescripția dreptului reclamantului la acțiune referitoare la despăgubirile aferente perioadei cuprinsă între anul 1997 și luna august 1999, s-a admis ca fondată acțiunea precizată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții și și pe cale de consecință, s-a dispus obligarea pârâților să achite reclamantului suma de 500 lei fiecare, reprezentând despăgubiri rezultate din neuzul suprafețelor de teren situat în locul denumit nr. top 823/2 din CF. 1391 și respectiv locul denumit nr. top 575 din CF. 1527 aferent perioadei cuprinsă între august 1999 și până la pronunțarea hotărârii. De asemenea s-a dispus obligarea pârâților să lase în deplină liniște și posesie a reclamantului terenurile identificate mai sus.
Pentru a pronunța această hotărâre Judecătoria Salontaa reținut că reclamantul în calitate de moștenitor testamentar al def. este proprietar asupra cotei de 1845/29846 părți din nr. top 575 din CF. 1527 și a cotei de 4645/9194 părți din nr. top 823/2 din CF 1391, suprafețe de teren înscrise în titlul de proprietate nr.1846/1999 a cărui valabilitate a fost constatată în mod irevocabil de Curtea de Apel Oradea. Întrucât pârâții folosesc abuziv aceste suprafețe de teren, instanța de fond în baza disp. art. 480 cod civil și art. 998 cod civil a dispus obligarea pârâților să lase reclamantului în deplină și liniștită posesie terenurile în discuție și să-l despăgubească pe reclamant pentru neuzul suprafețelor de teren în perioada august 1999 și până la pronunțarea hotărârii cu o sumă de 500 lei fiecare, rezultată dintr-un contract de asociere în participațiune. De asemenea, Judecătoria Salontaa constatat că dreptul la acțiune al reclamantului pentru perioada anterioară termenul de 3 ani de la data introducerii acțiunii este prescrisă în baza disp. art. 1 și 3 din Decretul nr.167/1958.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal, apelanții și au declarat apel solicitând schimbarea în totalitate a hotărârii apelate în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă și în subsidiar ca nefondată.
Prin decizia civilă nr.757/A din 14 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, în doar nr- a fost admis ca fondat apelul civil formulat de apelanții. în nr.304, jud. B și. în nr.90, jud. B în contradictoriu cu intimatul. A str. - nr.2. jud. A, împotriva sentinței civile nr. 255 din 30.05.2006 pronunțată de Judecătoria Salonta pe care a schimbat-o în tot în sensul că, a respins acțiunea precizată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții și. A fost obligat intimatul la cheltuieli de judecată în cuantum de 900 lei în favoarea apelanților.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Intimatul este moștenitorul testamentar al def. așa cum rezultă din certificatul de legatar nr.77/2000 întocmit de BNP I & aflat la fila 3 dosar fond. În această calitate intimatul este proprietar asupra cotelor de 1845/29846 părți din terenul înscris în CF. 1527, nr. top 575 și respectiv asupra cotei de 4645/9194 părți din terenul înscris în CF. 1391, nr. top 823/2, terenuri care sunt înscrise în titlul de proprietate nr.1846/1999 eliberat pe numele defunctei.
Prin acțiunea formulată intimatul solicită obligarea pârâților să-i lase în deplină posesie terenurile asupra cărora este coproprietar și obligarea pârâților la despăgubiri ca urmare a neuzului suprafețelor de teren. Prin urmare obiectul cauzei îl reprezintă acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, astfel cum a fost definită în literatura de specialitate, acțiunea în revendicare.
Întrucât intimatul este coproprietar asupra terenurilor în discuție, acesta deține o cotă parte ideală, abstractă, matematică din dreptul de proprietate. Prin urmare, până la ieșirea din indiviziune intimatul nu deține un drept exclusiv asupra unei porțiuni clar determinată din întreaga suprafață de teren aflată în coproprietate.
Față de aceste considerente acțiunea în revendicare imobiliară pentru a fi admisibilă trebuie pornită de toți coproprietarii.
În caz contrar nu se poate statua că pârâții ocupă în mod abuziv porțiunea de teren care i-ar reveni intimatului în urma ieșirii din indiviziune.
În consecință, instanța de fond în mod greșit a admis acțiunea în revendicare formulată de coproprietarul câtă vreme nu s-a realizat partajul pentru a se putea stabili dacă pârâții ocupă porțiunea de teren care i-ar reveni reclamantului în urma partajului.
Față de aceste considerente, tribunalul văzând în drept și dispozițiile art.296 cod procedură civilă a admis apelul formulat și a schimbat sentința atacată în sensul respingerii acțiunii în revendicare ca inadmisibilă.
Ca o consecință a respingerii acțiunii în revendicare a fost respins și capătul de cerere privind plata de despăgubiri rezultate din neuzul terenului revendicat.
În baza art. 274 cod procedură civilă a fost obligat intimatul la 900 lei cheltuieli de judecată în favoarea apelanților.
Împotriva acestei decizii în termen a formulat recurs reclamantul, care a solicitat admiterea acestuia, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului pârâților și păstrării în tot a sentinței de fond.
Prin decizia civilă nr. 156 din data de 05.02.2008, pronunțată în dosar nr-, Curtea de Apel Oradeaa admis ca fondat recursul introdus de reclamantul din A,-, Cod poștal -, jud. A, în contradictoriu cu intimații pârâți din, sat, nr.304, Cod poștal -, jud. B și din comuna, sat, nr.90, Cod poștal -, jud. B, împotriva deciziei civile nr. 757 din 14 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a modificat-o în parte.
A respins capătul de cerere din acțiunea formulată de reclamantul privind revendicarea imobilelor înscrise în CF. 1391 și 1526.
A menținut restul dispozițiilor sentinței.
A obligat intimații la 200 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a avut în vedere următoarele considerente:
Cu privire la acțiunea în revendicare formulată de reclamant, aceasta a fost corect respinsă de instanța de apel, părțile fiind coproprietare asupra imobilelor înscrise în CF. 1391 și 1527.
Criticile recurentului prin care se invocă inexistența coproprietății sunt nefondate.
Astfel, deține cota de 1845/29846 din imobilul înscris în CF. 1527 respectiv cota de 4645/9291 din imobilul înscris în CF. 1391, fiind astfel coproprietar în cote părți ideale cu pârâții.
Acțiunea în revendicare formulată de un proprietar contra coproprietarilor asupra aceluiași imobil este inadmisibilă, cum corect a reținut și Tribunalul Bihor.
Este fondat recursul reclamantului în ce privește obligarea pârâților la despăgubiri pentru folosul de tras aferent cotelor părți din imobilele din litigiu, asupra cărora este proprietar.
Pârâții nu au contestat că folosesc în întregime aceste imobile prin însăși opunerea lor la admiterea acțiunii reclamantului au confirmat exercitarea posesiei și folosinței asupra cotelor părți ce revin recurentului.
Cuantumul despăgubirilor se poate dovedi cu orice mijloc de probă, Curtea apreciind că înscrisurile depuse în acest sens de reclamant sunt utile și relevante pentru calculul despăgubirilor ce i se cuvin.
Prin urmare, instanța de fond în mod corect a obligat pe pârâți la despăgubiri civile ce reprezintă contravaloarea fructelor culese de pârâți și produse pe terenurile proprietatea recurentului.
Pentru aceste motive în baza art. 312 cu referire la art. 316 și 296 Cod procedură civilă, s-a admis recursul reclamantului, s-a modificat în parte decizia Tribunalului Bihor, în sensul că s-a menținut dispozițiile sentinței Judecătoriei Salonta, cu privire la obligarea pârâților la despăgubiri civile.
În baza art. 276 Cod procedură civilă, urmare a admiterii în parte a recursului au fost obligați pârâții la 200 lei cheltuieli parțiale de judecată în recurs, în favoarea recurentului.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, timbrat cu 13 lei prin chitanță fiscală și timbru judiciar, a formulat contestație în anulare recurentul, solicitând admiterea acesteia, menținerea sentinței, lăsarea liberă a terenului, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele depuse la dosar, s-a invocat că nu înțelege decizia contestată, i s- admis recursul dar i- luat totul în favoarea celor doi infractori pe care i-a chemat în judecată. Sentința a fost bine gândită, au fost chemați la Primărie în 13 februarie și i s-a pus în vedere să aducă actele ce le deține, și-a dat seama că și i-au luat pământul întrucât era nelucrat, alții sunt protejați de primărie. Nu este băgat în seamă.
Nu s-a motivat în drept cererea.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimații au solicitat respingerea contestației, cu cheltuieli de judecată, invocând că cererea este tardivă, fiind încălcat termenul de 15 zile și de 1 an de la luarea la cunoștință hotărârii. Nu sunt incidente condițiile impuse de art. 317 Cod procedură civilă și nici ale art. 318 Cod procedură civilă. Părțile sunt coproprietare iar unul dintre aceștia nu poate revendica imobilul împotriva celorlalte.
Examinând decizia contestată, prin prisma motivelor invocate, a excepției ridicate de către intimați, instanța constată următoarele:
Potrivit art. 319 alin. 1 Cod procedură civilă, contestația în anulare se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului impus de art. 401 alin. 1 lit. b, c Cod procedură civilă. Împotriva hotărârilor ce nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în 15 zile de la data la care a luat cunoștință contestatorul de hotărâre, nu mai târziu de un an de la rămânerea irevocabilă.
Legiuitorul, conform celor expuse, a stabilit termenul de prescripție în funcție de punerea în executare unei hotărâri pe cale de executare silită și cele ce nu se aduc la îndeplinire astfel.
În speță, hotărârea irevocabilă contestată, prin care s-a stabilit o obligație de plată în sarcina intimaților în favoarea contestatorului, poate fi adusă la îndeplinire prin executare silită, astfel că termenul pentru introducerea contestației este oricând înaintea începerii executării și în timpul ei - conform art. 401 alin. 1 lit. b, c Cod procedură civilă -. Nu s-a făcut dovada începerii executării silite, astfel că, excepția de tardivitate invocată de intimați va fi respinsă ca nefondată. Termenul de 15 zile de la data luării la cunoștință de hotărâre sau 1 an de la pronunțare - teza a II- a art. 319 alin. 2 Cod procedură civilă nu este aplicabil conform considerentelor expuse.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, motivele pentru care părțile pot uza de aceasta sunt strict și limitativ prevăzute în art. 317 - 318 Cod procedură civilă. Art. 317 Cod procedură civilă a stabilit două condiții - când procedura de citare, pentru ziua când s-a judecat nu a fost legal îndeplinită; când hotărârea s-a dat cu încălcarea normelor de ordine publică - referitor la competență.
Niciuna din cele două condiții nu sunt incidente în cauză și nici nu au fost invocate ca temei de drept de către contestator.
Conform art. 318 Cod procedură civilă, mai pot fi atacate cu contestație, hotărârile instanței de recurs când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, sau când instanța a respins sau admis doar în parte recursul, a omis cerceta din greșeală vreunul din motivele de modificare sau casare.
Contestatorul prin motivele expuse, invocă aspecte de fond, modul în care a fost lipsit de terenul său de către intimați cu concursul Primăriei, ori, considerentele pentru care instanța de recurs a adoptat decizia contestată nu pot fi calificate ca fiind greșeli materiale în sensul art. 318 Cod procedură civilă ce să poată fi îndreptate pe această cale procesuală întrucât ar echivala cu un recurs la recurs, ceea ce este inadmisibil.
S-a reținut de către instanța de recurs că părțile sunt coproprietare imobilelor revendicate de către contestator, ori, în asemenea situație s-a considerat că un coproprietar, câtă vreme indiviziunea nu s- sistat, nu poate revendica de la celălalt partea sa din întreg, aspecte ce reprezintă o apreciere a stării de fapt și de drept conformă actelor de la dosar și textelor legale în materie, ce nu poate fi, conform celor expuse, calificat ca greșeală materială.
Ca urmare a inaplicării art. 317 - 318 Cod procedură civilă, instanța va respinge ca nefondată contestația în anulare, menținând în întregime decizia contestată, respingând ca neîntemeiată excepția de tardivitate invocată de intimați.
Reținând culpa procesuală contestatorului, în baza art. 274 Cod procedură civilă, instanța îl va obliga să le plătească intimaților 595 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial în această fază procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul cu domiciliul în A,-, județul A, în contradictoriu cu intimații cu domiciliul în comuna, sat, nr. 304, județul B, și, cu domiciliul în comuna, sat, nr. 90, județul B, împotriva deciziei civile nr. 156 din data de 05.02.2008, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, pe care o menține în întregime.
Obligă partea contestatoare să plătească părții intimate și suma de 595 lei cheltuieli de judecată în contestație în anulare.
Respinge excepția de tardivitate invocată de intimați.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 14.01.2010.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - - 25.01.2010
- judecători fond -
- judecători apel -,
- judecători recurs -, R,
- dact. gref. - 25.01.2010 - 5 ex.
- emis 3 com. - 25.01.2010 - ,
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat
