Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 51/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 51/2010-
Ședința publică din 14.01.2010
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 2: Trif Doina
JUDECĂTOR 3: Moșincat
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul contestator, cu domiciliul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 305/LM din data de 18.02.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentantul recurentului contestator, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 21.10.2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este scutit de la plata taxei de timbru, s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 12.01.2010, o completare la întâmpinare, formulată de intimată, după care:
Instanța comunică reprezentantului recurentului contestator un exemplar din completarea la întâmpinare formulată în cauză.
Reprezentantul recurentului contestator arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului contestator solicită admiterea recursului conform petitului, obligarea intimatei să recalculeze pensia contestatorului utilizând un stagiu complet de cotizare de 25 ani, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 300 lei conform chitanței depusă la dosar. Arată că nu sunt aplicabile în speță dispozițiile Legii nr. 3/1977 și nici Decizia nr. 40/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ci Legea nr. 19/2000 și dispozițiile art. 3, 5, din Legea nr. 226/2006. Recurentul contestator a lucrat în condiții de stres.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 305/LM din data de 18.02.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora respins contestația formulată de contestatorul domiciliat în O,- în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Contestatorului i s-a stabilit dreptul la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă prin decizia nr. -/17.03.1998, recunoscându-i-se o vechime totală în muncă de 52 de ani și 11 zile, din care 28 ani, 5 luni și 24 zile în grupa a II -a de muncă.
Prin decizia nr. -/30.11.2005 s-a procedat la recalcularea drepturile de pensie ale contestatorului, în temeiul HG nr. 1550/2004, cu luarea în considerare a unui stagiul complet de cotizare de 30 de ani, după cum reiese din buletinul de calcul depus în copie la fila 19 dosar.
Pentru a se verifica dacă determinarea cuantumului pensiei contestatorului s-a făcut în mod corect de către intimată, instanța apreciază că este important a fi clarificată în prealabil problema actului normativ de ale cărui prevederi trebuia să se țină cont la recalcularea pensiei contestatorului.
În aceste sens s-a reținut că, pentru a se realiza o corelare între pensiile pensionarilor indiferent de data înscrierii acestora la pensie, precum și pentru asigurarea cadrului legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public au fost adoptate HG nr. 1550/2004 care la art. 1 prevede căîncepând cu data de 1 octombrie 2004, pensiile din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, vor fi evaluate în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioareși OUG nr. 4/2005 în al cărei preambulul este înscris principiul"la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
Conform art. 1 din OUG nr. 4/2005, pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 01.04.2001, se recalculează în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgentă.
Conform art. 2 din același act normativ,recalcularea prevăzută la art. 1 se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii cu respectarea prevederilor Legii 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență.
Din coroborarea acestor texte legale, rezultă că și pentru pensiile stabilite anterior datei de 01.04.2001, determinarea punctajului mediu anual se realizează în conformitate cu prevederile Legii nr.19/2000.
Este adevărat că în conformitate cu art. 2, alin 1 din Normele metodologice de aplicare a HG 1550/2004, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază, vechime care la data deschiderii dreptului la pensie al contestatorului era de 30 de ani, în anul 1998 fiind în vigoare art. 8 din Legea nr. 3/1977, însă aceste dispoziții legale nu mai erau aplicabile la momentul recalculării pensiei contestatorului, întrucât, pe de o parte, acest act normativ (HG nr. 1550/2004) are o forță juridică inferioară ordonanței de urgență care a fost ulterior aprobată prin lege, iar, pe de altă parte, este și anterior adoptării OUG nr. 4/2005 care consacră principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie". Prin urmare, art. 2 din Normele metodologice de aplicare a HG 1550/2004 trebuie considerat ca fiind abrogat tacit prin intrarea în vigoare a OUG nr. 4/2005.
Determinarea punctajului mediu anual în conformitate cu prevederile Legii nr.19/2000 și pentru pensionarii înscriși la pensie anterior datei intrării în vigoare a acestui act normativ nu presupune o aplicare retroactivă a legii civile, ci, doar aplicarea imediată a legii noi, recalcularea pensiilor realizându-se în mai multe etape, cu începere de la data intrării în vigoare a OUG nr. 4/2005.
Pe de altă parte, pentru a se realiza o uniformizare între pensiile pensionarilor înscriși la pensie anterior intrării în vigoare a Legii 19/2000 și cele ale pensionarilor înscriși la pensie după intrarea în vigoare a Legii 19/2000 era imperios necesar să se aplice o legislație unitară, sens în care a fost adoptată OUG nr. 4/2005, care face trimitere pentru toți pensionarii, indiferent de data înscrierii la pensie, la dispozițiile Legii nr. 19/2000.
Dacă s-ar considera ca fiind în vigoare și la acest moment dispozițiile art. 2 din Normele metodologice de aplicare a HG nr. 1550/2004 care prevăd aplicabilitatea mai multor acte normative în funcție de data înscrierii la pensie, scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea OUG nr. 4/2005 și anume acela de uniformizare a tuturor pensiilor pensionarilor ar fi imposibil de realizat. Și aceasta, pentru că este evident că prin aplicarea unor acte normative care prevăd condiții diferite pentru pensionare și implicit și un cuantum diferit al pensiilor în funcție de data înscrierii la pensie, nu se poate asigura respectarea între pensionarii care îndeplinesc condiții egale de pensionare a principiului"la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
În raport de ansamblul acestor considerente, o singură concluzie se impune a fi reținută și anume aceea că tuturor pensionarilor, indiferent de data înscrierii la pensie, le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 19/2000.
În cele ce urmează, instanța va verifica în ce măsură contestatorul întrunește condițiile necesare pentru a beneficia la determinarea punctajului mediu anual de aplicarea stagiului complet de cotizare solicitat de acesta.
Raportat la întregul dosar de pensie al contestatorului, instanța a reținut că activitatea desfășurată de contestator și anume aceea de șofer nu se încadrează în categoria activităților desfășurate în condiții speciale, prevăzute de art. 20 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, respectiv în subteran, în zonă de expunere la radiații ( I sau II), aviație civilă sau activitate artistică, astfel încât nu i se poate recunoaște stagiul complet de cotizare de 20 de ani prevăzut pentru persoanele care lucrat în locuri de muncă cu condiții speciale.
Instanța a mai reținut că în speța dedusă judecății perioada de peste 28 de ani invocată de contestator este doar perioada în care acesta a desfășurat activitate in grupa a II-a de muncă și care i-a dat dreptul de a se pensiona pentru limita de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare si nicidecum nu poate fi confundată cu stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr.19/2000.
De asemenea, s-a reținut că nu se poate face nici aplicarea stagiului complet de cotizare de 25 de ani prevăzut de Legea nr. 226/2006, deoarece activitatea desfășurată de contestator nu se regăsește în anexele Legii nr. 226/2006.
Nu se pot retine ca fiind aplicabile in speță nici dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977, întrucât acestea nu reglementează stagiul complet de cotizare, ci doar dau dreptul persoanei de a se pensiona pentru limita de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare. Acest aspect este confirmat de simpla lecturare a celor doua aliniate ale art.14, respectiv aliniatul 1 și aliniatul 4, în urma acestei lecturări, rezultând pentru situația în care s-ar reține că perioadele de timp inserate în cuprinsul lor constituie stagiu complet de cotizare, că pentru o activitatea prestată în aceeași grupă de munca este reglementat un stagiu de cotizare diferit, respectiv pentru grupa I de munca, la alin.1 - un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, iar la alin.4 - un stagiu complet de cotizare de 15 de ani, situația fiind identică și pentru activitatea prestată în grupa a II- S-ar ajunge astfel, dacă s-ar accepta teza propusă de contestator, ca asigurații care au prestat un volum de activitate mai redus în oricare din cele două grupe speciale de muncă să beneficieze de o pensie mai mare decât cei care au mai mulți ani lucrați în grupa I sau II, fiind mai mult decât evident faptul că o astfel de interpretare nu poate fi primită întrucât contravine tuturor principiilor care stau la baza legislației în materie.
Prin urmare, se impune, reține că drepturile de pensie ale contestatorului au fost calculate în mod corect de către intimată, considerent pentru care, instanța a respins contestația formulată ca neîntemeiată.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată, culpa procesuală aparținându-i în exclusivitate contestatorului.
Împotriva acestei sentințe, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat recurs contestatorul, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul obligării intimatei să-i recalculeze pensia prin luarea în calcul a unui stagiu de cotizare de 25 de ani, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat că s-a pensionat în 1998, îi este aplicabilă Legea nr. 3/1977, a lucrat peste 29 de ani în grupa a II-a de muncă, astfel că, trebuie să i se aplice un stagiu complet de cotizare de 25 de ani conform art. 14 din Legea nr. 3/1977 și deciziei nr. 40/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977, art. 48, 77 din Legea nr. 19/2000.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului arătând că prin decizia nr. 40/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s- stabilit că singurele beneficii ale celor pensionați în baza Legii nr. 3/1977 și care au lucrat în grupa I, II au fost reducerea vârstei de pensionare, acordarea sporului de grupă, art. 14 neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare, care a fost conform art. 8 de 30 de ani la bărbați și 25 ani la femei. A interpreta altfel, ar conduce la o situație absurdă, la inechități.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Recurentului i-au fost stabilite drepturile la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă în baza Legii nr. 3/1977 cu începere din 01.05.1998, având o vechime totală în muncă de 52 ani, 11 zile din care, 28 ani, 5 luni și 24 zile în grupa a II-a de muncă - șofer, conducător auto, aspect ce reiese din copia carnetului de muncă al acestuia - filele 28 - 37 dosar fond.
Deoarece, la nivel național, instanțele au avut o practică neunitară referitor la stagiul complet de cotizare ce trebuie utilizat la determinarea punctajului mediu anual, în favoarea celor pensionați în baza Legii nr. 3/1977 și care au lucrat în grupele I, II de muncă, la recalcularea pensiilor, s-a promovat un recurs în interesul legii pentru unificarea acesteia, conform art. 329 Cod procedură civilă, iar prin decizia nr. 40/28.09.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că stagiul complet de cotizare în astfel de situații, utilizat la determinare punctajului mediu anual, este cel reglementat de legislația în vigoare la momentul pensionării - art. 14 din Legea nr. 3/1977, însă, în considerente s-a arătat că art. 14 conferă doar reducerea vârstei legale de pensionare, un adaos de grupă. S-a concluzionat că, instanțele care au făcut aplicarea art. 8 din Legea nr. 3/1977 au procedat corect, respectiv au utilizat un stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 30 de ani la bărbați și 20 de ani la femei, astfel că, motivele de recurs în sensul că nu s-a ținut cont de această decizie sunt nefondate, apărările intimatei fiind conforme celor expuse, cele reținute de instanța de fond fiind corecte.
Situația juridică a recurentului va fi rezolvată favorabil prin aplicarea OUG nr. 100/2008, OUG nr. 209/2008, Legii nr. 218/2008 conform și întâmpinării depuse de intimată, în baza acestora fiind valorificate perioadele în care asiguratul a lucrat în grupa I sau II de muncă.
Față de toate considerentele expuse, întrucât activitatea desfășurată nu poate fi încadrată în categoria celor expuse în anexa 1 Legii nr. 226/2006, instanța de recurs în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, nefiind aplicabile dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul și va menține în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurentul contestator, cu domiciliul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 305/LM din data de 18.02.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 14.01.2010.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - - 25.01.2010
- judecători fond -,
- dact. gref. - 25.01.2010 - 4 ex.
- emis 2 com. - 25.01.2010 -, CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat
