Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 75/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 75/A/2009
Ședința publică de la 09 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carla Maria Cojocaru
JUDECĂTOR 2: Anca Neamțiu președinte secție
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 254/10.12.2008, pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru reclamantul apelant, lipsă fiind acesta și restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind alte cereri formulate și probe de administrat, instanța constată închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Mandatarul reclamantului apelant - avocat declară că greșit a intitulat calea de atac exercitat ca "recurs", întrucât în mod corect este apel, potrivit art. 282 cod procedură civilă.
Declară totodată, că menține temeiul juridic al acțiunii ca fiind aplicabil speței, respectiv Legea 10/2001, și în consecință, solicită admiterea apelului, și modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii introductive de instanță așa cum a fost formulată, pentru următoarele motive: imobilele în litigiu au aparținut antecesorilor apelantului reclamant, și nu poate fi aplicată speței de față excepția tardivității formulării notificării, așa cum a reținut în mod greșit instanța de fond, întrucât demersuri în acest sens au fost făcute de antecesorii reclamantului, din Germania.
Instanța, deliberând, față de actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
După dezbaterea cauzei,
Se constată că s-a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, întâmpinare formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. H pentru Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice.
De asemenea, Primarul Municipiului Paf ormulat și înregistrat la dosar întâmpinare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față,
Prin sentința civilă 254/2008 Tribunalul Hunedoaraa respins acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin care acesta a solicitat despăgubiri aferente imobilelor preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii 10/2001.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut în esență că, Legea 10/2001, ca act esențialmente reparator, în planul restituirii proprietăților imobiliare, impune o procedură specială și condiții esențiale, de fond, ce vizează: situația imobilului de a fi inclus categoriei celor preluate abuziv de stat în perioada regimului său comunist, respectiv 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989;calitatea persoaneide a fi proprietar al acestor imobile sau de a fi moștenitor al proprietarului, fără distincție după cum moștenirea este legală sau testamentară și în fine, dovada notificării imobilului prin executor judecătoresc,în termen legal, de până la 14.02.2002, după toate prorogările.
Neîndeplinirea oricăreia din aceste condiții atrage blocarea procedurilor recuperatorii, respectiv toate beneficiile Legii 10/2001, atât sub aspectul restituirii în natură a imobilelor cât și prin echivalent, sub forma măsurilor reparatorii, prin compensare cu bunuri sau servicii, ori despăgubiri, în condițiile Titlului VII al Legii nr. 274/2005, cu modificările și completările sale ulterioare.
Or, în cauză, reclamantul nu a făcut dovada notificării imobilului în termenul legal impus de legiuitor, sub sancțiunea expresă a decăderii din dreptul de a mai solicita, prin justiție, măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent ( art. 22 din Legea 10/2001 republicată).
Împotriva acestei sentințe reclamantul a declarat recurs, arătând că a prezentat dovezi prin care a demonstrat că - a făcut demersuri la autoritățile germane, iar termenul prevăzut de Legea 10/2001 trebuie să se refere la procedurile de recuperare menționate în lege și nu oprirea accesului la justiție, invocând în drept art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
Statul Român prin reprezentat de Pa J udețului H și Primăria Municipiului P, au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului reclamantului și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
La termenul din 9.04.2009, instanța a calificat calea de atac exercitată în cauză ca fiind apel, cauza fiind soluționată de instanță în compunerea prevăzută de lege pentru această cale de atac.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma criticilor invocate precum și din oficiu în limitele efectului devolutiv al apelului, Curtea constată că prezentul apel nu este fondat și va fi respins pentru motivele care se vor arăta în continuare.
Reclamantul a sesizat instanța de judecată cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii 10/2001 prin care a solicitat despăgubiri pentru mai multe imobile preluate abuziv de Statul Român în perioada de referință a legii, fără să efectueze procedura prealabilă prevăzută expres de lege, respectiv fără să se adreseze cu notificare unității deținătoare.
Rațiunea Legii 10/2001 este aceea de a reglementa global statutul juridic al imobilelor preluate de stat, indiferent dacă titlul a fost valabil sau nu, instituind în acest sens o procedură necontencioasă cu termene exprese, în așa fel încât la finalizarea ei să se definitiveze statutul juridic al unor astfel de imobile. Această procedură administrativă se declanșează pe calea unei notificări adresate de persoana îndreptățită persoanei juridice deținătoare. Pentru evitarea perpetuării stării de incertitudine în ceea ce privește situația juridică a unor asemenea imobile Legea 10/2001 a instituit un termen de 6 luni de la intrarea ei în vigoare, în interiorul căruia trebuia trimisă notificarea, termen prelungit de două ori cu câte 3 luni. Sancțiunea nerespectării sale constă în pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent - art. 22 alin. 5 -
Sintagma "pierderea dreptului" folosită de legiuitor este edificatoare în calificarea termenului ca fiind de decădere și de aici se desprinde concluzia că cel îndrituit la restituire și care dorește să uzeze de procedura prevăzută de Legea 10/2001 îi este impusă condițiasine qua nonca mai întâi să declanșeze procedura necontencioasă, prin intermediul notificării, după care se poate adresa instanțelor de judecată.
Textul art. 22 alin. 5 din Legea 10/2001 a fost analizat de nenumărate ori de Curtea Constituțională, care a statuat că, în cazul în care imobilul a fost preluat de stat cu titlu, prin efectul unei asemenea preluări proprietarul inițial al imobilului a pierdut titlul de proprietate în favoarea statului, care, în această calitate, este îndreptățit să exercite toate prerogativele dreptului său asupra bunului. Astfel spus, titularul inițial al dreptului de proprietate, nemaiavând calitatea de proprietar la acest moment, ci doar posibilitatea de a obține reconstituirea acestuia, nu are cum să invoce încălcarea - pe calea reglementării care sancționează nerespectarea termenului de trimitere a notificării - unui drept pe care nu-l mai are.
În ceea ce privește imobilele preluate fără titlu de către stat, potrivit art. 2 alin. 2 din Legea 10/2001, persoanele care au fost deposedate de aceste imobile și-au păstrat calitatea de proprietari de la data preluării. Însă nici în asemenea situații nu există temeiuri care să justifice calificarea reglementării în cauză ca fiind neconstituțională, deoarece potrivit art. 44 alin. 1 teza a II - a din Constituție, "conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege".
Recunoașterea sine die a posibilității persoanei interesate de a declanșa procedura de recuperare a imobilelor preluate abuziv de către stat ar fi de natură să genereze un climat de insecuritate juridică în domeniul proprietății imobiliare, admisibil pe termen scurt, în considerarea finalității reparatorii urmărite, dar intolerabil într-un stat de drept, pe o perioadă îndelungată sau nelimitată.
dreptului de proprietate invocată de recurent, chiar dacă este consacrată cu titlu de principiu în legislația noastră, nu ține de esența dreptului de proprietate imobiliară și ca atare nu este consacrată de Constituție, astfel că legiuitorul poate, în considerarea unor rațiuni majore, să deroge de la acest principiu, așa cum a procedat prin aceste norme.
Și în sfârșit se mai impune o analiză cu privire la liberul acces la justiție pe care îl invocă reclamantul și la care acesta a făcut referire în cererea de apel.
Prin decizia 1/1994 Curtea Constituțională a statuat că liberul acces la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește actul de justiție. Legiuitorul are competența exclusivă de a stabili reguli de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, soluție ce rezultă din dispozițiile art. 125 alin. 3, și potrivit cărora "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege". Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, între care și stabilirea unor termene, după a căror expirare, valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.
Din jurisprudența organelor de la Strassbourg rezultă că dreptul de acces la justiție are două trăsături fundamentale: el trebuie să fie efectiv, fără a fi însă un drept absolut. Pot fi aduse restricții exercițiului acestui drept întrucât dreptul de acces la o instanță, prin chiar natura sa, cere o reglementare din partea statului, reglementare care poate în timp și spațiu, în funcție de resursele comunității și de nevoile indivizilor.
Prin urmare, se constată că Tribunalul a apreciat în mod corect că nerespectarea procedurilor speciale prevăzute de Legea 10/2001 duce la imposibilitatea de a mai solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, fiind fără relevanță demersurile făcute în acest scop în fața autorităților germane.
Pentru motivele arătate mai sus, Curtea apreciază că Tribunalul a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, astfel încât în temeiul art. 296 cod procedură civilă, va respinge apelul reclamantului ca nefondat.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 254/10.12.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 9 aprilie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
.
Tehn.
5 ex/29.04.2009
Jud. fond -
Președinte:Carla Maria CojocaruJudecători:Carla Maria Cojocaru, Anca Neamțiu
