Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 189/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 189/2009
Ședința publică de la 09 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ioan Truță
JUDECĂTOR 3: Mihaela Florentina
Grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 356/24.11.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-, având ca obiect succesiune.
Procedura legal îndeplinită.
S-a depus la dosar prin serviciul registratură al instanței note de ședință formulate de reclamantul recurent, la care atașează decizia civilă nr. 1799/2000 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr. 4073/2000, copie a încheierii pronunțată în Camera de Consiliu la data de 30 ianuarie 2001, copie a deciziei civile nr. 2618/23.03.2007 pronunțată de ICCJ - Secția civilă și de proprietate intelectuală, în dosar civil nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierile de amânare a pronunțării din data de 26 martie 2009 și respectiv 2 aprilie 2009, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin acțiunea înregistrată la 28.09.2007 pe rolul Judecătoriei Sibiu sub dosar nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții, -, și -, solicitând ca prin hotărâre judecătorească:
1.să se constate că imobilul situat în Sibiu,-, înscris în CF 9783 Sibiu, nr. top. 3796/1/1/1; 3796/1/1/3; 3796/1/1/4; 3796/1/1/5; 3796/1/1/6; 3796/1/1/7, i se cuvine în întregime reclamantului cu titlu de drept de moștenire legală după tatăl său, care l-a moștenit cu titlu de legat cu titlu universal de la fost proprietar;
2.să se constate că apartamentul nr. 5 din imobilul de mai sus, în prezent transcris pe numele vechiului proprietar în CF 40027 Sibiu, nr. top. 3796/1/1/2, îi revine reclamantului după tatăl său care l-a moștenit cu titlu de legat cu titlu universal de la proprietarul de carte funciară;
3.să se dispună întabularea dreptului de proprietate al reclamantului și obligarea pârâților la cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul susține, în esență, că tatăl său a fost legatar cu titlu universal asupra bunurilor imobile ce au aparținut defunctului, iar defuncta, antecesoarea pârâților, a fost instituită legatar cu titlu universal asupra bunurilor mobile și a uzufructului viager asupra imobilelor lui.
Pârâții au solicitat prin întâmpinare, respingerea acțiunii, întrucât legatul antecesorului reclamantului vizează numai investițiile imobiliare efectuate la imobilele - bunuri proprii ale soției lui.
Pârâții au formulat cerere reconvențională prin care au solicitat, ca prin hotărâre judecătorească:
1-să se constate că, în urma devoluțiunii succesorale legale după, au dobândit calitate de moștenitori, în calitate de soție supraviețuitoare, în cotă de din obiectul succesiunii legale și -, în calitate de colateral privilegiat, în cotă de părți;
2-să se constate, calitatea de moștenitori ai reclamanților reconvenționali, respectiv a antecesorilor acestora după defuncții, Jr. și u;
3-să se constate că obiect al devoluțiunii succesorale legale îl constituie imobilul construcție și teren compus din 5 apartamente situate în Sibiu,-;
4-să se dispună întabularea în CF a drepturilor cuvenite părților, conform cotelor de proprietate arătate în petitul cererii reconvenționale, cu obligarea pârâtului reconvențional la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanții reconvenționali susțin că antecesoarea lor este moștenitoare legală a defunctului, în calitate de soție supraviețuitoare, în concurs cu pârâtul reconvențional, în calitate de nepot de frate, în cotele precizate în cerere.
Pârâtul reconvențional a solicitat respingerea cererii reconvenționale, susținând că legatul lăsat antecesorului său este unul cu titlu universal, iar rudele soției au fost exheredate de către defunctul.
Prin sentința civilă nr. 1730/2008, Judecătoria Sibiua respins acțiunea principală, a admis cererea reconvențională și în consecință:
A constatat că masa succesorală rămasă după defunctul se compune din imobilul construcție și teren compus din 5 apartamente, situat în Sibiu, cu nr. top. 3796/1/1/1; 3796/1/1/2; 3796/1/1/3; 3796/1/1/4; 3796/1/1/5; 3796/1/1/6; 3796/1/1/7.
A constatat că după defunctul au rămas ca moștenitori în calitate de soție supraviețuitoare, în cotă de părți, și, în calitate de colateral privilegiat, în cotă de părți.
S-a constatat calitatea de moștenitori ai reclamanților reconvenționali după defuncții, Jr. și și s-a dispus întabularea dreptului de proprietate al părților, conform cotelor ce le revin.
Reclamantul a fost obligat să plătească pârâților suma de 42,6 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin decizia civilă nr. 1799/2000 a Tribunalului Sibiu, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1620/2001 a Curții de APEL ALBA IULIA, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că, după defunctul, au rămas ca moștenitori, în calitate de soție supraviețuitoare și legatară cu titlu universal, și, în calitate de nepot de frate și legatar cu titlu universal.
Această stare de fapt și de drept a fost reținută și de ICCJ prin decizia civilă nr. 2618/2006.
În vederea punerii în aplicare a acestei din urmă decizii, Primarul Municipiului Sibiu a emis dispoziția nr. 3722/2007 prin care a dispus restituirea în natură a imobilului înscris în CF 9783 Sibiu, în favoarea reclamantului și a pârâților.
În conformitate cu prevederile art. 650 și urm. civ. prima instanță a constatat compunerea masei succesorale după defunctul și calitatea de moștenitori legali a lui și, precum și calitatea de moștenitori legali ai pârâților după, Jr. și.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, solicitând schimbarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii principale și respingerea cererii reconvenționale.
Prin motivele de apel, reclamantul arată că instanța de fond nu a analizat pozițiile divergente ale părților asupra conținutului legatelor cu titlu universal și nu s-a pronunțat cu privire la exheredarea tuturor rudelor lui.
Apelantul a mai susținut că a primit legatul tuturor imobilelor, pentru că o altă interpretare ar contrazice decizia civilă nr. 1799/2000 a Tribunalului Sibiu, care a stabilit că este legatar cu titlu universal.
Prin decizia civilă nr. 356/2008, Tribunalul Sibiua respins apelul reclamantului, reținând că succesiunea rămasă de pe urna defunctului a fost atât legală cât și testamentară. Prin testamentul din 1975, defunctul a lăsat două legate cu titlu universal, unul soției, care cuprinde bunurile mobile și uzufructul viager asupra drepturilor sale imobiliare investite pe imobilele proprietatea ei tabulară, iar unul lăsat lui, pentru bunurile imobiliare investite pe imobilele soției.
Față de această dispoziție testamentară, instanța de apel a considerat că nu poate primi susținerea apelantului că a fost instituit beneficiar al nudei proprietăți asupra bunurilor imobile ale defunctului, pentru că prevederea testamentară nu poate fi interpretată extinctiv.
Se mai reține că decizia civilă nr. 1799/2000 tranșează cu putere obligatorie dubla natură a succesiunii lui, precum și natura legatelor cu titlu universal instituite în favoarea celor doi succesibili.
Instanța de apel a apreciat, de asemenea, că în ce privește calitatea de moștenitori legali ai intimaților pârâți, aceasta a fost recunoscută prin decizia civilă 2618/2006 a ICCJ.
Decizia nr. 356/2008 a fost atacată cu recurs de către reclamantul, care a solicitat modificarea hotărârii în sensul admiterii apelului său și în consecință, a admiterii acțiunii principale și respingerii cererii reconvenționale.
În expunerea motivelor de recurs, reclamantul susține că, față de dispozițiile art. 3 și 4 al. 2 din Legea 10/2001, intimații pârâți nu au nicio vocație la moștenirea lui, astfel că nu au calitatea de persoane îndreptățite în înțelesul Legii 10/2001.
Se mai arată că pentru imobilele în litigiu, în privința cărora succesiunea s-a deschis în mod excepțional în temeiul Legi 10/2001, nu are capacitate succesorală de a le moșteni, pentru că era decedată la momentul deschiderii moștenirii, iar rudele ei au fost expres exheredate de către testatorul.
Prin dispoziția testamentară, defunctul a dispus de toate bunurile mobile și de legatul uzufructului bunurilor imobile în favoarea soției sale, iar de toate imobilele și legatul rămășiței bunurilor mobile în favoarea lui.
O altă critică vizează interpretarea art. 894. civ. care conține o enumerare limitativă a legatelor cu titlu universal, iar raportat la această prevedere legatul cu titlu universal lăsat lui nu poate fi interpretat decât ca incluzând toate bunurile imobile ale defunctului.
Recurentul susține că cele două legate cu titlu universal consumă întreaga moștenire, astfel că moștenirea legală rămâne fără conținut concret.
În drept se invocă art. 304 pct. 7, 8 și 9. proc. civ.
Recursul este legal timbrat ( filele 9 - 10).
Intimații pârâți au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea ca nefondat a recursului ( filele 31 - 35), susținând în esență că, instanța de apel a interpretat corect prevederile testamentare și că prin decizia civilă nr. 2618/2006 a ICCJ, s-a statuat cu privire la calitatea pârâților de persoane îndreptățite în înțelesul Legii 10/2001.
Verificând legalitatea deciziei atacate, prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Pârâții invocă asupra imobilelor în litigiu un drept de proprietate în calitate de succesori ai defunctei și nu ai defunctului, iar această calitate nu le-a fost contestată de către reclamant.
Prin decizia civilă nr. 1799/2000 a Tribunalului Sibiu, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că este moștenitoare testamentară și legală a defunctului, alături de.
În consecință, raportat la prevederile art. 4 al. 2 din Legea 10/2001, pârâții au calitate de persoane îndreptățite, în înțelesul Legii 10/2001, ceea ce a și dus la emiterea dispoziției nr. 3722/2007 de către Primarul Municipiului Sibiu.
Pentru aceste considerente, se constată că primul motiv de recurs nu este fondat.
Curtea nu poate primi nici critica vizând împrejurarea că defuncta nu are capacitate succesorală de a moșteni bunurile în litigiu. Astfel, conform art. 654 al. 1. civ, pentru a succede, trebuie neapărat ca persoana ce succede să existe la momentul deschiderii succesiunii, respectiv la data decesului celui a cărui moștenire se dezbate.
În speță, succesiunea după defunctul s-a deschis la 21.02.1976, moment la care trăia, decesul acesteia intervenind la 06.10.1984.
Ca urmare, defuncta avea capacitate succesorală de a veni la moștenirea lui, iar împrejurarea că bunurile în litigiu au intrat în masa succesorală numai după apariția Legii 10/2001 nu prezintă relevanță juridică raportat la capacitatea succesorală.
Nici argumentele recurentului privind exheredarea rudelor lui nu sunt fondate. Aceasta întrucât, intimații invocă în cauză calitatea de moștenitor după, nu după, astfel că exheredarea unor persoane care nu au calitate de succesibili la data deschiderii succesiunii este lipsită de eficiențe juridice.
În ce privește ultimele două critici referitoare la analizarea celor două legate și la conținutul moștenirii legale rămase după defunctul, Curtea le apreciază fondate, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9. proc. civ.
Astfel, prin decizia civilă nr. 1799/2000 a Tribunalului Sibiu, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1620/2001 a Curții de APEL ALBA IULIA, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că prin testamentul întocmit la data de 03.08.1975 de către defunctul, și au fost instituiți testatori cu titlu universal.
Prin decizia civilă nr. 2618/2007, Jas tatuat că în cadrul procedurii prevăzute de Legea 10/2001 nu se pot pune în discuție probleme legate de natura succesiunii, calitatea de succesor sau cotele de moștenire, toate acestea putând fi rezolvate într-un proces de partaj, pe calea dreptului comun.
Urmare a acestor dispoziții, s-a declanșat procesul de față, prin care reclamantul, prin acțiunea principală, susține că este singurul moștenitor al imobilelor din litigiu, iar pârâții, prin cererea reconvențională, arată că aceste imobile intră în moștenirea legală rămasă după defunctul.
În soluționarea acestor cereri, atât prima instanță cât și instanța de apel au pornit, în mod corect, de la decizia civilă nr. 1799/2000 a Tribunalului Sibiu, care a dezlegat problema de drept în ce privește felul celor două legate
instituite prin testamentul din 03.08.1975 și au reținut că acestea sunt legate cu titlu universal.
Dar, în ce privește obiectul acestor legate, cele două instanțe au făcut o interpretare greșită a dispoziției art. 894. civ. Conform acestui text legal, legatul cu titlu universal poate avea ca obiect o fracțiune a moștenirii-respectiv o fracție din toate imobilele sau toate mobile-, ori toate imobilele sau toate mobilele. Orice alt legat este cu titlu particular.
În speță, este de necontestat că legatul dat defunctei are ca obiect toate bunurile mobile ce au aparținut lui și uzufructul imobilelor investite pe imobilele proprietatea ei tabulară.
În ce privește legatul dat lui, prin testament se dispune că acest legat cuprinde "imobilele investite pe imobilele soției testatorului".
Având în vedere că prin decizia civilă nr. 1799/2000 s-a stabilit cu putere de lucru judecat că acest legal este unul cu titlu universal și că dispoziția testamentară nu face referire la vreo fracție din imobile, legatul lăsat lui nu poate avea ca obiect decât toate imobilele care au aparținut defunctului.
Interpretarea dată de prima instanță și de instanța de apel în sensul că acest legat cuprinde numai imobilele investite pe imobilele soției defunctului nu poate fi primită deoarece un astfel de legat este cu titlu particular. Ori, prin decizia civilă 1799/2000 s-a stabilit că legatul în discuție este cu titlu universal, astfel că el nu poate cuprinde decât, fie o fracție din imobile, fie toate imobilele. Cum prin testament nu se stabilește o fracție determinată din imobile, singura concluzie care poate fi trasă este că acest legat cu titlu universal include toate bunurile imobile ale defunctului.
Față de aceste considerente, Curtea constată că prin testament, defunctul a dispus de întreaga masă succesorală, respectiv, a testat în favoarea soției bunurile mobile și în favoarea lui, bunurile imobile.
Pe cale de consecință, deși, în principiu cele două feluri de moșteniri prevăzute de art. 650. civ, legală și testamentară, nu se exclud, în speță legatele instituite de defunctul prin testament epuizează întreaga moștenire, astfel că devoluțiunea moștenirii este numai testamentară, nu și legală.
Pentru toate aceste considerente, Curtea reține că ultimele două critici ale recurentului se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9. proc. civ.
Ca urmare, privind ca fondat recursul de față, în baza art. 312. proc. civ. Curtea îl va admite, va modifica decizia civilă nr. 356/2008 a Tribunalului Sibiu, în sensul admiterii apelului declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 1730/2008 a Judecătoriei Sibiu și în consecință:
Va schimba sentința atacată și judecând în fond cauza, va admite acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâților, -, și -.
Va constata că asupra imobilului situat în Sibiu,-, înscris în CF 9783 Sibiu, nr. top. 3796/1/1/1, 3796/1/1/3, 3796/1/1/4, 3796/1/1/5, 3796/1/1/6, 3796/1/1/7 este proprietar reclamantul în calitate de moștenitor legal al defunctului - moștenitor legatar cu titlu universal al defunctului.
Va constata că apartamentul nr. 5 din imobilul sus menționat, transcris în CF 40027 Sibiu, nr. top. 3796/1/1/2 pe numele vechiului proprietar în prezent decedat, revine reclamantului cu titlu de moștenire.
Va dispune întabularea dreptului de proprietate al reclamantului, conform prezentei decizii.
În ce privește cererea reconvențională, reținând că prin testament, întreaga moștenire a fost epuizată, iar devoluțiunea este numai testamentară, Curtea constată că această cerere este nefondată și urmează a fi respinsă.
În baza art. 274. proc. civ. pârâții vor fi obligați să plătească reclamantului suma de 33.800 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocatului în toate instanțele (fl. 36-44).
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 356/24.11.2008 a Tribunalului Sibiu - Secția civilă și în consecință:
Modifică decizia civilă sus menționată în sensul că:
Admite apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1730/13.03.2008 a Judecătoriei Sibiu.
Schimbă sentința civilă apelată și judecând cauza în fond:
Admite acțiunea civilă formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții, -, și - și în consecință:
Constată că asupra imobilului situat în Sibiu,-, înscris în CF 9883 Sibiu, nr. top. 3796/1/1/1, 3796/1/1/3, 3796/1/1/4, 3796/1/1/5, 3796/1/1/6, 3796/1/1/7 este proprietar reclamantul în calitate de moștenitor/ legal al defunctului - moștenitor legatar cu titlu universal al defunctului.
Constată că apartamentul nr. 5, din imobilul sus - menționat, transcris în CF 40.027 Sibiu, nr. top. 3796/1/1/2 pe numele vechiului proprietar în prezent decedat, revine reclamantului cu titlu de moștenire.
Dispune întabularea dreptului de proprietate al reclamantului, conform prezentei decizii.
Respinge acțiunea reconvențională formulată de pârâții - reclamanți reconvenționali, -, și - împotriva pârâtului reconvențional.
Obligă pe pârâți să plătească reclamantului suma de 33.800 lei, cheltuieli de judecată în toate instanțele.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09.04. 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
.
Tehn.
2 ex/05.05.2009
Jud. fond -
Jud. apel - /
Președinte:Anca NeamțiuJudecători:Anca Neamțiu, Ioan Truță, Mihaela Florentina
