Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 8/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.8/2009-A
Ședința publică din 22 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia JUDECĂTOR 2: Trif Doina
- - - - JUDECĂTOR 3: Crupșa Georgeta
- - - - grefier
Pe rol fiind judecarea apelului civil declarat de reclamanții G domiciliat în O,-, județul B și - domiciliată în O,-,.4,.11, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O,CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI O - cu sediul în O, nr.1, județul B, COMPANIA DE, strada -, nr.3,județul B, COMISIA JUDEȚEANĂ B DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, Parcul, nr.5, județul B, REGIA AUTONOMĂ SA, strada -, nr.3, județul B, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 43/C din 30 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: Legea nr. 10/2001.
Se constată că fondul cauzei s-a dezbătut în ședința publică din 15 ianuarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii asupra apelului, concluzii cuprinse în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea pentru data de 22 ianuarie 2009, dată la care s-a pronunțat hotărârea.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.43/C din 30 ianuarie 2008, Tribunalul Bihora respins cererea formulată de reclamanții G și, în contradictoriu cu intimații Primăria Municipiului O, Consiliul Local O, Comisia Județeană B pentru aplicarea Legilor fondului funciar, Regia Autonomă O, Ministerul Economiei și Finanțelor B, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, imobilul nr.top.4217/2 înscris în CF nr.10275 Oac onstituit proprietatea tabulară a antecesoarei reclamanților, def., suprafața de 40. teren fiind expropriată de Statul Român în baza Decretului Consiliului de nr.183/1986.
Așa cum rezultă din expunerea lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut că reclamanții își întemeiază cererea pe dispozițiile art.35 din Legea nr.33/1994, invocând că terenul nu a fost folosit de Statul Român în scopul pentru care a fost expropriat, nefăcându-se o nouă declarație de utilitate publică în conformitate cu dispozițiile Legii nr.33/1994.
În privința acțiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, introduse după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, s-a reținut de prima instanță că s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr.53 din 4 iunie 2007, prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, stabilindu-se că, dispozițiile art.35 din Legea nr.33/1994, nu se aplică în cazul acestor acțiuni, astfel, față de caracterul obligatoriu al acestei decizii, astfel cum acesta este consacrat prin dispozițiile art.329 alin.3 Cod procedură civilă, tribunalul a respins cererea reclamanților ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel G și, solicitând admiterea apelului, desființarea în totalitate a sentinței și admiterea acțiunii introductive.
În motivarea cererii de apel, sunt învederate următoarele:
-instanța de fond a făcut o apreciere eronată cu privire la incidența dispozițiilor obligatorii ale Deciziei nr.53 din 4 iunie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție;
-la data promovării acțiunii, erau în vigoare dispozițiile Deciziei nr.VI din 27.09.1999 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul că dispozițiile art.35 din Legea nr.33/1994 referitoare la imobilele ce nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat sunt aplicabile și în cazul cererilor având ca obiect retrocedarea unor bunuri imobile expropriate anterior intrării în vigoare a acestei legi dacă nu s-a realizat scopul exproprierii.
Prin întâmpinare, intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor a solicitat respingerea apelului, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, făcând trimitere la prevederile art.25 din Decretul nr.31/1954 și art.4 alin.1 din Legea nr.213/1998 și arătând că proprietarul terenului este Municipiul O, astfel bunul din litigiu a trecut ope legis din patrimoniul statului în patrimoniul unității administrativ-teritoriale.
Tot prin întâmpinare, intimatul Consiliul Local al Municipiului SMa solicitat respingerea apelului cu motivarea că Legea nr.10/2001 constituie o lege specială, ea excluzând de la aplicare dispozițiile art.35 din Legea nr.33/1994, normă cu caracter general în materia exproprierii.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
La data introducerii acțiunii deduse judecății, respectiv 9 octombrie 2006, erau în vigoare dispozițiile Deciziei nr.VI din 27.09.1999 pronunțată de secțiile unite ala Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizie prin care a fost admis recursul în interesul legii, stabilindu-se cu putere obligatorie că dispozițiile art.35 din Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică referitoare la imobile ce nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, sunt aplicabile și în cazul cererilor având ca obiect retrocedarea unor bunuri imobile expropriate anterior intrării în vigoare a acestei legi, dacă nu s- realizat scopul exproprierii.
Este adevărat că până în momentul pronunțării sentinței apelate, a survenit pronunțarea Deciziei nr.53/2007 din 4 iunie 2007, prin care instanța supremă a stabilit că dispozițiile art.35 din Legea nr.33/1994 se interpretează în sensul că aceste dispoziții nu se aplică în cazul acțiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, introduse după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, însă este de subliniat că în speță admisibilitatea acțiunii trebuie examinată în raport de momentul sesizării instanței, pentru că, în caz contrar, analiza cererilor reclamanților prin prisma unei soluții pronunțată în interesul legii care nu ființa la data introducerii acestora este de natură a încălca dreptul reclamantei de acces la instanță, proteguit prin dispozițiile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Interpretarea dată de prima instanță implica obligația reclamanților de a anticipa la data sesizării instanței schimbarea pe plan jurisprudențial ce urma să se producă odată cu pronunțarea Deciziei nr.53/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și de a se conforma acesteia înainte ca această schimbare să aibă loc efectiv.
Mai mult, date fiind dispozițiile Deciziei nr.VI/1999 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la care reclamanții și fac trimitere prin cererea introductivă de instanță, precum și alte decizii ale instanței supreme date în cauze similare, fără îndoială că în momentul sesizării instanței reclamanții aveau o speranță legitimă de a obține o soluție de recunoaștere a caracterului admisibil al unei acțiuni fondate pe prevederile art.35 din Legea nr.33/1999 (a se vedea Hotărârea din 6 decembrie 2006 Curții Europene a Drepturilor Omului în Cauza Beian împotriva României).
Cercetarea pe fond a litigiului se impune cu atât mai mult cu cât apelanții au uzat de prevederile uneia dintre legile reparatorii, respectiv au formulat cerere înăuntrul termenului prevăzut de Legea nr.247/2005 soluționată potrivit actului nr.- din 17.01.2006 în sensul respingerii acesteia de către Comisia pentru aplicarea Legilor fondului funciar sub motivul că solicitarea lor nu se încadrează în prevederile Legii fondului funciar, soluție păstrată prin Hotărârea Comisiei Județene nr.4180/C/2006, contestată în instanță (filele 13-14 din dosarul tribunalului).
Față de considerentele ce preced, instanța de apel constată că, în mod greșit, prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, pe cale de consecință, în condițiile art.297 alin.1 din Codul d e procedură civilă, urmează a se admite apelul, a se desființa sentința apelată cu consecința trimiterii cauzei la Tribunalul Bihor pentru soluționarea pe fond a pricinii, ocazie cu care se vor analiza și apărările formulate în cadrul întâmpinării depuse la dosar de către intimatul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat apelul civil declarat de apelanții G domiciliat în O,-, județul B și - domiciliată în O,-,.4,.11, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O,CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI O - cu sediul în O, nr.1, județul B, COMPANIA DE, strada -, nr.3,județul B, COMISIA JUDEȚEANĂ B DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, Parcul, nr.5, județul B, REGIA AUTONOMĂ SA, strada -, nr.3, județul B, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 43/C/2008 din 30 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o desființează și trimite cauza la Tribunalul Bihor pentru o nouă judecare.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:9.02.2009
Jud.fond
Dact:
Data:10.02.2009
10 ex.
8 com.- G din O,-, jud.
B
- - din O,-,.4,.11,
județul B,
-PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O- O, nr.1, județul
-CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI -idem.
-COMPANIA DE O-str. -, nr.3,jud. B,
-COMISIA JUDEȚEANĂ B DE APLICARE A LEGILOR
FONDULUI FUNCIAR O, Parcul, nr.5, jud. B,
-REGIA AUTONOMĂ SA O, str.-, nr.3,
județul B,
-MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE,-, sector 5
Data:
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Trif Doina, Crupșa Georgeta
