Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 91/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVIL ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚ DE RECURS
DECIZIE NR.91
Ședința public de la 29 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paraschiva Belulescu
Judector: - - -
Judector: - - -
Grefier - - - -
*****
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 294 din 04 septembrie 2008, pronunțat de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 2058 din 19 martie 2008 pronunțat de Judectoria Tg.J în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Inspectoratul de Poliție al Județului G și Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal fcut în ședința public au rspuns avocat pentru recurenta reclamant, consilier juridic Ï. pentru intimatul pârât Inspectoratul de Poliție al Județului G, lipsind intimatul pârât Ministerul Internelor și Reformei Administrative
Procedura de citare legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, care a învederat instanței faptul c, prin serviciul registratur, intimatul pârât Inspectoratul de Poliție al Județului Gad epus întâmpinare, inclusiv exemplar pentru comunicare, dup care;
Instanța a procedat la comunicarea întâmpinrii ctre aprtorul recurentei reclamante, care a artat c nu solicit termen pentru observare.
Constatându-se c nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, instanța a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenta reclamant, a susținut motivele de recurs invocate în scris, pe care le-a dezvoltat oral, în raport de care a solicitat admiterea recursului, cu cheltuieli de judecat.
Consilier juridic Ï., pentru intimatul pârât Inspectoratul de Poliție al Județului G, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile a instanței de apel ca fiind temeinic și legal.
CURTEA:
Asupra recursului de faț:
Prin cererea înregistrat sub nr. 2115/2005, a chemat în judecat Inspectoratul Poliției Județene G și Ministerul Administrației și Internelor, cu sediul în B, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța s dispun obligarea acestora la plata sumei de 2.200.000.000 lei, cu titlu de chirie neachitat pe perioada ultimelor trei ani, respectiv iunie 2002-iunie 2005, cu aplicarea în cauz a dispozițiile art. 274.pr.civ.
În motivarea cererii de chemare în judecat, reclamanta arat c prin sentința civil nr. 153/25.11.1994 pronunțat de Tribunalul Gorj în dosar nr. 3325/1994 a fost admis acțiunea în constatarea dreptului de proprietate formulat de, autoarea reclamantei, în contradictoriu cu Ministerul d e Finanțe și Consiliul Județean G, asupra terenului în suprafaț de 2.563. hotrâre definitiv și irevocabil. Din cei 2.563. pe suprafața de 370. Gar eedificat o construcție, respectiv un garaj. Prin decizia nr. 408/02.02.2004, pronunțat de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 4640/2003, reclamanta a dobândit dreptul de proprietate și pe acest teren, iar pârâții în mod nejustificat au refuzat s-l elibereze, sau s plteasc chirie. Prin sentința civil nr. 1597/22.03.2005, reclamanta a dobândit dreptul de proprietate și asupra garajului, iar pârâții au refuzat s-l elibereze.
Pârâtul Gaf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulat de reclamant ca neîntemeiat, cu mențiunea c reclamanta s-a adresat instanței de judecat cu o acțiune în revendicare și obligație de a face, solicitând eliberarea terenului ocupat de construcție, iar instanța de judecat, prin sentința civil nr.1613/20.03.2003, definitiv și irevocabil, a respins captul de cerere privind obligația de a face, recunoscând pârâtului calitatea de constructor de bun-credinț. Ulterior, reclamanta a dobândit dreptul de proprietate prin accesiune și asupra garajului, urmând s plteasc pârâtului G suma de 500.000.000 lei, stabilit prin expertiz tehnic. Reclamanta nu a solicitat niciodat plata unei chirii pentru terenul respectiv, optând pentru preluarea cldirii, între prți neexistând nici un contract de închiriere sau înțelegere cu privire la plata chiriei pentru terenul în suprafaț de 370. pe care se afl edificat atelierul mecanic al
Judectoria Tg-J prin sentința civil nr. 2058/2008, a admis acțiunea cu completrile ulterioare, formulat de reclamanta și a obligat G la plata ctre reclamant a sumei de 193.675 lei despgubiri civile, reprezentând chiria pe ultimii trei ani 2002-2005, precum și a sumei de 20.799,50 lei, despgubiri civile reprezentând chiria pe perioada 01.01.2006-28.04.2006. A fost respins acțiunea, pentru lipsa calitții procesuale pasive, faț de Ministerul Administrației și Internelor.
S-a reținut c imobilul edificat pe terenul în suprafaț de 370. nu putea fi ridicat, fiind construit în întregime din beton, iar pârâtul Gaf ost de acord cu propunerea reclamantei de a prelua construcția prin accesiune, cu plata unor despgubiri, în temeiul art. 494 alin.3 Cod Civil. Astfel fiind, reclamanta a solicitat instanței de judecat s se stabileasc printr-o expertiz valoarea imobilului ce urmeaz a fi preluat; prin sentința civil nr. 8089/20.12.2005, contravaloarea construcției a fost stabilit la suma de 516,2 milioane lei.
Prima instanț a reținut c acțiunea reclamantei este întemeiat, cu privire la plata chiriei pentru perioada 2002-2005 și în continuare pân la data de 28.04.2006, întrucât aceasta a fost lipsit de folosința terenului, ceea ce constituie o atingere adus dreptului de proprietate, garantat de legea fundamental a Statului Român cât și de art. 1 al Protocolului nr.1 al CEDO, conform cruia, orice persoan are dreptul la respectarea bunurilor sale, neputând fi lipsit de acest drept decât în condițiile prevzute de lege, menționând totodat c pân la 28.04.2006, reclamanta a fost lipsit de posesia bunului s
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie cu urmtoarea motivare:
Prima instanț a apreciat greșit raporturile juridice existente între prți, neanalizând evoluția acestora în timp.
Astfel, prin cererea de chemare în judecat, reclamanta a solicitat chirie pentru 370. teren ocupat în totalitate de construcții, fr a preciza temeiul juridic al acesteia; având în vedere c demolarea imobilului nu era posibil, Gaf ost de acord cu propunerea reclamantei de a prelua construcția prin accesiune, cu plata unor despgubiri în condițiile art. 494 alin.3 Cod Civil, fiind pronunțat în acest sens sentința civil nr.1089/22.12.2005.
Deși s-a reținut buna-credinț a pârâtului, aceeași instanț a considerat, în mod greșit, c G nu este exonerat de plata chiriei, întrucât reclamanta a fost lipsit de folosința terenului, msur contrar dispozițiilor legale cu privire la constructorul de bun-credinț, pârâtul nefiind în culp, întrucât apelanta reclamant a dorit s preia imobilul. Motivul doi de apel l-a constituit faptul c reclamanta apelant nu și-a îndeplinit obligația de a plti despgubirile în cuantum de 516,2 milioane lei, cu toate c Gap redat construcția, astfel cum rezult din procesul-verbal de punere în posesie.
Prin apelul declarat de apelanta, s- criticat hotrârea în sensul c suma datorat de pârâtul G, cu titlu de chirie ar fi de 63.303,50 lei, conform suplimentului raportului de expertiz (nu de 20.799,50 lei), iar cheltuielile de judecat privesc suma de 715 lei și nu de 2.300 lei.
Prin decizia nr. 294 din 4 septembrie 2008 pronunțat de Tribunalul Gorja fost admis apelul declarat de apelantul pârât Inspectoratul Poliției Județene A fost schimbat sentința în sensul c s-a respins cererea de chemare în judecat, ca nefondat. S-a respins apelul declarat de apelanta reclamanta, împotriva aceleiași sentințe, ca fiind neîntemeiat.
S-a reținut c litigiul a fost soluționat irevocabil între prți prin sentința civil nr. 8089/20.12.2005 prin care s-a statuat c reclamanta a devenit proprietara construcției prin accesiune fiind obligat la plata sumei de 516,2 milioane lei, hotrâre care a fost pus în executare în ce privește predarea construcției. Art. 494 cod civil nu vorbește despre chirie. Chiria la care a fost obligat pârâtul are alt temei juridic, respectiv cel al locației, reglementat prin disp. art. 1410 și urm. Cod Civil. Ori, în cazul de faț, nu s-a dovedit existența locației, sau cel mult al unei convenții între prți cu privire la plata chiriei. Dac reclamanta a fi suferit o pagub ca urmare a nefolosirii terenului respectiv, aceasta urma s precizeze în ce const și s-o dovedeasc.
Dispozițiile art. 1 din Protocolul nr.1 al CEDO și prevederile constituționale nu au relevanț în cauz atâta vreme cât reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate și i-au fost restituite bunurile în natur, devenind proprietara terenului pentru care urmeaz s plteasc suma de 516,2 milioane lei.
Motivele de apel ale reclamantei, s-a constatat a fi neîntemeiate pentru considerentul c aceasta a devenit proprietara bunurilor în cauz, dimpotriv statuându-se prin hotrâre irevocabil obligația acesteia de a plti apelantului pârât suma de 516,2 milioane lei.
În termenul legal reglementat de art. 302 Cod pr. civil a declarat recurs în cauz reclamanta solicitând modificarea deciziei în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost completat.
În motivarea recursului recurenta a susținut c obiectul prezentei cauze îl reprezint obligarea IPJ G și a ordonatorului de credite MAI la plata despgubirilor pentru lipsa de folosinț a terenului în suprafaț de 370 mp. în perioada iunie 2002 - aprilie 2006, și nu stabilirea incidenței prevederilor art. 494 alin. 2 Cod civil, la care face trimitere instanța de apel.
Greșit tribunalul a recalificat obiectul acțiunii cu care a fost investit instanța de fond, reținând c ar fi incidente dispozițiile art.1410 și urmtoarele din Codul civil. În cauz temeiul de drept îl constituie dispozițiile art. 998 Cod civil, pârâta fiind ținut s repare prejudiciul creat prin lipsirea reclamantei de dreptul de folosinț asupra terenului.
Motivarea instanței de apel în sensul c recurenta nu a suferit nici o pagub a fost apreciat de asemenea ca fiind greșit. S-a artat c intimatul IPJ G nu a contestat nicicând c a folosit cldirea edificat pe terenul recurentei deși avea cunoștinț, în perioada supus atenției în litigiul de faț, c recurenta este proprietara terenului. Faptul c intimatul a fost de bun-credinț la momentul edificrii construcției nu înltur obligația acestuia de a plti despgubiri (chirie) pentru terenul pe care îl ocup fr drept. Cuantumul prejudiciului a fost individualizat prin rapoartele de expertiz întocmite în cauz. În sprijinul acestor susțineri recurenta a invocat și decizia nr. 635/29 ianuarie 2004 pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție. A subliniat faptul c a fost împiedicat s exercite unul din atributele dreptului de proprietate garantat de Constituție.
Recurenta a reiterat faptul c prevederile art.1 din Protocolul nr.1 al CEDO sunt incidente în cauz, sub acest aspect decizia recurat fiind greșit. A precizat c motivarea instanței de apel în sensul c recurentei i-a fost reconstituit dreptul de proprietate și au fost restituite bunurile " devenind proprietara terenului pentru care urmeaz s plteasc suma de 516,2 milioane lei" nu poate fi primit deoarece este strin de natura pricinii.
Un ultim aspect criticat în motivarea recursului este faptul c instanța de apel nu a analizat apelul declarat de reclamant. Argumentul c reclamanta a devenit proprietara bunurilor în cauz și c urmeaz s plteasc o sum de 516 milioane lei este strin în raport cu natura pricinii ceea ce face ca decizia s fie nemotivat.
Recurenta a mai formulat critici care vizeaz sentința, critici care reprezint o reiterare a motivelor de apel.
Recursul este nefondat.
În cazul în care un terț edific cu bun-credinț o construcție pe un teren proprietatea unei alte persoane, terțul este proprietarul construcției pân la preluarea ei, prin accesiune, de ctre proprietarul terenului. În calitate de proprietar, terțul are dreptul s foloseasc construcția dar și terenul aferent acesteia pân la prelurii construcției pe calea accesiunii imobiliare artificiale de ctre proprietarul terenului, sau chiar pân la plata despgubirii care i se cuvine conform legii (despgubire ce reprezint contravaloarea materialelor și a manoperii ori a sporului de valoare adus terenului), dac solicit un drept de retenție. Pentru aceast perioad terțul care a construit cu bun-credinț nu datoreaz despgubiri proprietarului terenului, reprezentând lipsa de folosinț terenului.
În litigiul dedus judecții recurenta reclamant invoc faptul c, în calitate de proprietar a terenului în suprafaț de 370 mp, avea dreptul de a folosi bunul în mod efectiv și de a-i culege fructele; c aceste atribute ale dreptului de proprietate nu au putut fi exercitate în perioada 2002 - aprilie 2006 din culpa intimatului pârât G, care a refuzat s elibereze terenul.
Curtea apreciaz c în cauz nu poate fi reținut culpa intimatului menționat în producerea vreunui eventual prejudiciu recurentei (nefiind astfel îndeplinite cerințele art. 998 Cod civil, invocate în motivarea recursului), cât vreme pe terenul menționat mai sus era edificat o construcție, iar prin sentința civil nr. 1613/20.03.2003 a Judectoriei Tg. J, rmas definitiv și irevocabil, a fost respins captul de cerere privind demolarea acesteia, recunoscându-i-se intimatului pârât G calitatea de constructor de bun-credinț.
Intimatul pârât, în calitate de constructor de bun-credinț, a fost proprietar al construcției pân în momentul în care a pierdut acest drept în favoarea recurentei, care l-a dobândit prin sentința civil nr. 8089/20.12.2005 a Judectoriei Tg. J pe calea accesiunii imobiliare artificiale. Pân la pronunțarea acestei hotrâri Curtea apreciaz c intimatul pârât a folosit cu bun-credinț terenul. Intimatul pârât nu putea ceda recurentei reclamante folosința terenului pentru c aceasta, în fapt, presupunea ca intimatul pârât s demoleze (s ridice) construcția de pe teren; o astfel de obligație nu a fost stabilit în sarcina sa, ci - dimpotriv - cererea de chemare în judecat ce a avut un asemenea obiect (formulat de recurenta reclamant) a fost respins, reținându-se buna credinț a intimatului pârât la edificarea imobilului.
Ca urmare a pronunțrii sentinței civile nr. 8089 din 20.12.2005, în aprilie 2006 intimatul Gap redat recurentei posesia imobilului, teren și construcție, deși recurenta nu a achitat despgubirile stabilite în sarcina sa. În condițiile în care în perioada decembrie 2005 - aprilie 2006 nu a mai fost întreprins nici un alt demers judiciar (respectiv somație sau cerere de chemare în judecat) de ctre recurenta reclamant, care s fi avut drept efect punerea în întârziere a intimatului pârât în legtur cu obligația de predare a imobilului, nu poate fi reținut în sarcina acestuia obligația de a achita despgubiri recurentei reclamante pentru eventualul prejudiciu produs prin nefolosirea bunului (teren și construcție) în aceast perioad.
Considerentele de mai sus dovedesc fr putinț de tgad c pentru soluționarea litigiului s-au impus a fi lmurite efectele pe care le produce în cauz calitatea de constructor de bun-credinț a intimatului Astfel fiind, Curtea consider c în mod corect tribunalul a apreciat c prezint relevanț în cauz prevederile art. 494 Cod civil atunci când a respins acțiunea în pretenții formulat de recurenta reclamant. Aceste dispoziții, împreun cu prevederile art 485 - 497 Cod civil, sunt relevante - în litigiul de faț - numai pentru stabilirea momentului pân la care constructorul de bun-credinț nu datoreaz fructele aferente terenului pe care a fost edificat construcția.
În ce privește prevederile art. 1 din Primul Protocol la Convenția European pentru Drepturile Omului și normele constituționale care garanteaz dreptul de proprietate Curtea apreciaz c acestea nu au fost înclcate în speț.
Dreptul de propriete este un drept absolut (în sensul de drept complet, care confer titularului exercițiul tuturor prerogativelor sale - posesia, folosința și dispoziția). În condițiile legii, îns, fr a-i afecta substanța, acest drept poate cunoaște unele îngrdiri. Dispozițiile art. 485 - 487 și ale art. 494 Cod civil, în msura în care ocrotesc buna-credinț, constituie o îngrdire legal adus dreptului de proprietate. Dobândirea de ctre posesorul de bun credinț a fructelor, în temeiul art. 485, 486 și 487 din Codul civil, a fost supus atenției Curții Europene a Drepturilor Omului; în cauza Weissman și alții contra României (hotrârea din 24 mai 2006) s-a statuat c prin aplicarea acestor dispoziții nu se aduce atingere prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.
Argumentele din decizia recurat, cum c prin acțiune s-a cerut chirie pentru teren și c nu s-a fcut dovada vreunui contract de locație sunt strine în raport cu litigiul dedus judecții. Instanța de fond a calificat corect acțiunea ca fiind una în despgubiri, ce reprezint contravaloarea lipsei de folosinț a terenului, fiind invocat culpa intimatului pârât Aceast calificare a fost avut, îns, în vedere și de tribunal atunci când a reținut c reclamanta nu face dovada vreunui prejudiciu produs din culpa intimatului pârât; astfel fiind nu exist motive de casare a deciziei și trimitere a cauzei spre rejudecare (pentru c nu ar fi fost analizat cererea prin prisma temeiului juridic invocat).
Cât privește criticile din apelul declarat de reclamant, reiterate și în recurs, acestea au fost analizate sumar de ctre tribunal. Întrucât aceste critici vizeaz cuantumul despgubirilor și al cheltuielilor de judecat, analiza lor este lipsit de interes în condițiile în care acțiunea promovat de recurenta reclamant nu poate fi primit deoarece intimatul pârât Gaf olosit terenul cu bun-credinț pân la data la care recurenta reclamant a dobândit dreptul de proprietate asupra construcției prin accesiune, iar ulterior nu a fost pus în întârziere în vederea predrii imobilului (anterior predrii, care a avut loc în aprilie 2006).
În temeiul art. 312 Cod pr. civil,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMLELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 294 din 04 septembrie 2008, pronunțat de Tribunalul Gorj în dosar nr- și a sentinței civile nr.2058 din 19 martie 2008 pronunțat de Judectoria Tg.J în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Inspectoratul de Poliție al Județului G și Ministerul Internelor și Reformei Administrative
Decizie irevocabil.
Pronunțat în ședința public de la 29 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE: Paraschiva Belulescu - - | Judector, - - | Judector, - - |
Grefier, - - - |
Red.
Tehn.2 ex
Gh.
5.02.2009
Președinte:Paraschiva BelulescuJudecători:Paraschiva Belulescu, Paula Păun, Tatiana Rădulescu
