Legea 112/1995. Decizia 122/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (2353/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.122
Ședința publică de la 17.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Aurora Herold Petre
JUDECĂTOR 2: Elena Vlad
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Pe rol se află soluționarea cererii de apel - în complet de divergență -, formulată de apelantul - reclamant, împotriva sentinței civile nr.792 din 26.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
Obiectul pricinii - contestație în temeiul Legii nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă apelantul - reclamant, personal, consilier juridic, în calitate de reprezentant al intimatei - pârâte PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea apelului.
Apelantul - reclamant, având cuvântul, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, având în vedere înscrisurile existente în dosarul cauzei; depune concluzii scrise.
Intimata - pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B, reprezentată de consilier juridic, având cuvântul, solicită admiterea excepției inadmisibilității acțiunii, excepție invocată, din oficiu, la termenul din 06.01.2010și pe fond, respingerea apelului, ca nefondat.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 09.03.2009, la Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Comisia de Aplicare a Legii nr.112/1995 solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 47.500 lei și a sumei de 79.951 lei, reprezentând contravaloarea unei locuințe naționalizate.
La data de 30.03.2009, la solicitarea instanței, reclamantul și-a precizat cererea, arătând că a înțeles să formuleze contestație împotriva modului de soluționare a cererii formulate de acesta în temeiul Legii nr.112/1995, precum și obligarea pârâtei la plata sumelor de bani arătate în cerere.
La solicitarea instanței, Primăria Municipiului Bac omunicat că reclamantul a formulat cerere de restituire în natură a imobilului situat în B,-,.2,.7, sector 1, înregistrată sub nr.3337/1996, însă cererea nu a fost soluționată pentru că în urma intrării în vigoare a Legii nr.10/2001 Comisia Municipală pentru aplicarea Legii nr.112/1995 și-a încetat activitatea, iar dosarele au intrat în conservare.
Pârâta a atașat cererea de restituire nr.3337/1996 și înscrisurile pe care petentul a înțeles să le anexeze acesteia, contract de împrumut și certificat de naștere și certificat deces.
Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, prin sentința civilă nr. 792 din 25.05.2009 a admis excepția de prematuritate a cererii și a respins-o în consecință.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că interesul reclamantului de a formula contestație împotriva modului de soluționare a cererii de restituire întemeiată pe dispozițiile Legii nr.112/1995 ar fi fost născut și actual numai în situația în care cererea sa ar fi fost soluționată, iar pârâtul ar fi fost nemulțumit de soluția dată asupra acesteia. S-a constatat însă de tribunal, că nu există o decizie de soluționare a cererii de restituire, astfel încât se poate concluziona că la momentul formulării cererii, interesul reclamantului de a promova această acțiune nu este născut.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul.
Prin motivele de apel se arată, în esență, că hotărârea este nelegală și netemeinică, dată cu nerespectarea Legii nr.112/1995, art.998 și 999 Cod civil.
La termenul din data de 06.01.2010, Curtea a rămas în pronunțare cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, excepție pusă în discuție din oficiu de către instanță.
Constatându-se că cei doi membri ai completului au opinii divergente în sensul admiterii sau nu a acestei excepții, s-a dispus repunerea pe rol a cauzei în vederea soluționării în complet de divergență.
Cauza s-a judecat la termenul din data de 17.02.2010 când s-a pus în discuție atât excepția de inadmisibilitate, cât și fondul apelului.
În majoritate, Curtea a hotărât că excepția inadmisibilității este neîntemeiată pentru considerentele menționate în încheierea din data de 13.01.2010, respectiv se reține că:
Apelantul - reclamant a formulat o cerere întemeiată pe dispozițiile Legii nr.112/1995 prin care a solicitat restituirea în natură sau despăgubiri pentru apartamentul nr.7 situat la.II al imobilului din- A, sector 1, cerere la care nu i s-a răspuns până la formularea prezentei cereri.
La data de 08.02.2001 a intrat în vigoare Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Faptul că în art.49 din această lege se stabilește în sarcina secretarilor autorității administrativ - teritoriale obligația de a lua măsuri pentru conservarea tuturor dosarelor constituite de comisiile de aplicare a Legii nr.112/1995, nu conduce la concluzia că cei cărora nu li s-a răspuns la cererea formulată în temeiul acestei prime legi reparatorii nu ar mai putea beneficia de despăgubiri decât în condițiile Legii nr.10/2001.
În acest sens sunt și dispozițiile art.20 alin.4 din Legea nr.10/2001, potrivit cărora persoanele ale căror cereri (formulate în temeiul Legii nr.112/1995) nu au fost soluționate până la intrarea în vigoare a acestei legiau dreptulde a formula o asemenea cerere în condițiile prezentei legi.
Despăgubirile prevăzute de Legea nr.10/2001 fiind mai mari decât cele prevăzute de Legea nr.112/1995, intenția legiuitorului a fost de a da posibilitatea și celor care au formulat cereri pe Legea nr.112/1995 să poată beneficia de aceste dispoziții favorabile.
Din modul în care este redactat acest articol, rezultă că suntem în prezența unei norme dispozitive, persoana îndreptățită fiind aceea care are opțiunea de formula sau nu cerere de despăgubire pe legea nouă.
Așa fiind, chiar dacă apelantul - reclamant nu a formulat o asemenea cerere nu se poate concluziona că nu mai poate beneficia de despăgubirile prevăzute de Legea nr.112/1995, chiar dacă dosarele sunt în conservare. Legea nr.112/1995 nu este abrogată nici expres și nici tacit, iar faptul că instituția obligată să răspundă cererii formulate în sensul admiterii sau nu a ei nu și-a respectat îndatorirea legală de a răspunde solicitării într-un termen de 60 de zile nu este imputabil apelantului și în nici un caz nu îl poți priva de dreptul său de a obține reparațiile prevăzute de lege la data formulării cererii
De asemenea, se constată că este întemeiat apelul întrucât în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea ca prematur formulată, pentru următoarele considerente:
În anul 1996 sub nr.3337, petentul - apelant a formulat o notificare în temeiul Legii nr.112/1995 solicitând restituirea în natură sau despăgubiri pentru apartamentul nr.7, situat în B,- A,.2, sector 1 (fila 36 dosar fond).
Între petenta Comisia de Aplicare a Legii nr.112/1995 și Primăria Municipiului B s-a purtat corespondență (filele 35, 7, 8, 9, 10, 11 dosar fond) dar comisia nu a emis o dispoziție în condițiile art.17 din Legea nr.112/1995.
Nepronunțara Comisiei în termenul prevăzut de lege, echivalează cu un răspuns negativ astfel încât reclamantul este îndreptățit să se adreseze justiției.
Prin respingerea ca prematură a cererii, în condițiile în care timp de 14 ani acesta nu a primit un răspuns la cererea sa, ar echivala cu o încălcare a dreptului de acces la o instanță prevăzut de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art.297 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul, va desființa sentința și va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În majoritate:
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii.
Admite apelul declarat de apelantul - reclamant cu domiciliul în comuna, satul, județul C împotriva sentinței civile nr.892 din 26.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B cu sediul în B,-, sector 5.
Desființează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.02.2010.
JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.4/23.03.2010
Secția a IV-a Civ. -
. //.
OP INIE SEPARATĂ
În sensul admiterii excepției pentru următoarele considerente:
Legea nr.112/1995 și-a încetat aplicabilitatea privind măsurile reparatorii la care aveau dreptul foștii proprietari, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001. În acest sens, se prevede în dispozițiile art.20 alin.4 din Legea nr.10/2001 că persoanele îndreptățite ale căror cereri formulate în baza Legii nr.112/1995 nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a acestei legi au dreptul de a formula o asemenea cerere în condițiile Legii nr.10/2001.
Potrivit dispozițiilor art.49 din Legea nr.10/2001 secretarii unităților administrativ teritoriale vor lua măsuri pentru conservarea tuturor dosarelor constituite de comisiile de aplicare a Legii nr.112/1995. Ca atare, singurul cadru legislativ în care foștii proprietari pot cere măsuri reparatorii (în natură sau prin echivalent) de la stat este procedura specială prevăzută de Legea nr.10/2001 și nu fosta procedură a Legii nr.112/1995 care și-a încetat aplicabilitatea.
Având în vedere că reclamantul - apelant nu a formulat notificare în baza Legii nr.10/2001 el nu are deschisă calea acțiunii în justiție pentru obligarea statului la plata contravalorii unei locuințe naționalizate. Întemeierea acțiunii în baza textelor de Legii nr.112/1995 care nu mai sunt în vigoare reprezentând un fine de neprimire a acțiunii.
PREȘEDINTE
Președinte:Ioana Aurora Herold PetreJudecători:Ioana Aurora Herold Petre, Elena Vlad
