Legea 112/1995. Decizia 1705/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1705/2009-R
Ședința publică din 26 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
- - - - - JUDECĂTOR 3: Trif
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâta COMISIA JUDEȚEANĂ SMP ENTRU APLICAREA LEGII NR.112/1995 DE PE LÂNGĂ CONSILIUL JUDEȚEAN S -cu sediul ales în S M, 25 Octombrie, nr.1, județul S M, în contradictoriu cu intimații reclamanți și -ambii cu domiciliul procesual ales în S M,-/5, județul S M, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B,-, sector 5, PRIMARUL MUNICIPIULUI S M, cu sediul ales în S M, 25 Octombrie, nr.1, județul S M,împotriva deciziei civile nr.129/Ap din 27 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, prin care a fost desființată sentința civilă nr.6658 din 12 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect: Legea nr.112/1995.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă pentru intimații reclamanți și -ambii lipsă, reprezentanta lor, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.103 din 25.11.2009, eliberată de Baroul Satu Mare -Cabinet Individual, lipsă restul părților.
Procedura de citare a părților este completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de la plata taxei de timbru, după care:
Reprezentanta intimaților reclamanți, învederează instanței că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimaților reclamanți, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată justificate cu delegația de la dosar. În esență, solicită a se constata că, prezenta cauză este în al doilea ciclu în această fază procesuală, instanța de apel s-a pronunțat strict pe două excepții, lipsa calității procesuale active a reclamantului, astfel, în mod corect tribunalul a reținut că imobilul care a trecut în proprietatea Statului Român în urma aplicării Decretului nr.223/1974 și a emiterii deciziei de preluare nr.464/1986 a constituit proprietatea soților, actul de preluare a condus la deposedarea abuzivă a celor doi proprietari tabulari și câtă vreme imobilul preluat a constituit proprietatea în codevălmășie a soților, partajul realizat de Statul Român cu ocazia deposedării în lipsa acțiunii de divorț apare ca nelegal iar împrejurarea că Hotărârea nr.22/1999, nu se adresează în mod expres și intimatului reclamant, nu înlătură dreptul acestuia de aoc ontesta, câtă vreme, anterior deposedării, acesta avea un drept de proprietate ocrotit de lege. Mai mult decât atât, precizează că, față de calitatea bunului de care au fost deposedați, solicită a se reține regulile mandatului tacit, privind administrarea bunurilor comune aflate în codevălmășia soților, cunoscându-se că, oricare dintre soți ar exercita aceste drepturi, este socotit că are și consimțământul celuilalt soț, astfel că, cererea depusă de intimata reclamantă în temeiul Legii nr.112/1995 îi profită și celuilalt soț, fiind vorba de un bun comun. Referitor la excepția tardivității privind respectarea termenului de atacare a hotărârilor emise de comisii, apreciază că în mod corect instanța de apel a reținut că față de data de la care reclamanții au luat cunoștință de Hotărârea nr.22, în urma comunicării acesteia de către instanță în ședința publică în dosarul nr.297/2006 al Tribunalului Satu Mare, curge termenul de 30 de zile, pentru atacarea hotărârii, fapt consemnat în încheierea de ședință.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6658/12.11.2008 pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Satu Marea respins excepția lipsei calității de reprezentant a MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR pentru STATUL ROMÂN; a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată din oficiu; a admis excepția tardivității acțiunii invocată de pârâta COMISIA JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII 112/1995 și în consecință a respins, ca tardivă, plângerea la Legea 112/1995 formulată și completată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR pentru STATUL ROMÂN, reprezentat în instanță prin DGFP S M, COMISIA JUDEȚEANĂ S M DE APLICARE A LEGII 112/1995 de pe lângă Consiliul Județean S M, PRIMARUL MUNICIPIULUI S Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității de reprezentant a MEF pentru Statul Român, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și excepția tardivității acțiunii, instanța de fond a reținut că acestea sunt excepții procesuale care nu necesită punerea în discuție a fondului pretenției deduse judecății și de aceea au fost analizate cu precădere față de problema nedovedirii de către reclamanți a calității acestora de cetățeni români, incident care vizează fondul cauzei nefiind veritabilă excepție. Ca atare, judecătoria a analizat în mod prioritar excepțiile procesuale care fac de prisos cercetarea fondului.
Examinând acțiunea reclamanților, exclusiv prin prisma excepțiilor procesuale mai sus arătate, judecătoria a găsit nefondată excepția calității de reprezentant a Statului Român prin MEF și a găsit fondate celelalte două excepții, pentru următoarele considerente:
Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate de reprezentant a Statului Român, atunci când Statul Român participă nemijlocit în nume propriu în cauze aflate pe rolul instanțelor în temeiul art.3 alin.1 pct.56 din HG nr.208/2005. Motivarea excepției formulată înaintea Tribunalului Satu Mare ar duce mai mult la o motivare a unei excepții lipsei calității procesuale pasive în această cauză, însă nu excepție de acest fel a fost invocată.
II. Instanța de fond, din oficiu, a invocat excepția lipsei calități procesuale active a reclamantului, excepție apreciată ca fiind fondată, deoarece în prezenta pricină instanța a fost investită doar cu cererea de anulare a Hotărârii nr. 22/12.03.1999, respectiv doar cu plângerea împotriva Lg.112/1995 astfel cum a dispus Tribunalul Satu Mare prin sentința civilă nr.937/D/27.10.2006 în dosarul -.
Reclamantul nu s-a adresat comisiei locale de Lg.112/1995 cu o cerere de restituire a imobilului și, ca atare, hotărârea contestată în prezenta cauză nu îl vizează și pe acest reclamant. Cea care a formulat cerere în baza Lg.nr.112/1995 este doar reclamanta, cererea acesteia fiind înregistrată la Primăria S M cu nr.7396 din 24.06.1996, iar la Comisia Locală pentru aplicarea Lg.nr.112/1995 cu nr.228 din 1.07.1997.
Cum, calitatea procesuală activă presupune existența unei identității între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat și cum, reclamantului nu îi este adresată hotărârea nr.22/1999, el nu are calitatea procesuală activă în cauză.
III. Excepția tardivității plângerii la Lg.nr.112/1995 a fost găsită întemeiată.
Așa cum s-a arătat anterior reclamanta s-a adresat Comisiei Locale de aplicare a Lg.nr.112/1995 cu cerere de acordare de despăgubiri pentru imobilul din litigiu. În cererea sa reclamanta și-a indicat drept domiciliu ales adresa din S M, str.-, nr.3. Cererea de acordare de despăgubiri a fost soluționată prin hotărârea contestată nr.22/ 12.03.1999, în sensul că a fost respinsă cererea. Hotărârea a fost comunicată reclamantei prin adresa nr.160 din 30.03.1999, la domiciliul procedural ales.
În baza art.18 alin.1 din Lg.nr.112/1995 Hotărârile Comisiilor Județene a Municipiului B și ale Comisiei Sectorului Agricol sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate la instanță, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
Cum, Hotărârea nr.22/1999 Comisiei Județene a fost comunicată reclamantei la data de 31.03.1999, aspect ce rezultă din adresa de comunicare de la fila 26 din dosarul de fond, dar și din copia Borderoului de expediție, reiese că termenul de contestare a hotărârii, de 30 de zile prevăzut de lege, este depășit, în speță operând decăderea. Instanța a fost sesizată cu prezenta plângere doar la data de 12.07.2006, atunci când acțiunea de Lg.10/2001, aflată pe rolul Tribunalului Satu Mare, a fost completată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și solicitând admiterea apelului, respingerea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului, respingerea excepției de tardivitate a plângerii și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Satu Mare; cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr.129/Ap din 27 mai 2009, Tribunalul Satu Marea admis apelul declarat de reclamanții și, împotriva sentinței civile nr.6658/12.XI.2008 a Judecătoriei Satu Mare și în contradictoriu cu intimații: STATUL ROMÂN prin B reprezentat prin S M, COMISIA JUDEȚEANĂ SMp entru aplicarea Lg.112/1995, PRIMARUL MUNICIPIULUI S M și în consecință:
A desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare, la aceiași instanță, cu înlăturarea excepțiilor lipsei calității procesuale active pentru reclamant și a tardivității.
Cheltuielile de judecată din apel vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării.
Pentru a pronunța această decizie,Tribunalul a reținut că prioritar în cauză este soluționarea excepțiilor privind lipsa calității procesuale active a reclamantului și cea de tardivitate, admise în prima instanță și finalizate prin respingerea contestației formulate de reclamanți împotriva Hotărârii nr.22/12.03.1999 dată de Comisia Județeană SMp entru aplicarea disp.Lg.nr.112/1995.
Cu privire la calitatea procesuală activă a reclamantului s-a apreciat că imobilul care a trecut în proprietatea Statului Român în urma aplicării Decr.nr.223/1974 și a emiterii Deciziei de preluare nr.464/1986 a constituit proprietatea soților și, fiind înscris în CF 20937 S M, sub nr.top 1056/2, 1057/1 și 1058/4, actul de preluare a condus la deposedarea abuzivă a celor doi proprietari tabulari.
Dispozițiile Legii nr.112/1995 permit redobândirea dreptului de proprietate de către foștii proprietari deposedați abuziv, cetățeni români care au părăsit țara, dar și-au păstrat cetățenia română, condiție esențială pentru a accede la măsurile reparatorii ( art. 4 din lege, art. 2 din HG 20/1996 republicată).
În considerarea acestei dispoziții legale, soția apelantului, a depus cerere de acordare a despăgubirilor pentru imobilul preluat de Statul Român, precizând în mod expres că și-a păstrat cetățenia română conform adeverinței eliberată de Ambasada României (fila 34) comparativ cu soțul acesteia, care a pierdut această calitate după ce a părăsit România.
Prin Hotărârea nr.22/12.03.1999 Comisia județeană pentru aplicarea disp.Legii nr.112/1995 a respins cererea petentei, cu motivația că nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege privind: calitatea de cetățean român, încasarea despăgubirilor cu ocazia preluării imobilului de către Statul Român pentru cota de în sumă de 29.074,90 lei (ROL) achitată în numerar conform adresei nr.6012/19.08.1997 (fila 37 dosar de fond).
Din conținutul hotărârii nu rezultă că, comisia ar fi analizat cererea doar pentru cota de parte, ci, dimpotrivă, s-a referit la întreg imobilului situat în S M, str.-, nr.14,.3,.20, cu nr.top mai sus arătate.
Câtă vreme imobilul preluat de Statul Român a constituit proprietatea în codevălmășie a soților, partajul realizat de Statul Român cu ocazia deposedării în lipsa acțiunii de divorț apare ca nelegal, chiar dacă s-a întemeiat pe disp.art.2 și 3 din Decr.nr.223/1974, act normativ considerat abuziv și care nu justifică titlul statului, știut fiind faptul că și despăgubirile acordate nu reprezentau rezultatul unei negocieri, evaluarea se întemeia pe aplicarea unor dispoziții în care cuantumul despăgubirilor era plafonat indiferent de valoarea de circulație a imobilului care nu era luată în considerare.
Împrejurarea că Hotărârea nr.22/12.03.1999 nu se adresează în mod expres și apelantului, s-a apreciat că nu înlătură dreptul acestuia de aoc ontesta, atâta vreme cât privește imobilul pentru care anterior deposedării avea un drept de proprietate ocrotit de lege, inclusiv de Constituție și tratatele internaționale la care România era parte.
Instanța de apel a mai reținut că, calitatea procesuală activă a apelantului-reclamant putea fi constatată de prima instanță și în considerarea celor arătate în Decizia civilă nr.314/2007 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în care se reține că "fără îndoială petenții sunt îndreptățiți la despăgubiri pentru imobilul din litigiu, înscris în CF 20937 S M, imobil ce le-a fost preluat abuziv de Statul Român, în temeiul Decr.nr.223/1974, cu atât mai mult cu cât Lg.nr.247/2005 a unificat toate procedurile de despăgubire ale foștilor proprietari ce au fost abuziv deposedați de Statul Român", considerente care au creat o speranță legitimă pentru apelanți atât sub aspectul dreptului de a contesta actele abuzive de preluare, dar și de a primi o compensație pentru prejudiciul suferit.
În altă ordine de idei, față de calitatea bunului de care au fost deposedați, s-a mai reținut de tribunal, inclusiv regulile mandatului tacit privind administrarea bunurilor comune aflate în codevălmășia soților, știut fiind faptul că oricare dintre soți, exercitând singur aceste drepturi (administrare și folosință art. 35 Codul familiei), este socotit că are și consimțământul celuilalt soț, în concluzie cererea depusă de apelantă în temeiul Legea nr.112/1995 profită și soțului acesteia, fiind vorba de un bun comun.
În considerarea celor expuse tribunalul a înlăturat excepția calității procesuale active a reclamantului, trecând în continuare la analiza excepției tardivității privind respectarea termenului de atacare a hotărârilor emise de comisii în procedura de aplicare a Lg.nr.112/1995.
Prevederile art.18 alin.1 din Lg.nr.112/1995 stabilesc că hotărârile comisiilor județene sunt supuse controlului judecătoresc, potrivit legii civile, și pot fi atacate în termen de 30 zile de la comunicare.
În speță, Hotărârea nr.22/12.03.1999 pronunțată de Comisia Județeană SMp entru aplicarea disp.Lg.nr.112/1995 rezultă că a fost comunicată apelantei la domiciliul procedural ales, conform datelor din borderoul de expediție depus în fața primei instanțe - fila 57 și prezumat că face dovada și în privința primirii efective a corespondenței de către destinatar.
În apel, s-a încercat verificarea efectivă a înmânării corespondenței către destinatar, respectiv dacă actul (plicul) cuprins pe borderoul de corespondență nr.13/31.03.1999 poziția 11 fost comunicat cu reclamanta-apelantă sau cu o altă persoană care a semnat de primire. Fiind depășit termenul de păstrare a trimiterilor poștale Compania Națională Poșta Română nu a putut comunica alte relații, motiv pentru care, tribunalul a reapreciat probatoriul administrat sub acest aspect.
Borderoul de corespondență face dovada transmiterii actului către oficiul poștal, dar, pe de o parte, nu asigură certitudinea că acesta din urmă a înmânat efectiv corespondența destinatarului, situație în care în opinia tribunalului trebuie reținută prezumția că plângerea a fost formulată de către reclamanți în termen atâta vreme cât nu se poate stabili cu certitudine contrariul, așa cum de altfel este și practica judiciară sub acest aspect în materia Lg.nr.10/2001, exemplificând în acest sens Decizia nr.31/25.02.2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr-.
Prin urmare, tribunalul a reținut, că față de data la care reclamanții au luat cunoștință de Hotărârea nr.22, în urma comunicării acesteia prin intermediul instanței (dosar nr.297/2006 din 27.06.2006- fila 59), s-a respectat termenul de 30 zile, întrucât în dosarul inițial completarea la plângere privind anularea Hotărârii nr.22/12.03.1999 s-a realizat în termen de 30 zile de la data comunicării, fiind astfel îndeplinită condiția prev.la art.18 alin.1 din Lg.nr.18/1991.
În considerarea celor expuse, tribunalul a înlăturat și cea de a doua excepție, astfel că se impune cercetarea cauzei pe fond de către aceeași instanță, cu precizarea că reclamanții vor stabili cadrul procesual în funcție de care se va lămuri și calitatea procesuală pasivă a celorlalte părți în funcție de precizările ce se vor face cu ocazia rejudecării, astfel că tribunalul a omis a se pronunța asupra celorlalte excepții invocate de intimații-pârâți.
Față de cele ce preced, tribunalul, în baza art.297 alin.1 Cod procedură civilă, în lipsa cercetării pricinii pe fond de către prima instanță, a admis apelul, a desființat hotărârea prin înlăturarea excepțiilor și a trimis cauze spre rejudecare.
Cheltuielile de judecată din apel vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării cauzei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr.112/1995, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii, trimiterea cauzei spre rejudecare, cu menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de judecătorie.
MOTIVE:
-Hotărârea nr.22 din 12.03.1999 a fost comunicată d-nei la data de 1.04.1999, ca atare, conform jurisprudenței constante (Kadikis contra Letoniei, Arslan contra Turciei), data depunerii plicului la poștă care figurează pe ștampila poștală, confirmat prin borderoul pentru corespondență, trebuie reținută ca fiind data de înaintare a adresei de comunicare d-nei, dată de la care curge termenul de 30 de zile în care pot fi atacate hotărârile comisiilor județene, conform art.18 alin.1 din Legea nr.112/1995, drept urmare excepția de tardivitate este întemeiată și admisibilă;
-instanța a fost sesizată cu plângerea doar la 12.07.2006, atunci când acțiunea la Legea nr.10/2001, aflată pe rolul Tribunalului Satu Mare, a fost completată;
-în mod greșit, susține intimata, că adresa de comunicare a hotărârii comisiei nu poartă o ștampilă a poștei care să constituie o dovadă că a și fost predată la poștă pentru a fi comunicată;
-este de observat și lipsa de interes a intimatei față de situația invocată, în cei 10 ani împliniți de la data pronunțării hotărârii nr.22 din 12.03.1999;
-în mod corect, instanța de fond apreciază ca fondată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului t, acesta neadresându-se Comisiei Locale pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr.112/1995 cu cerere de restituire a imobilului în cauză;
-intimata nu și-a exercitat nici dreptul de a introduce acțiune în temeiul Legii nr.10/2001, ea formulând notificare abia în anul 2005 întemeiată pe dispozițiile Legii nr.247/2005;
-recurenta este organ colegial, fără buget propriu, ca atare nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
În drept sunt invocate dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, art.137 alin.1 Cod procedură civilă, art.4, art.18 alin.1, art.19 alin.1 din Legea nr.112/1995, art.7 alin.1 din Legea nr.10/2001.
Intimații reclamanți, prin reprezentanta lor, au solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța constată următoarele:
Excepția privind tardivitatea invocată în cauză a primit o rezolvare legală din partea instanței de apel, aceasta făcând o corectă aplicare în speță a prevederilor art.297 alin.1 din Codul d e procedură civilă.
Nevoia cercetării pe fond a litigiului se impunea cu prisosință, în condițiile în care instanța de fond, printr-o cercetare superficială, a apreciat ca fiind tardivă plângerea formulată de către reclamanți, luând în considerare ca fiind dovada comunicării adresa de comunicare de la fila 26 din dosarul de fond și respectiv copia borderoului de expediție, sens în care a concluzionat că termenul de contestare a hotărârii este depășit.
Referitor la borderoul de expediție, este de subliniat că un atare act face dovada transmiterii unui înscris către oficiul poștal, dar nicidecum nu constituie dovada înmânării înscrisului transmis către persoana destinatarului. Apoi, în condițiile în care nu s-a făcut dovada că înscrisul evidențiat pe borderoul de corespondență nr.13 din 31 martie 1999 la poziția 11, fost comunicat părții reclamante, în mod corect tribunalul a reținut prezumția formulării plângerii înăuntrul termenului prevăzut de art.18 alin.1 din Legea nr.112/1995. Textul de lege precitat stabilește că hotărârile comisiilor județene sunt supuse controlului judecătoresc, potrivit legii civile, putând fi atacate în termen de 30 de zile de la comunicare. În speță, Hotărârea nr.22/12-03.1999 Comisiei Județene SMp entru aplicarea Legii nr.112/1995 apare, conform borderoului de expediție despre care s-a făcut vorbire mai sus, ca fiind comunicată reclamantei la domiciliul procedural ales, însă nu au fost produse dovezi prin intermediul cărora să se fi probat primirea efectivă a actului de către destinatar, situație în care, în mod judicios, a stabilit tribunalul că plângerea nu este tardiv formulată, raportându-se la momentul comunicării hotărârii contestate prin intermediul instanței realizate la data de 27 iunie 2006, față de care completarea plângerii apare ca fiind efectuată în termenul de 30 de zile de la data comunicării.
Aspectele relevate anterior conduc spre concluzia că reluarea unui al doilea ciclu procesual se impune cu prisosință, pentru cercetarea pe fond a plângerii deduse judecății, în același sens convergând de altfel și considerentele deciziei civile nbr.314/A/2007 din 19 iunie 2007 Curții de Apel Oradea, prin care s-a apreciat ca fiind tardiv demersul procesual al reclamanților întemeiat pe dispozițiile Legii nr.10/2001, însă s-a făcut precizarea că problema despăgubirilor pretinse de petenți urma a fi tranșată în dosarul Judecătoriei Satu Mare, având ca obiect plângere împotriva Hotărârii Comisiei de aplicare a Legii nr.112/1995.
Față de considerentele ce preced, instanța, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, decizia recurată urmând a fi păstrată în totul.
Reținând culpa procesuală a recurentei Comisia Județeană SMp entru aplicarea Legii nr.112/1995, în baza art.274 Cod procedură civilă, instanța de recurs o va obliga să plătească părților intimate și suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenta COMISIA JUDEȚEANĂ SMP ENTRU APLICAREA LEGII NR.112/1995 DE PE LÂNGĂ CONSILIUL JUDEȚEAN S M împotriva deciziei civile nr.129/Ap/2009 din 27 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă Comisia Județeană SMp entru aplicarea Legii nr.112/1995, să plătească părților intimate și suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 26 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:3.12.2009
Jud.fond Târnăveanu
Jud.apel /
Dact.
Data:11.12.2009
7 ex.
5 com.
Data:
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Stan Aurelia Lenuța, Trif
