Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 151/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr. 151
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 21 decembrie 2009
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Daniela Părău judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Sorina Ciobanu
GREFIER: - - -
La ordine a venit spre soluționare apelul civil promovat de reclamanta - DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror, împotriva sentinței civile nr.802/C din 26 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că a învederat instanței că apelul are ca obiect limitarea exercitării dreptului la libera circulațieîn străinătate, este la primul termen de judecată, procedura este completă, prin compartimentul arhivă s-a depus la data de 17.12.2009 s-a depus taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar de către apelanta-reclamantă și că prin cererea de apel s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
Instanța constată apelul ca fiind la primul termen de judecată, declarat și motivat în termen și legal timbrat.
Reprezentantul Parchetului, motivat de faptul că nu mai are de formulat cereri noi, solicită judecarea cauzei.
Nemaifiind probe de administrat și cereri de formulat, dar și față de faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul pe fond, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond pe care o consideră temeinică și legală.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.802/26.10.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei Direcția Generală de Pașapoarte B împotriva pârâtului având ca obiect restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în Italia.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr-, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor Bas olicitat, în conformitate cu dispozițiile art. 5, 38 și 39 din Legea nr. 248/2005, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulați în Italia pe o durată de cel mult 3 ani a pârâtului (CNP -).
În motivarea cererii a învederat următoarea situație de fapt:
Pârâtul a fost returnat din Italia la data de 06.04.2009. În punctul de trecere a frontierei lucrătorul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră a întocmit talonul, înscrisul care constată măsura dispusă de autoritățile italiene.
C în cauză a fost returnat în baza Ordinului emis de Prefectul Romei, în care se prevede că la data de 20.04.2008 a fost arestat de către Secția de din pentru complicitate la furt agravat.
Din verificările efectuate de către autoritățile italiene rezultă faptul că pârâtul era responsabil și de alte infracțiuni de furt agravat, în urma cărora a fost arestat de către poliția italiană. Faptele delictuale comise de către pârât au grad de pericol social și fac parte din cele împotriva vieții și integrității persoanelor, constituind astfel o amenințare pentru siguranța publică.
Prin urmare, pârâtul a manifestat un comportament ce constituie o amenințare concretă, efectivă și gravă pentru drepturile fundamentale ale persoanei sau pentru integritatea publică, făcând urgentă îndepărtarea de pe teritoriul statului italian, deoarece șederea sa ulterioară este incompatibilă cu conviețuirea civilă și sigură. Adoptarea măsurii de returnare a pârâtului este necesară deoarece faptele comise de către acesta constituie motive imperative de siguranță publică, conform normelor legislative italiene aflate în vigoare.
În declarația olografă dată de către pârât în fața lucrătorului poliției de frontieră, acesta mărturisește faptul că, în data de 11.03.2009, a fost reținut de către poliția italiană pentru săvârșirea infracțiunii de furt, ulterior fiind returnat în România.
În cuprinsul Decretului de îndepărtare este prevăzut faptul că pârâtului îi este interzis să reintre în Italia înainte de expirarea termenului de 5 ani, încălcarea acestei măsuri fiind pedepsită cu închisoare de până la un an sau cu o interdicție de reintrare pe teritoriul italian pe o perioadă de la 5 la 10 ani.
Legiuitorul a prevăzut, prin Legea nr. 248/2005 - art. 5 lit. a, obligația cetățenilor români de a respecta legislația României, dar și a statului în care se află, precum și scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra sau de a rămâne pe teritoriul acestui stat, în condițiile stabilite prin legislația statului respectiv sau prin documentele internaționale încheiate cu România.
Măsura returnării face dovada deplină că pârâtul nu a respectat condițiile de călătorie în străinătate în momentul verificărilor efectuate de către autoritățile italiene competente. Fiind în culpă, pârâtul ar urma să suporte consecințele faptelor sale, măsura restrictivă pe care instanța o poate dispune asupra exercitării dreptului la libera circulație în străinătate neputând aduce atingere existenței acestui drept.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar: traducerea (din limba italiană) a deciziei de expulzare emisă la 09 august 2008 de Prefectul Romei - Italia, o declarație olografă a pârâtului și un talon de călătorie.
Pârâtul legal citat nu s-a prezentat în instanță.
Examinând cererea, tribunalul a reținut, în fapt, următoarele:
Cum România este membră a Uniunii Europene, instanța a aplicat, în cauză, dispozițiile dreptului comunitar, care reglementează dreptul cetățenilor unui stat membru de a circula pe teritoriul altor state membre UE și care, în virtutea principiului aplicării directe a normelor comunitare, au prioritate față de dispozițiile Legii nr. 248/2005.
Dreptul la liberă circulație și de rezidență pe teritoriul statelor membre UE este prevăzut de Directiva 2004/38/CE.
Dispozițiile cap. VI din directivă, intitulat "Limitarea dreptului de intrare și ședere pentru motive de ordine publică, de securitate publică sau de sănătate publică" reglementează circumstanțele în care statele membre pot limita dreptul cetățenilor la circulație și ședere pe teritoriul statelor membre.
Astfel, cetățenilor Uniunii li se poate restricționa dreptul la liberă circulație și rezidență pe teritoriul altui stat membru numai din motive de ordine publică, securitate publică sau sănătate publică, constatate printr-o decizie de expulzare.
Dispozițiile art. 28 intitulate "protecția împotriva expulzării" prevăd că "înainte de a lua o decizie de expulzare de pe teritoriul său din motive de ordine publică sau siguranță publică, statul membru gazdă ia în considerare diverși factori, precum: durata șederii individului respectiv pe teritoriul său, vârsta acestuia, starea lui de sănătate, situația sa familiară și economică, integrarea sa socială și culturală în statul membru și legăturile sale cu țara de origine".
Dispozițiile art. 28 și art. 30 CE instituie, în scopul garantării drepturilor procedurale, obligativitatea notificării, în scris, a deciziei de expulzare persoanei în cauză și informarea acesteia, în mod complet și precis, în legătură cu motivele expulzării, cu instanța judecătorească sau autoritatea administrativă la care poate contesta decizia, termenul de contestare, astfel încât cel vizat să poată înțelege conținutul notificării și implicațiile acesteia.
În speță, reclamanta a depus la dosar traducerea din limba italiană a deciziei de expulzare emisă la data de 20.03.2009 de Prefectul Romei - Italia, din cuprinsul căreia se reține că pârâtul "a manifestat un comportament ce constituie o amenințare concretă, efectivă sau gravă pentru drepturile fundamentale ale persoanei sau pentru integritatea publică, făcând urgentă îndepărtarea, întrucât șederea sa ulterioară pe teritoriul național este incompatibilă cu conviețuirea civilă și sigură", întrucât la data de 20.04.2008 a fost arestat de Secția de carabinieri din pentru complicitate la furt agravat.
S-a mai arătat în decizie că din verificările efectuate a rezultat că pârâtul "era responsabil și de alte infracțiuni", fiind arestat (sub numele de " ") la 8 decembrie 2002 de Compania de din pentru furt agravat și la 15 decembrie 2002 de Comisariatul Poliției de Stat din pentru furt agravat și nerespectarea ordinului, de părăsire a teritoriului statului.
Din cuprinsul deciziei de expulzare nu se poate deduce dacă pârâtul a fost judecat și condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt agravat, în condițiile în care împrejurarea că ar fi fost arestat la data de 20.04.2008 de Secția de din nu dovedește și că pârâtul a fost găsit vinovat de săvârșirea vreunei fapte penale, fiind posibil ca arestarea la care se referă decizia să fi fost dispusă ca o măsură preventivă și nu ca o consecință a unei condamnări penale.
Mai mult, incertitudinea asupra existenței sau inexistenței unei condamnări penale a pârâtului este menținută și de faptul că în declarația olografă, acesta arată că la data de 11.03.2009 (și nu 2008) a fost "reținut pentru furt de poliția italiană" și la 06.04.2009 a fost returnat, astfel că, ținând cont de datele indicate, arestarea nu ar fi putut fi luată decât ca o măsură preventivă.
Or, atât timp cât nu rezultă și nu s-a dovedit că pârâtul a fost găsit vinovat și sancționat de autoritățile italiene competente, pentru săvârșirea infracțiunii de "complicitate la furt agravat", menționată în decizia de expulzare, ceea ce ar fi de natură să dovedească că, prin conduita sa, constituie o amenințare reală și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al statului italian, tribunalul a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
În ce privește celelalte două "arestări" din luna decembrie 2002, invocate în decizia de expulzare, s-a constatat că acestea nu pot justifica luarea măsurii interzicerii dreptului la liberă circulație a pârâtului. Chiar dacă s-ar fi dovedit că erau consecința unor condamnări penale, întrucât dispozițiile art. 27 (2) din Directiva 2004/38/CE (cap. VI) prevăd că "măsurile luate din motive de ordine publică sau siguranță publică trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză", iar condamnările penale anterioare nu pot justifica, în sine, luarea unor asemenea măsuri.
De altfel și dispozițiile art. 38 lit. "a" din Legea nr. 248/2005 (pe care și-a întemeiat reclamanta acțiunea), prevăd că măsura restrângerii dreptului la liberă circulație cu privire la persoana returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie "poate" fi dispusă de instanță - ceea ce înseamnă că ea nu se aplică în mod automat, la simpla solicitare a statului care a dispus expulzarea, ci doar în urma examinării tuturor împrejurărilor care dovedesc că prezența persoanei respective pe teritoriul statului ce l-a returnat este de natură să-i afecteze interesele fundamentale.
Mai mult, din însăși cuprinsul deciziei de expulzare, rezultă că s-a dispus, deja, interzicerea dreptului pârâtului de a reintra în Italia, înainte de împlinirea unui termen de 5 ani, astfel că a-i interzice, din nou, acestuia, dreptul de intrare în Italia, ar însemna o dublă sancțiune care ar fi lipsită și de eficiență, în condițiile în care durata maximă prevăzută de Legea nr. 248/2005 este de 3 ani, iar statul italian i-a impus pârâtului interdicție de 5 ani.
Pentru considerentele arătate, tribunalul a respins cererea reclamantei, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Direcția Generală de Pașapoarte, apel declarat și motivat în termen, legal timbrat și înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr-.
Susține apelanta că în mod greșit prima instanță a apreciat că intimatul nu a încălcat ordinea juridică internă a statului Italia. Din contră, se arată că intimatul nu a respectat condițiile de ședere în Italia în momentul verificărilor efectuate de către autoritățile italiene competente.
Examinând apelul în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului și față de dispozițiile art.296 Cod procedură civilă se constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prima instanță a reținut corect situația de fapt și anume împrejurarea că intimatul-pârât a fost returnat la data de 06.04.2009 de autoritățile italiene.
Conform dispozițiilor art.2 alin.2 din Protocolul nr.4 la Convenția europeană a drepturilor omului "orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa".
Acest drept poate cunoaște anumite limitări în cazurile și condițiile prevăzute de dispozițiile art.2 paragraful 3 și 4 din Protocolul nr.4 și anume limitările acestui drept trebuie să fie prevăzute de lege, să urmărească un scop legitim, să fie necesare într-o societate democratică, necesitate realizată prin prisma raportului de proporționalitate între scopul urmărit prin aplicarea unei limitări a dreptului în discuție și mijloacele folosite pentru realizarea lui.
Dacă legiuitorul ar fi dorit ca simpla luare a măsurii returnării să angajeze în mod direct restrângerea exercițiului dreptului la libera circulație, ar fi stipulat că o asemenea restrângere operează de drept.
În legislația primară, art.18.1 prevede că orice cetățean al Uniunii are dreptul de a circula și de a locui liber pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor și condițiilor prevăzute de tratat și de dispozițiile luate pentru aplicarea sa.
În legislația secundară, Directiva Consiliului nr.38/2004/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind libera circulație și rezidență a cetățenilor Uniunii europene și membrilor de familie ai acestora pe teritoriul statelor membre, de modificare a Regulamentului (CEE) nr.1.612/68 și de abrogare a directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE ȘI 93/96/CEE publicată în Oficial al Uniunii Europene nr.L 158 din 30 aprilie 2004, stabilește prin art.27, că limitarea dreptului cetățenilor statelor membre la liberă circulație poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, securitate publică sau sănătate publică.
Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene și Economic, aprobată prin Legea nr.260/2005 și care a intrat în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană (art.35) a fost transpusă Directiva Consiliului nr.38/2004/CE.
Drept urmare, normele din reglementarea comunitară se vor aplica cu prioritate în raport cu normele de drept intern.
În speță, din examinarea deciziei de expulzare aflate la dosar, rezultă că acesta a fost arestat la 20.04.2008 de către Secția de din. Este însă posibil ca arestarea la care se referă decizia să fie dispusă ca o măsură preventivă, și nu ca o consecință a unei condamnări penale, cu atât mai mult cu cât acesta a fost returnat la 06.04.2009.
Este adevărat că infracțiunea de "complicitate la furt agravat" prin natura sa constituie o amenințare reală și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al statului italian, dar înscrisurile aflate la dosar nu fac dovada că recurentul a fost judecat și condamnat pentru săvârșirea infracțiunii sus-menționate.
În plus, atâta timp cât din cuprinsul deciziei de expulzare rezultă că s-a dispus deja pentru un interval de 5 ani interzicerea dreptului pârâtului de a reintra în Italia, a-i interzice, din nou, acestuia dreptul de intrare în Italia ar însemna o dublă sancțiune. În plus, în condițiile, în care statul italian a impus deja intimatului interdicție pentru un interval de 5 ani, iar durata maximă prevăzută de Legea nr.248/2005 este de 3 ani, rezultă că această sancțiune ar fi și lipsită de eficiență.
Pentru considerentele sus-arătate, în baza dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă va fi respins ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMLE LEGII
DECIDE
Respinge apelul ca nefondat declarat de apelantul-reclamant - DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B împotriva sentinței civile nr.802/C din 26.10.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.sent. -
Red.dec.recurs - /07.01.2010
Tehnored. - /4 ex./08.01.2010
Președinte:Daniela PărăuJudecători:Daniela Părău, Sorina Ciobanu
