Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 53/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 53/A/2009
Ședința publică de la 26 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ioan Truță
Grefier - -
Cu participarea din partea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia
Procuror G
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B, împotriva sentinței civile nr. 258/04.02.2009 pronunțată de Tribunalul Alba, în dosar civil nr-, având ca obiect limitarea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate ( Legea nr. 248/2005).
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, prin fax, copia ordinului de plată nr. 758/26.03.2009, reprezentând taxă judiciară de timbru de 4 RON și timbru judiciar de 0.15 RON, depus de reclamanta apelantă, cu precizarea că originalul este trimis prin poștă.
Nefiind alte cereri formulate, instanța constată închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia solicită respingerea ca nefondat a apelului de față, și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond, întrucât aceasta este pronunțată în conformitate cu dispozițiile dreptului comunitar aplicabil în materie, iar intimatul este cetățean european și nu a încălcat ordinea, siguranța sau sănătatea publică.
Instanța, deliberând, față de actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față;
-//-
Constată că prin sentința civilă nr. 258/2009 a Tribunalului Alba - secția civilă a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B în contradictoriu cu pârâtul A, privind restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație pentru o perioadă de cel mult 3 ani în Franța.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond pe baza actelor de la dosar a reținut și motivat în esență că art. 38 din Legea 248/2005 prevede posibilitatea luării măsurii restrângerii dreptului la liberă circulație în străinătate pe o durată de până la 3 ani, în cazul persoanelor readmise în baza unui acord însă de la aderarea României la UE începând cu 1.01.2007, legea internă trebuie raportată la dreptul comunitar, care este prioritar.
Acest caracter este stabilit prin art. 148 alin 2 și 4 din Constituție potrivit căruia prevederile tratatelor constitutive ale și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar autoritatea judecătorească garantează îndeplinirea obligațiilor rezultate din actul aderării.
Astfel, conform art. 307 alin 1 și 2 din Tratatul instituind, statele au obligația de a lua toate măsurile pentru a asigura compatibilitatea dintre acest tratat și convențiile încheiate înainte de data aderării care au generat drepturi și obligații, astfel că normele comunitare sunt de imediată aplicare și legea internă trebuie interpretată în raport cu cea comunitară.
Dreptul la liberă circulație pe teritoriul statelor membre ale este garantat de art. 18 din Tratat, în aplicarea căruia a fost adoptată Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și Consiliului din 29.04.2004. Articolul menționat este inserat în anexele protocolului de aderare, care cuprinde condițiile admiterii în și care a devenit parte a tratatelor europene.
Un atare drept a conchis aceeași instanță nu este unul absolut, însă conform art. 27 din Directiva 2004/38/CE restricționarea libertății de circulație și ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie poate fi dispusă doar pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică.
Prin aliniatul 2 textul stabilește că măsurile luate trebuie să respecte însă principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză.
Restrângerea, astfel nu poate fi dispusă doar pentru simplul fapt că o persoană a fost returnată dintr-un stat cu care România are încheiat acord de readmisie, măsura urmând a fi supusă cerințelor art. 27 din Directiva 2004/38/CE.
De fapt măsura solicitată a fi luată față de pârât, este una disproporționată în raport de scopul urmărit, încălcând dreptul la liberă circulație a conchis aceeași instanță, astfel că acțiunea reclamantei a fost respinsă ca neîntemeiată.
-//-
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte aducându-i critici sub aspectul nelegalității și netemeiniciei ei solicitând schimbarea acesteia în sensul admiterii acțiunii.
În expunerea de motive, în esență s-a susținut că măsura solicitată, în raport de disp. Legii 248/2005 și a Acordului de readmisie încheiat de România cu Franța, este justificată pentru apărarea ordinii publice.
Analizând apelul prin prisma acestor aspecte se constată a fi nefondat.
de la momentul aderării României la legea internă trebuie interpretată prin raportare la dreptul comunitar, care are prioritate, caracter impus prin art. 148 alin 2 din legea fundamentală. Prin urmare reglementările comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de normele interne contrare, autoritatea judecătorească urmând a garanta aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării.
Acest drept garantat de art. 18 din Tratat, în aplicarea căruia s-a adoptat Directiva 2004/38/CE nu este însă unul absolut. Potrivit art. 27 din Directivă restrângerea liberei circulații și a șederii cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie poate fi dispusă doar pentru motive de ordine publică, siguranță și sănătate publică. Măsurile luate trebuie să respecte însă acel principiu al proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză.
Restrângerea însă nu poate fi dispusă doar pentru faptul că o persoană a fost returnată dintr-un stat cu care România are încheiat acord de readmisie, așa cum pretinde apelanta.
Această măsură trebuie neîndoielnic supusă condițiilor prev. de art. 27 din Directiva 2004/38/CE, iar disp. Legii 248/2005 interpretate în acord cu legislația comunitară, care este așa cum deja s-a arătat de imediată aplicare.
Sub acest aspect, în mod judicios prima instanță a conchis că măsura pretins a fi luată este una disproporționată față de scopul urmărit. Returnarea celui în cauză s-a dispus pentru o ședere ilegală - fără a fi judecat și condamnat pentru comiterea unei fapte de natură penală.
Ori, în raport de disp. art. 27 alin 2 din Directiva 2004/38/CE care prevede cerința respectării principiului proporționalității și să se bazeze exclusiv pe conduita celui în cauză, prin restrângerea exercitării unui atare drept, nu s-ar respecta acest principiu, astfel că apelul va fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul împotriva sentinței civile nr. 258/4.02.2009
-//-
(continuarea dispozitivului deciziei civile nr. 53/A/2009 dată în dosar nr-)
Tribunalului Alba - secția civilă pronunțată în dosarul civil nr-.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26.03.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehn. 5 ex/14.04.2009
-
Președinte:Anca NeamțiuJudecători:Anca Neamțiu, Ioan Truță
