Obligația de a face. Decizia 1074/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 1074/
Ședința publică din 04 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Stan
JUDECĂTOR 3: Corina Pincu
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de PRIMARUL MUNICIPIULUI P, împotriva deciziei civile nr.39 din 09 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: consilier juridic pentru recurentul Primarul Municipiului Pitești și intimata-reclamantă Primăria Municipiuzlui Pitești și avocat pentru intimatul-pârât, în baza împuternicirii avocațiale nr.58/2009, emisă de Baroul Argeș -Cabinet individual.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauze s-a depus, prin serviciul registratură, întâmpinare din partea intimatului-pârât.
Consilier juridic, având cuvântul pentru recurent, apreciază că față de noile modificări ale Codului fiscal, recurentul este scutit de plata taxelor de timbru, având în vedere că acestea se întorc la bugetul local. Solicită a se reveni asupra dispoziției privind obligarea la plata taxelor judiciare de timbru, pusă în vedere prin procedura de citare.
Avocat arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la timbraj.
Curtea constată că nu se impune achitarea taxelor judiciare de timbru în raport de modificările Codului fiscal.
Părțile prezente precizează pe rând că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Instanța solicită părților să precizeze care este valoarea operației de demolare a construcției pe care este amplasată chiuveta.
Consilier juridic arată că nu poate preciza valoarea acestei operații; solicită acordarea unui termen pentru solicita departamentului de specialitate să estimeze această valoare.
Avocat apreciază că este de notorietate că o astfel de operație nu poate depăși în nici un caz un miliard de lei.
Consilier juridic revine asupra cererii de amânare a cauzei și precizează că valoarea operației de demolare este de sub un miliar de lei.
Față de aceste precizări, avocat invocă excepția privind inadmisibilitatea căii de atac, în raport de dispozițiile art.2821Cod procedură civilă.
Consilier juridic având cuvântul, lasă la aprecierea instanței cu privire la excepția invocată.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-pârât, solicită respingerea recursului ca inadmisibil, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 25.10.2006, reclamantul Municipiul Pitești a chemat în judecată pe pârâtul pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat să desființeze lucrările executate ilegal ori să intre în legalitate dacă sunt îndeplinite condițiile legale ce se impun, precum și la plata unor daune de 50 lei pe zi de întârziere.
În motivare s-a arătat că inspectorii din cadrul Serviciului de Disciplină în Construcții și cadastru Imobiliar au efectuat un control la adresa din- unde s-a constatat că pârâtul a executat o construcție din beton cu piatră naturală pe care a amplasat chiuveta branșată la apa potabilă. S-a mai precizat că lucrările au fost executate fără autorizație de construire, iar până la data introducerii acțiunii pârâtul nu a depus documentația pentru a intra în legalitate.
Prin sentința civilă nr.5712/09.10.2008 pronunțată de Judecătoria Pitești s-a respins acțiunea și a fost obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 200 lei cheltuieli de judecată, instanța reținând că, pârâtul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.26 lit.a din Legea nr.50/1991 R, constând în faptul că a executat fără a deține autorizație de construire o construcție din beton cu piatră naturală, iar plângerea formulată de către acesta împotriva procesului verbal de contravenție a fost admisă prin sentința civilă nr.4408/2007 a Judecătoriei Pitești (13, dosar nr-), menținută prin decizia civilă nr.28/R/2008 a Tribunalului Argeș, plângere în urma căreia a fost anulat actul atacat și exonerat pârâtul de plata amenzii în cuantum de 1000 lei, constatându-se că lucrarea reținută în sarcina acestuia este, în realitate, o lucrare rudimentară, fără temelie și executată din cărămizi.
S-a mai reținut că, procesul-verbal prin care s-a constatat executarea lucrărilor fără autorizație a fost desființat, reținându-se, în principiu, că nu se necesita autorizație de construire pentru ceea ce s-a executat, acțiunea reclamantului fiind neîntemeiată și chiar lipsită de obiect.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel reclamantul Municipiul Pitești reprezentat prin primar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
- În mod greșit instanța de fond a respins acțiunea ca fiind lipsită de obiect, deoarece reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.1074, 1075 Cod civil, iar măsura desființării lucrărilor efectuate fără autorizație de construire de către pârâtul-intimat nu a fost anulată de instanță.
Apelantul a mai arătat că, deși pârâtul a recunoscut la interogatoriu că nu a solicitat autorizația de construire pentru edificarea lucrărilor a căror demolare se solicită, instanța, fără să coroboreze toate probele administrate, a respins acțiunea.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimatul-pârât a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.1074-1075 Cod civil.
Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.39 din 09 februarie 2009, a respins ca nefondat apelul, reținând, în esență, că prin cererea de chemare în judecată Municipiul Pitești a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtului să desființeze lucrările executate ilegal ori intrarea în legalitate dacă sunt îndeplinite condițiile legale ce se impun, cu motivarea că pârâtul a executat o construcție din beton pe care a amplasat o chiuvetă branșată la apa potabilă, fără a deține autorizație de construire, fiind încheiat procesul-verbal de contravenție nr.22/23.05.2006.
Prin procesul-verbal de contravenție menționat în petitul cererii de chemare în judecată, pârâtul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.26 lit.a din Legea nr.50/1991 republicată, reținându-se că acesta a executat fără autorizație de construire o construcție din beton cu piatră naturală, dispunându-se ca măsură complementară desființarea lucrărilor.
Plângerea formulată împotriva procesului-verbal de pârât a fost admisă prin sentința civilă nr.4408/2007 a Judecătoriei Pitești, menținută prin decizia civilă nr.38/R/2008 a Tribunalului Argeș, reținându-se că lucrarea efectuată de pârât este o lucrare rudimentară, fără temelie și executată din cărămizi care nu necesită autorizație de construire, statuare trecută în puterea lucrului judecat.
Astfel, deoarece printr-o hotărâre irevocabilă s-a statornicit că pentru lucrările a căror desființare se solicită prin prezenta cerere nu este necesară autorizația de construire, în mod corect instanța de fond a apreciat că acțiunea reclamantului nu este fondată, fiind chiar lipsită de obiect.
Critica prin care s-a susținut că instanța a fost investită cu o acțiune de drept comun, având ca obiect obligația de a face, întemeiată pe dispozițiile art.1074-1075 cod civil a fost privită ca nefondată, deoarece temeiul de drept al unei astfel de acțiuni nu putea fi decât cel prevăzut de art.28 din Legea nr.50/1991, act normativ menționat de altfel de reclamant în cererea de chemare în judecată.
Împotriva deciziei a declarat recurs Primarul Municipiului Pitești, pe care a criticat-o pentru nelegalitate, invocând următoarele motive:
- Se susține că hotărârea prin care a fost anulat procesul-verbal de contravenție nr.22/23.05.2006 nu cuprinde probatoriul care să conducă la o apreciere obiectivă a tipului de lucrări efectuate în cauză. Instanța de apel trebuia să coroboreze toate probele administrate și să dispună efectuarea unei expertize tehnice ce ar fi condus la clarificarea tipului de construcție efectuat de intimat. Or, aprecierea unei construcții numai funcție de declarațiile unui martor este inadmisibilă.
- Se susține că acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1074-1075 Cod civil, astfel încât soluția instanței în plângerea formulată împotriva procesului-verbal de contravenție nu trebuia sa influențeze în mod negativ soluționarea cauzei, așa cum greșit a apreciat instanța de apel.
- Se arată că instanța de apel a respins apelul față de Primăria municipiului Pitești, care nu este parte în dosar, atât acțiunea cât și apelul fiind formulate de către Municipiul Pitești, asupra căruia instanța de apel nu s-a pronunțat.
Potrivit prevederilor art.137 Cod procedură civilă, Curtea se va pronunța cu prioritate asupra excepției admisibilității recursului, în raport de dispozițiile art.2821(1) din același cod, excepție care face de prisos cercetarea în fond a pricinii și care este privită ca fondată.
de atac sunt prevăzute prin lege, legiuitorul consacrând astfel principiul legalității, potrivit căruia, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Altfel spus, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Este o regulă cu valoare de principiu, prevăzută de art.126 din Constituție, care instituie dreptul părților interesate de a ataca hotărârile judecătorești numai în condițiile legii. Textul constituțional evocă nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.
Legalitatea căii de atac implică și consecința că mențiunea greșit făcută în dispozitivul hotărârii care se atacă nu acordă părții o cale de atac pe care legea însăși nu a prevăzut-
Conform dispozițiilor art.2821alin.(1) Cod procedură civilă, modificat prin Legea nr.195/2004, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind - litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv.
Termenul de litigiu folosit de legiuitor în art.2821Cod procedură civilă desemnează toate acțiunile cu caracter patrimonial calificate ca atare de doctrină și jurisprudența în materie, prin raportare la obiectul acestora, care privește în mod direct o valoare patrimonială ori un act juridic al cărui obiect este un drept evaluabil în bani.
Înalta Curte de Casație și Justiție, a statuat prin decizia nr. 32/2008, pronunțată de secțiile unite că, "cererea este actul de investire a instanței,.obiectul cererii de chemare in judecată constituindu-l pretenția concreta a reclamantului. Întrucât dreptul subiectiv material constituie fundamentul acțiunii, fiind factorul configurator al acesteia, el impune și toate consecințele ce decurg de aici: calificarea acțiunii, determinarea competenței, alcătuirea completului, determinarea căii de atac."
Se mai statuează în decizia Înaltei Curți că, "acțiunile patrimoniale sunt cele care au un conținut economic, pe când acțiunile extrapatrimoniale corespund unor drepturi subiective indisolubil legate de persoana titularului lor, indiferent dacă este persoană fizică sau juridică, drepturi fără conținut economic, deci drepturi personale nepatrimoniale."
Natura acțiunilor corespunzătoare acestor din urmă drepturi, precum și caracterele juridice ale acestor acțiuni sunt atribuite de natura și specificul drepturilor personale nepatrimoniale prezentate, de art. 54 din Decretul nr. 31/1954."
În cauza de față se solicită obligarea pârâtului să desființeze lucrările de construcție executate ilegal ori să intre în legalitate dacă sunt îndeplinite condițiile legale ce se impun, precum și la plata unor daune de 50 lei pe zi de întârziere, manopera de demolare fiind evaluată la sub 100.000 lei, criteriul instituit de legiuitor regăsindu-se și în litigiile de acest gen. Cum valoarea unei asemenea folosințe este mai mică de 100.000 lei, după prețuirea părților, se constată că în cauză soluția dată de către tribunal este una de recurs, iar nu una de apel.
Față de această precizare, și statuările ICCJ, se constată că, aceste cereri sunt patrimoniale, comportă evaluare, deci litigiul este unul ce poate fi privit prin prisma dispozițiilor art.2821Cod procedură civilă, valorile indicate de părți fiind sub cea limită de 100.000 lei.
În raport de natura evaluabilă a cauzei, valoarea concreta a obiectului cauzei dedus judecății de sub 100.000 lei și față de dispozițiile art.2821Cod procedură civilă, hotărârea instanței de fond era supusă numai recursului, competența de soluționare revenind tribunalului conform dispozițiilor art.2 pct.3 Cod procedură civilă.
Cum se poate observa, legiuitorul a înțeles să confere un mai mare grad de celeritate în soluționare acelor litigii considerate de mai mică importanță, alegând criteriul patrimonial. Astfel, nu s-a raportat la cereri evaluabile, ci la litigii privind un obiect de o valoare mai mică de 100.000 lei, inclusiv.
În această situație, indiferent de natura litigiului, s-a avut în vedere valoarea patrimonială a bunului asupra căruia poartă litigiul, atribuindu-se o importanță mai mică litigiilor de orice natură care poartă asupra unui obiect de o valoare mai mică, indiferent că ar fi vorba despre acțiuni evaluabile sau neevaluabile, în sensul legii nr.146/1997.
de a îngrădi drepturi consacrate constituțional, reglementarea prevăzută de art.2821Cod procedură civilă constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de art.6 pct.1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces.
De altfel, reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale, art.13 din aceeași convenție consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cazul " împotriva Regatului Unit", 1975, că dreptul de acces la tribunale nu este absolut, fiind vorba de un drept pe care convenția l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, existând posibilitatea limitărilor implicit admise, chiar în afara limitelor care circumscriu conținutului oricărui drept.
Acțiunea dedusă judecății, având caracter patrimonial, cu conținut economic, se încadrează astfel în acțiunile reglementate de art.2821Cod procedură civilă, valoarea obiectului dedus judecății este mai mică de 100.000 lei și se constată că în cauză soluția adoptată de către tribunal este una de recurs, iar nu una de apel.
Conform dispozițiilor art.299 Cod procedură civilă sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. În consecință, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs, este inadmisibil.
Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept. Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României.
Nu are relevanță calea de atac menționată în decizia tribunalului, deoarece aceasta este stabilită de legiuitor și este, potrivit textului mai sus menționat, recurs, astfel că, recursul la recurs formulat în cauză, apare ca fiind inadmisibil.
Hotărârea pronunțată de tribunal, chiar și într-o compunere greșită, fiind una pronunțată în recurs, față de dispozițiile art.299 alin.1 Cod procedură civilă, nu este supusă recursului, prin urmare prezenta cale de atac se observă a fi inadmisibilă.
În raport de considerentele mai sus expuse, se impune ca în temeiul art.2821raportat la art.299 și art.312 Cod procedură civilă, să fie respins recursul ca inadmisibil.
Văzând cererea intimatului, prevederile art. 274 cod procedură civilă și constatând că recurentul a căzut în pretenții va fi obligat la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de PRIMARUL MUNICIPIULUI P, împotriva deciziei civile nr.39 din 09 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind pârâtul și reclamanta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
Obligă pe recurentul Primarul Municipiului Pitești să plătească intimatului-pârât suma de 300 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./17.06.2009
Jud.apel: /
Jud.fond:
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Mariana Stan, Corina Pincu
