Obligația de a face. Decizia 1075/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 1075/
Ședința publică din 04 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Stan
JUDECĂTOR 3: Corina Pincu
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr.71 din 17 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurentul-reclamant și consilier juridic pentru intimatele -pârâte SC SA - Zona de Producție nr.5 - Grup și -Sediul Central, în baza împuternicirii de reprezentare juridică emisă de Colegiul Consilierilor Juridici
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei și a chitanței de plata taxei judiciare în sumă de 4,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul registratură, întâmpinare din partea intimatelor-pârâte.
Curtea comunică copia întâmpinării recurentului-reclamant, care precizează că nu mai are cereri de formulat în cauză.
La solicitarea instanței, recurentul-reclamant arată că nu poate preciza valoarea operațiunii de schimbare a traseului magistralei, apreciază că nu poate fi peste un miliard de lei vechi. Reprezentantul intimatelor-pârâte precizează că valoarea acestei operațiuni este cu siguranță peste 10 miliarde lei.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Recurentul-reclamant, având cuvântul, susține oral recursul așa cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea lui și schimbarea traseului magistralei, terenul litigios fiind intravilan, de construcții, dobândit prin moștenire și pătrunderea pe teren pentru construirea magistralei s-a făcut fără acordul proprietarului.
Consilier juridic pune concluzii de respingere a recursului pentru motivele dezvoltate pe larg în întâmpinarea depusă la dosar (11 și urm.).
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.5727 din 09 octombrie 2008, Judecătoria Piteștia admis cererea precizată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtele (membru Grup) - zona de producție nr.5 - Grup Pitești și (membru Grup) - Sediul Central - B și a obligat pe pârâtă să devieze traseul conductei magistrale de gaze - 8, astfel încât aceasta să ocolească proprietatea reclamantului situată în comuna, sat, intravilan, 6p 193, cu vecinătăți: N -, E - G, V - și V - Silvic, S - drum forestier.
Prin aceeași sentință pârâta a fost obligată la plata către reclamant a sumei de 908,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamantul este proprietarul terenului mai sus menționat, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la BNP sub nr.1140/19.07.2007, teren ce potrivit înscrisurilor depuse la dosar și expertizei tehnice efectuate este traversat de o conductă subterană de gaze " - 8 țoli", prin respectarea deciziei nr.1306/30.11.2006 a Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul - art.6, pct.21 - și a zonei de siguranță stabilită de aceasta, din terenul reclamantului rămânând o suprafață construibilă de 2728, însă, în această zonă terenul se îngustează și este acoperit de pădure, în realitate, zona bună de construcții fiind zona de siguranță, unde din cauza amplasării conductei, nu se pot ridica decât construcții provizorii, situație care îngrădește proprietarului dreptul de a construi.
A mai reținut că prin expertiza tehnică efectuată în cauză s-a stabilit că, în conformitate cu dispozițiile nr.HG964/1998, conducta trebuie înlocuită, având o vechime de 37 ani, depășind durata normală de funcționare și prezentând pericol, iar cu ocazia înlocuirii, se poate modifica și traseul acesteia.
A constatat că, potrivit art.480 Cod civil, proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege, și chiar dacă printre aceste limitări se înscrie și cea rezultată din posibilitatea folosirii subsolului de către o autoritate publică, dispozițiile art.44 alin.5 și art.136 alin.5 din Constituția României, invocate de pârâtă, nu sunt aplicabile în cauză, întrucât, pe de o parte, subsolul terenului proprietate privată are același regim juridic, aflându-se în proprietatea privată a titularului dreptului asupra solului, și fiind vorba de un drept de folosință temporar, numai pe durata efectuării lucrărilor de către autoritățile publice, această ipoteză nu poate fi aplicată unei conducte de gaze cu o vechime de 37 ani, iar pe de altă parte, chiar dacă gazul este "bogăție ă" în faza de transport, nu se mai află în stare pură, de zăcământ și, ca urmare, conducta ce transportă gazul nu poate fi considerată prin asimilare, "bogăție de orice natură a subsolului".
A mai constatat că, chiar dacă potrivit Legii nr.238/2004, conducta de transport în cauză ar putea fi încadrată în categoria bunurilor proprietate publică, aceasta nu atrage același regim juridic pentru subsolul unei proprietăți private, pe care îl traversează, așa încât, concluzionând că existența conductei în subsolul terenului proprietatea reclamantului și prin limitarea dreptului de construire, pârâta aduce o îngrădire gravă dreptului de proprietate al acestuia, în întregul său, fără ca această îngrădire să se încadreze în ipotezele expres și limitativ prevăzute de lege, față de cele mai sus arătate și văzând și art.1 Protocolul 1 din CEDO, a admis acțiunea și a obligat pe pârâtă să devieze traseul conductei magistrale, astfel încât să ocolească proprietatea reclamantului.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâtele, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât s-a reținut în mod eronat că terenul este construibil, deși în acest sens nu a fost făcută nicio dovadă, cu referire la lipsa planului urbanistic zonal, întocmit de o instituție specializată, aprobat de Consiliul Județean A, după avizarea de principiu a Primăriei comunei și aprobarea Consiliului Local.
În dezvoltarea criticii se susține că din planul de amplasament și de delimitare a corpului de proprietate, parte componentă a cărții funciare, înregistrată de reclamant la. și care a fost transpus în teren de expertul cauzei, rezultă că terenul este extravilan, fiind încălcate astfel dispozițiile nr.HG155/2005 și ale Ordinului Comun nr- privind scoaterea definitivă a terenului din circuitul agricol și analizarea executării lucrărilor de construcții.
Într-o altă critică se susține că prima instanță a ignorat prevederile Legii nr.213/1998, care stabilesc că sistemul național de transport al petrolului și gazelor e este unul de importanță strategică și de interes național, făcând parte din categoria bunurilor ce aparțin domeniului public.
Se dezvoltă critica în sensul că prin expertiza tehnică efectuată nu s-a concluzionat asupra posibilității devierii traseului conductei, fiind avută în vedere doar înlocuirea conductei, urmare vechimii acesteia, pierzându-se din vedere că proprietarul exercită atributele dreptului său de proprietate numai asupra solului, reținându-se greșit că nu au fost efectuate reparații capitale asupra conductei, acest fapt este contrar normelor de siguranță cu privire la transportul și utilizarea gazelor
Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.71 din 17 martie 2009, dmis apelul și a chimbat în tot sentința în sensul respingerii acțiunii.
În adoptarea acestei soluții, instanța de apel a reținut că reclamantul este proprietarul terenului în suprafață de 5000. având categoria de folosință "pășuni", situat pe raza satului le, comuna, județul A, în tarlaua 6, parcela 193, dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare, autentificat la BNP sub nr.1140/19.07.2007, încheiat cu moștenitorii defunctului, decedat la data de 20.11.1999, căruia, prin titlul de proprietate nr.18802/1993 (25), în condițiile Legii nr.18/1991, i-a fost reconstituit dreptul de proprietate.
Prin expertiza tehnică efectuată în cauză s-a stabilit că terenul este traversat de conducta magistrală de gaze " - 8 țoli" și că prin amplasarea acesteia, cu respectarea zonei de siguranță, se restricționează executarea de construcții pe o suprafață de 2272. identificată în schița anexă nr.4 la raportul de expertiză (35, dosar fond).
Conducta magistrală a fost construită în perioada 1969 - 1971, pe traseul -, fiind funcțională și deservind cu gaze de sondă două parcuri modernizate în comunele și, iar pe traseul -, este dezafectată din cauza restrângerii activității i Pitești.
Din probatoriul administrat în cauză, tribunalul a reținut că la data construirii conductei magistrale aceasta era de interes național, iar la data dobândirii dreptului de proprietate, reclamantul a fost pus în fața faptului împlinit în ce privește construcția conductei.
În dosar nu sunt dovezi din care să rezulte că această lucrare nu mai este necesară operațiunilor de transport pentru care a fost realizată.
Instanța de apel a reținut că, în speță, este aplicabilă nu numai legislația specifică în domeniul "petrolului și gazelor", ci și legislația generală și în primul rând, Constituția României, în al cărei literă și spirit trebuie interpretate legile ce reglementează diverse domenii specifice, cu referire la art.44 alin.5 din Constituție, art.489 din Codul civil, art.7 și art.14 din Legea nr.238/2004, art.32 și art.86 din Legea nr.351/2004.
Dreptul de servitute asupra acestor terenuri care privesc utilitatea publică are un caracter legal și se exercită pe durata existenței capacității respective, fiind fără relevanță că în speță conducta de gaze are o vechime de peste 37 ani.
În analizarea prerogativelor dreptului de proprietate nu trebuie să se facă abstracție de prevederile art.44 alin.1 teza a II-a din Constituție, potrivit cărora conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege, ca și acelea ale art.136 alin.5 care consacră caracterul inviolabil al proprietății private în condițiile legii organice.
S-a constatat de tribunal că terenul reclamantului este grevat de o servitute legală, fără însă ca prin aceasta să sufere o îngrădire în exercitarea dreptului de proprietate, având în vedere că pe această cale se valorifică gazele e - bun public de interes național - îngrădire ce se încadrează în limitele prevăzute de lege și care nu contravine art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, referitoare la protecția proprietății.
În acest sens, s-a arătat că în cauză nu s-a făcut dovada că servitutea în discuție nu mai corespunde unei utilități publice, așa cum prevede art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție, iar dispozițiile art.576 cod civil impun concluzia că orice transfer privind folosința conductei, a transmis și dreptul creat în favoarea sa asupra terenurilor traversate de aceste conducte.
Fără a se contesta dreptul reclamantului de a-și construi o locuință pe teren, s-a constatat că și acest drept trebuie exercitat în limitele determinate de lege, iar în cauză nu s-a făcut nici dovada că servitutea a devenit prea împovărătoare sau că măsura instituirii ei nu mai asigură respectarea principiului proporționalității, raportat la interesul reclamantului, care urmează să suporte această îngrădire a dreptului său de proprietate.
Rezultă că reclamantul, căruia îi este opozabilă servitutea de trecere a conductei, indiferent de mențiunile actului de dobândire a terenului, nu are temei pentru a pretinde devierea traseului conductei magistrale de gaze, cu atât mai mult cu cât acesta nu a solicitat restrângerea sau încetarea dreptului de servitute, considerente față de care, în baza art.296 Cod procedură civilă a fost admis apelul în modalitatea mai sus prezentată.
În conformitate cu prevederile art.299 Cod procedură civilă și respectarea termenului legal, împotriva deciziei a formulat recurs reclamantul, în baza art.304 pct.9 Cod procedură civilă, respectiv hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Se dezvoltă critica în sensul că prin soluția adoptată de instanța de apel au fost încălcate prevederile art.480 Cod civil, art.44 alin.5 și art.136 alin.5 din Constituția României, art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului.
Totodată, se susține greșita interpretare a Legii nr.213/1998, a Legii nr.238/2004 (art.7), cât și a Legii nr.351/2004 (art.86), art.4 pct.36 din nr.HG155/2005, nr.964/1998, privitor la mijloace fixe, conducte magistrale, transport petrol și altele.
Se arată că magistrala în litigiu care traversează terenul poate fi deviată pe un alt traseu, fiind nefuncțională și dezafectată, prezentând pericol datorită vechimii sale de 37 de ani.
Se susține că în actele de proprietate ale reclamantului se precizează că terenul este liber de servituți și lipsit de sarcini, de aceea decizia tribunalului este injustă deoarece restituirea proprietății terenurilor confiscate inițial de statul comunist implică automat și lipsa oricăror servituți abuziv făcute odată cu preluarea terenurilor, cu atât mai mult cu cât în situația sa apare ca fiind împovărătoare, cu încălcarea principiului proporționalității.
Se solicită admiterea recursului.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor prezenta:
Cum corect a reținut instanța de apel, la data dobândirii dreptului de proprietate de către reclamant, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1140/2007, pentru suprafața de 5.000. acest teren era traversat de o conductă magistrală de gaze, fiind afectat de o servitute.
Împrejurarea că nu a avut cunoștință de această sarcină, care greva suprafața de teren dobândită, nu poate fi imputată pârâtelor, traseul conductei magistrale fiind un fapt notoriu, iar existența subterană a magistralei este certificată și poziționată de borna de reper, montată de pârâtă la circa 20 de metri de limita proprietății reclamantului. Această împrejurare este evidențiată și în raportul de expertiză întocmit în cauză de ing. (29 și urm. dosar fond). În actul mai sus citat reclamantul a precizat că are cunoștință de situația juridică și de fapt a terenului pe care îl cumpără.
În același act este menționat că terenul cumpărat de reclamant are categoria pășune, fără a fi făcută vreo dovadă că între timp această categorie de folosință a fost schimbată.
În aceste condiții, susținerea recurentului-reclamant în sensul că prin respingerea acțiunii îi este afectat și limitat dreptul de proprietate asupra terenului cumpărat și au fost încălcate prevederile art.480 din Codul civil, este privită ca neîntemeiată, terenul cu destinația de pășune nefiind afectat de existența unei conducte magistrale subterane.
În adoptarea soluției atacate, tribunalul a avut în vedere prevederile art.2 și 37 din Legea nr.213/1998, care statuează în mod expres că sistemul național de transport al petrolului și gazelor este de importanță strategică și de interes public, făcând parte, conform art.11 din aceeași lege, din categoria bunurilor inalienabile.
Conducta magistrală, chiar dacă a fost construită în anii 1970, este încă funcțională și deservește cu gaze două parcuri petroliere, așa cum rezultă din contractele de furnizare a acestui combustibil către Primăria și consumatorii casnici.
Au fost respectate și prevederile art.44 alin.5 din Constituția României, întrucât pentru lucrările de interes general autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăți, fiind instituită astfel o limitare a dreptului de proprietate ce rezultă din posibilitatea folosirii subsolului.
Sistemul național de transport al petrolului face parte din proprietatea publică a statului și este de importanță strategică potrivit art.14 din Legea petrolului nr.238/2004, iar activitatea de distribuire a gazelor e constituie de asemenea un serviciu public de interes național (art.32 - Legea gazelor e nr.351/2004).
Acest drept de servitute a fost instituit potrivit dispozițiilor art.7 din Legea nr.238/2004, dar și ale art.86 din Legea nr.351/2004, în discuție fiind deci un drept de servitute legală asupra terenurilor, altele decât cele declarate de utilitate publică necesare accesului în perimetrele de exploatare, dar și de trecere a conductelor de gaze. Dreptul de servitute asupra acestor terenuri se exercită pe toată durata existenței magistralei, fără a avea vreo relevanță vechimea acesteia.
Potrivit art.44 alin.1 teza II din Constituția României, conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege, dispoziții coroborate cu art.136 alin.5 care consacră caracterul inviolabil al proprietății private, în condițiile legii organice.
Din enumerarea textelor de lege citate rezultă că în speță nu poate fi reținută o îngrădire a exercitării dreptului de proprietate al reclamantului, întrucât valorificarea gazelor e, bun public de interes național, se încadrează în limitele prevăzute de lege și nu contravine art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului.
Este privită ca neîntemeiată și susținerea conform căreia au fost încălcate prevederile nr.HG155/2005 (art.4 și 36), întrucât terenul al cărui drept de proprietate a fost reconstituit în temeiul Legii nr.18/1991 nu are destinația de zonă de locuințe și nici nu sunt dovezi din care să rezulte obținerea vreunui certificat de urbanism sau a unei autorizații de construire.
Criticile de nelegalitate analizate și încadrate în prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă sunt nefondate și în consecință recursul va fi respins ca atare, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr.71 din 17 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimate fiind pârâtele - ZONA DE PRODUCȚIE NR.5 - GRUP și - SEDIUL CENTRAL
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./10.06.2009
Jud.apel: /
Jud.fond:
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Mariana Stan, Corina Pincu
