Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 1077/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI CIVILĂ NR. 1077/
Ședința publică din 04 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Stan
JUDECĂTOR 3: Corina Pincu
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâții, împotriva deciziei civile nr.25 din 27 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: avocat pentru recurenții-pârâți, în baza împuternicirii avocațiale nr.144/2009, emisă de Baroul Argeș -Cabinet individual și avocat pentru intimata-reclamantă P, în baza împuternicirii avocațiale nr.81/2009.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei și a chitanței de plata taxei judiciare în sumă de 10,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile prezente precizează pe rând că nu mai au cereri de formulat sau excepții de invocat.
Curtea solicită părților să precizeze valoarea la care se ridică manopera de realizare a acestei servituți, sau valoarea terenului afectat de această sarcină.
Avocat precizează că prin crearea acestei servituți se grevează porțiune de teren de circa 20-30 mp. a cărui valoare este de câteva sute de mii de lei vechi, cu certitudine sub un miliard de lei vechi.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții-pârâți precizează că nu poate face o apreciere, crede că este o valoare destul de mare fiind vorba de un teren situat chiar în centrul orașului; nu cunoaște dacă acest teren a fost evaluat. Pentru cei 20-30 mp. valoare nu poate depăși un miliard de lei vechi.
Față de aceste precizări, curtea pune în discuție excepția privind admisibilitatea și legalitatea căii de atac în raport de dispozițiile art.2821Cod procedură civilă și decizia nr.32/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, acordând și cuvântul asupra recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții-pârâți, lasă la aprecierea instanței cu privire la excepția pusă în discuție. În ce privește recursul, îl susține oral așa cum fost motivat în scris și întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, cu cheltuieli de judecată. Instanța de apel a aplicat greșit legea, în sensul că, deși a reținut că intimata are calitate de detentor precar, are totuși dreptul la crearea unei servituți.
Avocat, având cuvântul pentru intimata-reclamantă, arată că, fiind vorba de un drept real nu se poate opri dreptul la justiție doar la o singură cale de atac. Consideră că acțiunea ce face obiectul prezentei cauze nu are caracter patrimonial, este un accesoriu al dreptului de trecere și, sub acest aspect, nu are caracter evaluabil. În ce privește excepția pusă în discuție, lasă la aprecierea instanței. Pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondat. Intimata nu este detentor precar, instanța de fond făcut o apreciere eronată în acest sens. Precizează că servitutea trebuie creată pentru a se trece la imobil, terenul pentru care intimata are drept de folosință este sub construcție, dar, pentru buna funcționare a complexului de deservire trebuie să se creeze un drum de acces.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.4803/08.09.2008, Judecătoria Pitești a respins acțiunea formulată de reclamanta P, în contradictoriu cu pârâții, și, prin care reclamanta a solicitat stabilirea pe terenul proprietatea pârâților a unui drum de trecere, cu o lățime de 3 de la drumul public la imobilul reclamantei situat în P, str.-, județul
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în esență, analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale active invocată din oficiu, că servitutea reprezintă un dezmembrământ al dreptului de proprietate, un drept imobiliar de sine stătător, însă având caracter accesoriu în raport de fondul căruia îi profită. Cum reclamanta recunoaște că nu este proprietara terenului - fond dominant, ci doar al clădirii situată pe teren, despre care a arătat că i-a fost dat în folosință veșnică pe durata existenței clădirii, are doar detenția precară a terenului și nu are calitatea procesuală cerută pentru promovarea acțiunii în constituirea dreptului de servitute, ce aparține în mod exclusiv proprietarului, calitate în aprecierea căreia nu trebuie omis faptul că servitutea de trecere se stabilește cu titlu oneros, iar o eventuală obligație de a despăgubi pe proprietarul fondului aservit nu poate fi stabilită decât împotriva proprietarului fondului dominant și nu în contradictoriu cu detentorul precar.
A concluzionat că reclamanta nu are calitate procesuală activă, aceasta revenind Municipiului P, în calitate de proprietar al terenului.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive:
- în mod greșit prima instanță a reținut calitatea de detentor precar a reclamantei asupra terenului pe care este amplasată construcția numită "complex de deservire", concluzionând, cu alte cuvinte, că posesia exercitată nu se întemeiază pe nici un drept, în realitate, reclamanta fiind titulara unui drept de folosință veșnică asupra terenului pe durata existenței construcției, calitate existentă și la data de 01.01.1990, și care se constituie într-un drept real de tip nou, recunoscut astfel și în doctrină, ca un Legea nr.213/1998, al cărui conținut juridic îmbracă un dublu aspect, respectiv un raport juridic de subordonare, un raport juridic administrativ cu titularul dreptului real de proprietate și un raport juridic civil în raport cu ceilalți participanți la circuitul civil, cărora le este opozabil, cu excepția statului.
- în mod greșit prima instanță a constatat că reclamanta nu are calitate procesuală activă, în raportul juridic dedus judecății, deoarece, fiind titulara unui "drept real imobiliar" reclamanta are la îndemână exercitarea oricărei acțiuni reale, inclusiv pentru stabilirea servituții de trecere, în condițiile în care i-a fost blocată ieșirea la calea publică.
Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.25 din 27 ianuarie 2009, a dmis apelul declarat de reclamanta, a esființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
În adoptarea acestei soluții, instanța de apel a reținut în esență că, potrivit dispozițiilor art.616 Cod civil, persoana în drept a solicita în justiție stabilirea unui drept de servitute, este proprietarul fondului care nu are ieșire la calea publică, fără a menționa și alte categorii, decât proprietarul, care să fie înzestrate cu asemenea putere de a acționa în justiție și, deci, care să aibă calitate procesuală activă.
S-a reținut că, instituirea unui drept de servitute de trecere este legată în mod direct de situația unor fonduri învecinate, ea vizând asigurarea accesului într-o clădire cuprinzând spații comerciale și de deservire populație - fapt dovedit de dispoziția nr.1148, în baza căreia, în anul 1964 fost autorizată realizarea construcției în suprafață totală de 825 și care nu a fost contestat. Construcția este proprietatea reclamantei - astfel că, o restrângere a categoriei titularilor unor asemenea acțiuni în justiție numai la proprietarii fondurilor apare nejustificată, câtă vreme esențială rămâne nevoia de a asigura accesul la o construcție aflată pe un teren fără ieșire la calea publică.
S-a considerat că nu doar acela care își poate dovedi în mod riguros calitatea de proprietar poate cere stabilirea servituții de trecere, ci și titularii celorlalte drepturile reale principale, cu excepția dreptului de trecere, respectiv: uzufruct, uz, abitație și superficie, această extindere fiind conformă cu spiritul legii și echitatea. În speță, reclamanta, a făcut dovada că edificarea construcției s-a făcut legal și deci că la momentul începerii construcțiilor a beneficiat de un drept real de folosință atribuit de stat, proprietarul terenului.
Fiind titulara unui drept real principal și invocând necesitatea accesului la construcția proprietatea sa, reclamanta poate solicita constituirea dreptul de servitute pe calea unei acțiuni în justiție și nu doar proprietarul terenului, având calitate procesuală.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții, și, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Se susține că, în speță, reclamanta nu a făcut dovada că este titulara dreptului de proprietate sau al vreunui dezmembrământ al dreptului de proprietate (dreptul de superficie) asupra terenului pentru a se institui un drept de servitute, tribunalul aplicând greșit disp. art. 616 cod civil.
Consideră recurenții că în mod corect instanța de fond a reținut că intimata are calitatea de detentor precar asupra terenului pe care este amplasată construcția "complex de deservire", și că reclamanta nu are calitate procesuală pentru a solicita constituirea unei servituți de trecere, respingând acțiunea, ca fiind formulată de o persoană fără calitate.
În consecință, titularul servituții de trecere este însuși titularul dreptului de proprietate asupra fondului dominant, acesta din urmă fiind cel îndreptățit să solicite constituirea unei servituți, întrucât folosește întreg fondul dominant și grevează întreg fondul aservit.
Mai arată recurenții că în speța de față reclamanta nu a făcut nici o dovadă că ar fi proprietara terenului - fond dominant, ci doar a clădirii situată pe acest teren, atribuit în folosință veșnică, pe durata existenței clădirii, titularul dreptului de proprietate fiind Municipiul
În această situație, reclamanta nu este în măsură să formuleze acțiunea, ce face obiectul prezentei cauze, calitate procesuală activă având exclusiv proprietarul.
Recurenții-pârâți susțin că trebuie avută în vedere și împrejurarea că servitutea legală de trecere se stabilește cu titlu oneros, iar o eventuală obligație de a despăgubi pe proprietarul fondului aservit nu poate fi stabilită decât împotriva proprietarului fondului dominant și nu a unui detentor precar.
Potrivit prevederilor art.137 Cod procedură civilă, Curtea se va pronunța cu prioritate asupra excepției admisibilității recursului, în raport de dispozițiile art.2821(1) din același cod, excepție care face de prisos cercetarea în fond a pricinii și care este privită ca fondată.
de atac sunt prevăzute prin lege, legiuitorul consacrând astfel principiul legalității, potrivit căruia, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Altfel spus, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Este o regulă cu valoare de principiu, prevăzută de art.129 din Constituție, care instituie dreptul părților interesate de a ataca hotărârile judecătorești numai în condițiile legii. Textul constituțional evocă nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.
Legalitatea căii de atac implică și consecința că mențiunea greșit făcută în dispozitivul hotărârii care se atacă nu acordă părții o cale de atac pe care legea însăși nu a prevăzut-
Conform dispozițiilor art.2821alin.(1) Cod procedură civilă, modificat prin Legea nr.195/2004, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind - litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv.
Termenul de litigiu folosit de legiuitor în art.2821Cod procedură civilă desemnează toate acțiunile cu caracter patrimonial calificate ca atare de doctrină și jurisprudența în materie, prin raportare la obiectul acestora, care privește în mod direct o valoare patrimonială ori un act juridic al cărui obiect este un drept evaluabil în bani.
Înalta Curte de Casație și Justiție, a statuat prin decizia nr. 32/2008, pronunțată de secțiile unite că, "cererea este actul de investire a instanței,.obiectul cererii de chemare in judecată constituindu-l pretenția concreta a reclamantului. Întrucât dreptul subiectiv material constituie fundamentul acțiunii, fiind factorul configurator al acesteia, el impune și toate consecințele ce decurg de aici: calificarea acțiunii, determinarea competenței, alcătuirea completului, determinarea căii de atac."
Se mai statuează în decizia Înaltei Curți că, "acțiunile patrimoniale sunt cele care au un conținut economic, pe când acțiunile extrapatrimoniale corespund unor drepturi subiective indisolubil legate de persoana titularului lor, indiferent dacă este persoană fizică sau juridică, drepturi fără conținut economic, deci drepturi personale nepatrimoniale.
Natura acțiunilor corespunzătoare acestor din urmă drepturi, precum și caracterele juridice ale acestor acțiuni sunt atribuite de natura și specificul drepturilor personale nepatrimoniale prezentate, de art. 54 din Decretul nr. 31/1954."
În cauza de față se solicită instituirea unui drept de servitute pentru un teren în suprafață de 20-30 mp, acțiune cu conținut economic. Ca drepturi patrimoniale, dezmembrămintele dreptului de proprietate au o anumită valoare economică, ce se poate stabili prin raportare la valoarea patrimonială a dreptului real asupra căruia poartă dezmembramântul. Pe de altă parte, potrivit legii, în schimbul unei asemenea folosințe de către proprietarul fondului dominant asupra terenului fond aservit proprietatea unei alte persoane, se poate institui o despăgubire, ceea ce înseamnă că dreptul ce-l constituie obiectul judecății este unul cuantificabil din punct de vedere patrimonial. Ca atare, criteriul instituit de legiuitor se regăsește și în litigiile de acest gen. Cum valoarea unei asemenea folosințe este mai mică de 100.000 lei, după prețuirea reprezentantului reclamantei, se constată că în cauză soluția dată de către tribunal este una de recurs, iar nu una de apel.
Față de această precizare, și statuările ICCJ, se constată că, aceste cereri sunt patrimoniale, comportă evaluare, deci litigiul este unul ce poate fi privit prin prisma dispozițiilor art.2821Cod procedură civilă, valorile indicate de părți fiind sub cea limită de 100.000 lei.
În raport de natura evaluabilă a cauzei, valoarea concreta a obiectului cauzei dedus judecății de sub 100.000 lei și față de dispozițiile art.2821Cod procedură civilă, hotărârea instanței de fond era supusă numai recursului, competența de soluționare revenind tribunalului conform dispozițiilor art.2 pct.3 Cod procedură civilă.
Cum se poate observa, legiuitorul a înțeles să confere un mai mare grad de celeritate în soluționare acelor litigii considerate de mai mică importanță, alegând criteriul patrimonial. Astfel, nu s-a raportat la cereri evaluabile, ci la litigii privind un obiect de o valoare mai mică de 100.000 lei, inclusiv.
În această situație, indiferent de natura litigiului, s-a avut în vedere valoarea patrimonială a bunului asupra căruia poartă litigiul, atribuindu-se o importanță mai mică litigiilor de orice natură care poartă asupra unui obiect de o valoare mai mică, indiferent că ar fi vorba despre acțiuni evaluabile sau neevaluabile, în sensul legii nr.146/1997.
de a îngrădi drepturi consacrate constituțional, reglementarea prevăzută de art.2821Cod procedură civilă constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de art.6 pct.1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces.
De altfel, reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale, art.13 din aceeași convenție consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cazul " împotriva Regatului Unit", 1975, că dreptul de acces la tribunale nu este absolut, fiind vorba de un drept pe care convenția l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, existând posibilitatea limitărilor implicit admise, chiar în afara limitelor care circumscriu conținutului oricărui drept.
Acțiunea dedusă judecății, având caracter patrimonial, cu conținut economic, se încadrează astfel în acțiunile reglementate de art.2821Cod procedură civilă, valoarea obiectului dedus judecății este mai mică de 100.000 lei și se constată că în cauză soluția adoptată de către tribunal este una de recurs, iar nu una de apel.
Conform dispozițiilor art.299 Cod procedură civilă sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. În consecință, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs, este inadmisibil.
Nu are relevanță calea de atac menționată în decizia tribunalului, deoarece aceasta este stabilită de legiuitor și este, potrivit textului mai sus menționat, recurs, astfel că, recursul la recurs formulat în cauză, apare ca fiind inadmisibil.
Hotărârea pronunțată de tribunal, chiar și într-o compunere greșită, fiind una pronunțată în recurs, față de dispozițiile art.299 alin.1 Cod procedură civilă, nu este supusă recursului, prin urmare prezenta cale de atac se observă a fi inadmisibilă.
În raport de considerentele mai sus expuse, se impune ca în temeiul art.2821raportat la art.299 și art.312 Cod procedură civilă, să fie respins recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâții, și, împotriva deciziei civile nr.25 din 27 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./16.06.2009
Jud.apel: /
Jud.fond:
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Mariana Stan, Corina Pincu
