Obligația de a face. Decizia 1596/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1596/2009-
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Doina Măduța | - - | - JUDECĂTOR 2: Dana Cigan |
- - | - JUDECĂTOR 3: Felicia Toader | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de recurenții reclamanți, domiciliat în, nr.163, județul B și, domiciliat în, nr.30, județul B, în contradictoriu cu intimata SC SA (fosta AUTOBAZA TA ), cu sediul în,-, județul B, împotriva sentinței civile nr.543/LM din 16 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: litigiu de muncă-obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă recurenții reclamanți și -ambii personal și reprezentanta intimatei SC SA -consilier juridic, în baza delegației nr. 1298/06.10.2009 emisă de intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că recursurile de față sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, precum și faptul că la dosarul cauzei a parvenit prin Serviciul Registratură la data de 16.11.2009 întâmpinare din partea intimatei, după care:
Reprezentanta intimatei depune la dosar actele solicitate de instanță la termenul anterior de judecată.
Recurenții arată că nu au avut întreruperi de activitate în perioada anterioară pensionării, desfășurându-și întreaga activitate în cadrul societății intimate, au fost în perioade, respectiv înainte de anul 1989, în care au fost detașați la alte unități, dar tot de către societatea intimată, perioade care nu pot fi avute în vedere ca întreruperi de activitate.
Întrebate fiind, părțile arată că nu mai au alte cereri și solicită cuvântul asupra recursurilor de față.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra prezentelor recursuri.
Recurentul solicită admiterea recursului său, în sensul casării sentinței recurate, cu reținere spre rejudecare, obligarea intimatei la eliberarea adeverinței din care să reiasă sporurile la care a avut dreptul conform OUG nr.4/2005, pentru întreaga perioadă în care a fost salariatul intimatei.
Recurentul, solicită, de asemenea, admiterea recursului său, în sensul casării sentinței recurate, cu reținere spre rejudecare, obligarea intimatei la eliberarea adeverinței din care să reiasă sporurile la care a avut dreptul conform OUG nr.4/2005, pentru întreaga perioadă în care a fost salariatul intimatei.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursurilor promovate de părțile adverse, ca nefondate, menținerea hotărârii atacate, pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 543/LM din 16 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul și acțiunea formulată în dosar conex nr- de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamanții au fost angajații unității pârâte în funcția de conducător auto.
În vederea recalculării drepturilor de pensie au solicitat eliberarea unei adeverințe din care să reiasă sporurile de care aveau dreptul să beneficieze.
Urmare a cererii adresate angajatorului reclamantului i s-a eliberat adeverința nr. 305/24.03.2008 prin care se adeverește că a fost angajatul pârâtei în funcția de conducător auto în perioada 04.05.1989-07.04.1998 și a beneficiat de un spor suplimentar de gestiune în baza Legii nr. 4/1978 anexa IV, în perioada anilor 1991-1995 și adeverința nr. 1381/17.12.2008 conform căreia reclamantul a beneficiat de un spor suplimentar pentru "alte funcții " în perioada iulie -decembrie 1980, iar reclamantului i s-a eliberat adeverința nr. 304/24.03.2008 prin care se adeverește că a fost angajatul pârâtei în funcția de conducător auto în perioada 01.02.1982-29.11.2002 și a beneficiat de un spor suplimentar de gestiune în baza Legii nr. 4/1978 anexa IV, tot în perioada anilor 1991-1995.
Pârâta arată că din evidențele societății nu rezultă alte sporuri decât cele evidențiate în adeverințele emise.
Potrivit art. 4 alin. 3 din nr.OUG 4/2005 "sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare prevăzute la alin. (2) se dovedesc prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii, eliberate de angajatori, care poartă întreaga răspundere cu privire la valabilitatea și corectitudinea acestora".
În speță s-a administrat proba testimonială cu martorul, însă din depoziția acestuia nu s-a putut reține cu certitudine împrejurarea că reclamanții în perioadele susmenționate ar fi beneficiat faptic de sporul pentru șoferii cu gestiune, singurele aspecte învederate de martor fiind cele referitoare la perioade care datorită factorului timp nu au putut fi cu exactitate determinate, în care aceștia ar fi prestat activitate ca șoferi pentru transport persoane.
Fată de aceste considerente, tribunalul apreciat declarația testimonială ca irelevantă și neconcludentă în cauză.
Astfel angajatorul nu poate fi obligat să emită o adeverință cu privire la niște sporuri despre care nu rezultă din nici o probă administrată că au fost vreodată faptic acordate în perioadele în discuție, motiv pentru care în temeiul art. 4 alin.3 din nr.OUG 4/2005 a respins acțiunea formulată de ambii reclamați ca neîntemeiată.
Prima instanță a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către pârâtă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții și, solicitând casarea sentinței recurate și admiterea acțiunii.
Și recurentul prin recursul declarat a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie subliniind faptul că și-a desfășurat activitatea în cadrul societății SA în perioada 01.02.1882 - 29.11.2002, iar în această perioadă a prestat activitate de conducător auto atât la transport persoane, efectuând în mod suplimentar, activități de taxare, cât și la transport marfă, efectuând activități de primitor-distribuitor, gestionar și mânuitor de valori, răspunzând de marfa transportată din momentul primirii, în timpul transportului și până la livrarea acesteia, reținându-i-se o sumă echivalentă cu trei salarii garanție.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată recurentul că a fost angajatul societății SA și în perioada 18.06.1980-01.03.1986, 01.01.1987-01.02.1988, 04.05.1989-10.04.1999, iar în toată această perioadă a prestat activitate de conducător auto atât la transport persoane când a efectuat în mod suplimentar activități de taxare, cât și la transport marfă, efectuând activitate de primitor distribuitor, gestionar și mânuitori de valori, reținându-i-se o sumă de trei salarii ca și garanție.
Arată recurentul că, cum că afirmația pârâtei - cum că din evidențele societății nu rezultă alte sporuri este incorectă, întrucât din statele de plată rezultă sporurile de care a beneficiat și la care e îndreptățit conform prevederilor OUG4/2005.
Intimata prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate.
Arată aceasta că cei doi recurenți nu au avut continuitate în ceea ce privește desfășurarea activității în cadrul societății intimate.
De asemenea, din înscrisurile deținute de societate nu rezultă că recurenții beneficiază de alte sporuri decât cele menționate în adeverințele nr.305/24.03.2008 și 1381/17.12.2008 în ceea ce-l privește pe recurentul, respectiv adeverință nr.304/24.03.2008, în ceea ce-i privește pe recurentul.
În ceea ce privește statele de plată, arată că o parte din acestea nu se regăsesc în materialitatea lor
Analizând recursurile formulate prin prisma criticilor invocate instanța constată următoarele:
Prin adeverința nr.305/24.03.2008 eliberată de pârâtă se certifică faptul că reclamantul recurent a fost angajatul societății pârâte în funcția de conducător auto din data de 04.05.1989 până în data de 07.04.1998.
De asemenea prin adeverința nr.1381/17.12.2008, eliberată de pârâtă se adeverește faptul că a deținut funcția de conducător auto în cadrul unității pârâte din data de 18.06.1980 până în 10.04.1999.
Prin adeverința nr.305/2008, se precizează că acest reclamant a beneficiat de un spor suplimentar de gestiune, în baza Legii nr. 4/1978, anexa 4, pe perioada 1991-1995.
Reclamantul i-a solicitat pârâtei, eliberarea unei adeverințe din care să rezulte sportul de "gestiune" de care acesta a beneficiat în toată perioada lucrată în unitatea pârâtă (fosta Autobază ), însă pârâta nu a dat curs solicitării, comunicându-i reclamantului prin adresa cu nr.410/06.05.2008, faptul că din evidențele deținute nu rezultă alte sporuri decât cele menționate prin cea dintâi adeverință eliberată.
Și în privința reclamantului, prin adeverința nr.304/24.03.2008 se confirmă faptul că acesta a fost angajat al pârâtei în funcția de conducător auto în perioada 01.02.1982 până în 29.11.2002 și a beneficiat de un spor suplimentar pentru "Gestiune" în baza Legii nr. 4/1978, pe perioada 1991-1995.
Și acesta i-a solicitat pârâtei eliberarea unei adeverințe în care să fie luată în considerare întreaga perioadă luată, respectiv 01.02.1982 - 29.11.2002, prin adresa nr. 412/06.05.2008, pârâta comunicându-i faptul că din evidențele deținute nu rezultă alte sporuri decât cele menționate în adeverința nr. 304/24.03.2008.
Martorul, audiat de prima instanță, confirmă susținerile reclamanților legate de activitatea desfășurată în cadrul unității pârâte, aceea de spor șofer transport marfă și șofer transport persoane, precum și a activităților suplimentare desfășurate în această calitate, respectiv aceea de taxare, primitor-distribuitor marfă, gestionar și mânuitori de valori.
Față de proba testimonială administrată în cauză care urmează a fi analizată în contextul împrejurării invocate de pârâta și anume aceea a nedeținerea statelor de plată ce vizează perioada în cauză, greșit prima instanță a respins acțiunea reținând ca nerelevantă și neconcludentă în cauză proba testimonială.
În nici un caz, nu poate fi înlăturată depoziția acestui martor, ea fiind prezumată că atestă o situație corespunzătoare realității, și aceasta în condițiile în care pârâta nu a propus nici o altă dovadă din care să rezulte o altă stare de fapt.
Constatându-se așadar că pe perioadele arătate. Ambii reclamanți au beneficiat de sporul de gestiune prevăzut la anexa nr. IV, cap. V, pct. 2 din Legea nr.57/1974, privind retribuirea după cantitatea și calitate muncii, și cum acest spor urmează a fi utilizat la determinarea punctajului mediu anual potrivit pct.12. din anexa la.OUG 4/2005, va fi obligată pârâta la eliberarea adeverințelor solicitate.
Astfel în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă recursurile vor fi admise sentința va fi modificată în totalitate, în sensul că se vor admite acțiunile celor doi reclamanți din dosarele conexate conform dispozitivului prezentei.
Constată că recurenții nu au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondate recursurile civile introduse de recurenții reclamanți, domiciliat în, nr.163, județul B și, domiciliat în, nr.30, județul B, în contradictoriu cu intimata SC SA (fosta AUTOBAZA TA ), cu sediul în,-, județul B, împotriva sentinței civile nr.543/LM din 16 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în totalitate în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în, nr.163, județul B, în contradictoriu cu intimata SC SA (fosta AUTOBAZA TA ), cu sediul în,-, județul B și în consecință obligă pârâta să-i elibereze reclamantului adeverința din care să rezulte sporul de gestiune de care a beneficiat pentru următoarele perioade 18.06.1980-01.03.1986; 01.01.1987-01.02.1988; 04.05.1989-10.04.1999.
Admite acțiunea reclamantului, domiciliat în, nr.30, județul B, în contradictoriu cu intimata SC SA (fosta AUTOBAZA TA ), cu sediul în,-, județul B, din dosar conexat și în consecință, obligă pârâta să-i elibereze reclamantului adeverința din care să rezulte sporul de gestiune de care acesta beneficiat în perioada 01.02.1982-29.11.2002.
Fără cheltuieli de judecată.
DEFINITIVĂ și IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecători fond -
- redactat decizie judecător - 14.12.2009
- dactilografiat grefier - 14.12.2009 - 5 ex.
-comunicat 15.12.2009 - 3 ex.
-, domiciliat în, nr.163, județul
-, domiciliat în, nr.30, județul
- SC SA (fosta AUTOBAZA TA ), cu sediul în,-, județul
Președinte:Doina MăduțaJudecători:Doina Măduța, Dana Cigan, Felicia Toader
