Obligația de a face. Decizia 419/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 419/2009
Ședința publică de la 23 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 2: Cristina Gheorghina Nicoară vicepreședinte
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr.165 din 4 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar cu nr.unic - având ca obiect obligația de a face, în contradictoriu cu pârâții intimați și.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta recurentă asistată de avocat - și pârâtul intimat asistat de avocat I, lipsind recurentul și intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat, iar recurenții nu au depus la dosar taxa de timbru în original.
Avocat - pentru reclamanții recurenți depune la dosar timbru judiciar de 0,15 lei și chitanță în cuantum de 4 lei-în original, împuternicire avocațială și chitanța de onorariu. Mai depune în probațiune un set de planșe fotografice.
Avocat I pentru pârâții intimați depune la dosar împuternicire avocațială, chitanța de onorariu avocațial și concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat - pentru reclamanții recurenți solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii apelului și menținerea sentinței pronunțate de Judecătoria Mediaș ca fiind legală și temeinică. Solicită cheltuieli de judecată.
În continuare susține motivele de recurs invocate în scris arătând, în esență, că instanța de apel nu a avut în vedere situația conflictuală existentă între părți, care a dus la zidirea temporară a ferestrelor și a culminat cu chemarea poliției. Arată că pârâții intimați au recunoscut prin întâmpinare că au zidit ferestrele temporar, în urmă cu 2 ani, din cauza discuțiilor avute cu reclamanții recurenți, sub rezerva că vor face o zidire de lungă durată când vor dispune de resurse materiale, iar aceasta înseamnă renunțarea la servitute. Solicită să fie obligați intimații să-și zidească definitiv ferestrele imobilului ce dau către recurenți, întrucât acestea nu sunt de aerisire și luminare ci de vedere, recurenții fiind lipsiți de intimitate în propria locuință.
Avocat I pentru pârâții intimați solicită respingerea recursului și păstrarea deciziei nr.165/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
Învederează, în principal, că motivele invocate de recurenți sunt de netemeinicie și nu de nelegalitate.
Pe fond, arată că susținerile recurenților nu sunt adevărate și nici un martor nu a auzit să existe neînțelegeri între părți Arată că aceste geamuri nu sunt de vedere, au deschidere pe verticală și au fost zidite temporar de către intimații datorită lemnăriei uzate, pentru a se feri de frig, motivat și de faptul că cele interioare au fost furate de chiriași. Mai arată că toate casele din zonă sunt săsești, construite pe acest tipic, iar zidirea lor ar duce la modificarea structurii arhitecturale a zonei.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față reține:
Prin sentința civilă nr.2455/2008 pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosar nr.- a fost admisă acțiunea reclamanților și împotriva pârâților și fiind obligați aceștia să demonteze și să rezidească ferestrele ce au vedere spre curtea reclamanților.
Pârâții au fost obligați la 708,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții sunt proprietarii imobilul din,-, iar pârâții sunt proprietarii imobilului din,str.-, nr.16, imobilul pârâților având partea din spate îndreptată spre imobilul reclamanților.
Pe zidul din spatele casei pârâților există două geamuri, unul cu dimensiunea de 130/120 cm, iar al doilea cu dimensiunea de 110/100 cm, ambele cu deschidere pe plan vertical în jos pe o porțiune limitată, distanța dintre cele două geamuri fiind de 200 cm. (proces verbal de cercetare fila 28 dosar).
de 130/120 cm corespunde unei camere, care mai are în dotare un geam mai mic și o ușă cu geam, de 120/100 corespunde unei camere care are doar o ușă cu geam, ambele camere comunicând cu holul comun, cu vedere spre curtea interioară.
naturală a celor două camere, în afară de geamurile îndreptate spre proprietatea vecinilor, se poate face doar prin geamul ușilor, iar în cazul uneia din camere și geamul separat.
Așa cum pârâții susțin prin întâmpinare și cum confirmă și martorul audiat la fila 34 dosar, în urmă cu doi ani de a fi fost montate actualele geamuri, locul a fost astupat prin zidire cu cărămidă și tencuirea la interior, din cauza discuțiilor cu reclamanții.
Prin urmare, ceea ce a dus la astuparea geamurilor au fost neînțelegerile intervenite între reclamanți și pârâți cu privire la existența lor.
Odată ce pârâții au convenit să pună capăt divergenței cu vecinii lor, prin astuparea celor două geamuri, care a fost una definitivă, prin zidire și tencuire la interior (fila 34 dosar), între cele două familii s-au născut noi raporturi de vecinătate, ce urmează a fi respectate, chiar dacă imobilul proprietatea pârâților a fost prevăzut cu geamuri din construcție și foștii proprietari le-au folosit ca atare de la construire până la închiderea lor.
Acceptarea de către pârâți să închidă prin zidirea cele două geamuri are caracterul unei convenții cu putere de lege și redeschiderea lor se va putea face doar cu acordul proprietarului vecin.
Conform dispozițiilor art.612 Cod civil, nimeni nu poate avea vedere sau ferestre spre vedere asupra proprietății îngrădite sau neîngrădite a vecinului său, dacă nu există o distanță de 19 decimetri între zidul pe care se deschid și proprietatea vecină, iar conform art.613 cod civil nimeni nu poate avea vederi piezișe pe proprietatea vecinului dacă nu există o distanță de șase decimetri.
Potrivit dispozițiilor art.614 Cod civil, distanța se calculează de la fața zidului pe care s-a deschis vederea până la linia de despărțire a celor două proprietăți.
casei pârâților se află pe linia de graniță, iar geamurile, chiar dacă au sticlă opacă, prin deschiderea lor doar și pe verticală permit puțin vederea piezișă.
În virtutea dreptului de proprietate asupra imobilului pe care îl ocupă, reclamanții au și dreptul de a se bucura și de o liniștită folosință a acestuia, fără îngrădiri de orice fel și fără a fi obligați să se abțină în comportamentul lor pe propria avere, gândindu-se că vecinii îi vor urmări.
Raportat la dispozițiile legale sus-menționate și ținând seama de faptul că pârâții au acceptat la un moment dat să-și închidă geamurile existente, tocmai pentru a pune capăt neînțelegerilor cu reclamanții în privința raporturilor de vecinătate, instanța a constatat acțiunea întemeiată.
Prin decizia civilă nr.165/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr.- a fost admis apelul promovat de pârâți și împotriva sentinței primei instanțe care a fost schimbată în sensul respingerii acțiunii.
Intimații au fost obligați la 1600 lei cheltuieli de judecată în ambele instanțe, către apelanți.
În considerentele deciziei s-a reținut că servitutea de vedere reglementată de prevederile art.611 Cod civil este stabilită prin fapta omului și derivă din convenția dintre proprietari sau uzucapiune, nu este un dezmembrământ propriu-zis al dreptului de proprietate, ci un mod de determinare a limitelor de exercitare a acestui drept, reprezentând îngrădiri ale dreptului de proprietate sau limitări normale ale atributului folosinței, în scopul folosirii raționale a fondurilor învecinate. Servituțile stabilite prin fapta omului sunt singurele care dezmembrează dreptul de proprietate și pot izvorî din convenția părților, din testament și prin efectul uzucapiunii. Potrivit art.620 civ. proprietarii pot stabili pe proprietățile lor orice fel de servituți, cu condiția ca acestea să nu contravină ordinii de drept și regulilor de conviețuire sociala. În ce privește acest aspect, este evident faptul că imobilul apelanților-intimați este, din construcție, prevăzut cu acele ferestre incriminate, imobilul fiind edificat în urmă cu un secol. Aceasta semnifică faptul că antecesorii ambilor proprietari actuali au convenit o anumită conformație a clădirilor, locul, forma, numărul ferestrelor, după obiceiul locului sau regulamentelor locale ale acelui timp. Imobilele au fost dobândite de ambii proprietari în forma pe care o au în prezent, după restaurarea celor două ferestre, care au fost prevăzute cu sticlă mată, destinată iluminării camerelor respective.
Servitutea de vedere face parte din categoria ervituților negative ce impun proprietarului fondului aservit anumite restricții/impedimente pentru exercitarea dreptului său, adică de a nu deschide ferestrele și a nu avea privire directă spre fondul învecinat și dintre ervituțile continue, fără să fie necesară fapta actuala a omului(art.622 alin.2 ), se recunoaște după semne exterioare și constă în interdicția de a se deschide ferestre de vedere asupra fondului învecinat, la distanțe mai mici decât cele prevăzute de art.612, adică de 6 dm, când vederea este piezișă (art.613 civ.), având ca scop aerisirea si luminarea locuinței, fără posibilitatea de a privi spre terenul vecin. În cazul de față, este evident faptul că intimații nu au vedere asupra fondului intimaților, stabilindu-se faptul că, doar dintr-o anumită poziție s-ar întrezări un segment din imobilul acestora.
În ce privește exercitarea dreptului de servitute: proprietarul fondului dominant are obligația de a se folosi de servitute numai in conformitate cu titlul, fără a face nici in fondul dominant, nici in fondul aservit, vreo modificare împovărătoare pentru fondul aservit, iar proprietarul fondului aservit are obligația de a nu face nimic pentru a scădea sau îngreuna întrebuințarea servituții. Daca totuși servitutea în forma ei inițial stabilita a devenit prea împovărătoare, apare necesitatea regândirii problemei. În ce privește acest aspect, nu apare clară situația care a schimbat termenii problemei, căci ferestrele au existat dintotdeauna, existând posibilitatea ca, dintr-un anumit unghi, să se poată întrezări un anumit segment al curții intimaților-reclamanți. Cum ferestrele sunt prevăzute cu sticlă mată, este evidentă destinația lor de a lumina și aerisi camerele.
Stingerea servituții intervine în situațiaimposibilității materialede a mai exercita servitutea - art.636 din civ. în realitate fiind vorba de suspendarea și nu de încetarea servituții, întrucât dispariția împiedicării materiale facă să renască servitutea în condițiile art.637 din civ.neuzulsau prescripția extinctiva pentru 30 de ani de neîntrebuințare (art.699-642.civ.),renunțarea la servitutedin partea titularului,revocarea, rezolvarea sau anularea dreptuluicelui ce a constituit servitutea. În ce privește acest aspect, legat de împrejurarea că, anterior, apelanții au astupat complet aceste ferestre, nu se constată nici o situație care ar putea duce la stingerea servituții, nici chiar prescripția extinctivă, căci nu au trecut cei 30 de ani.
Proba testimonială, administrată în cauză, atestă atât existența ferestrelor din construcție, cât și obiceiul locului, casele de să-și având geamuri către vecini ( fila 29, 30, 31), confirmând faptul că imobilele au fost dobândite de ambele părți în această conformație.
Față de toate acestea, acțiunea s-a apreciat a fi nefondată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții solicitând în temeiul art.312 și 304 pct.9 Cod procedură civilă modificarea acestora și respingerea apelului.
În expunerea motivelor de recurs, se arată în primul rând că instanța de apel nu are în vedere situația de fapt existentă între părți, respectiv starea conflictuală, tensionată care împiedică existența unor bune relații de vecinătate bazate pe înțelegere și respect. Astfel, instanța de apel nu face nici o referire la situația conflictuală care a generat și intervenția poliției, culminând cu zidirea geamurilor.
Intimații pârâți recunosc că în urmă cu doi ani de a monta actualele ferestre locul a fost zidit din cauza discuțiilor cu reclamanții fără a se aminti că acestea ar fi o soluție provizorie, temporară, așa cum susțin aceștia.
acestor geamuri pe o perioadă de 2 ani înseamnă renunțarea la dreptul de servitute și nu mai pot invoca acest drept după ce l-au pierdut.
Consideră că în mod greșit instanța de apel interpretează zidirea ferestrelor ca renunțare la servitute, deși enumeră printre cauzele de stingere a servituților.
De asemenea, în mod eronat remarcă instanța că apelanții nu au vedere asupra fondului intimaților fără a avea în vedere consemnările din procesul-verbal de cercetare la fața locului întocmit de prima instanță din care rezultă că geamurile sunt de vedere și nu de aerisire și iluminare și, chiar dacă se deschid pe vertical permit vederea piezișă în curtea reclamanților.
dispozițiile art.612 și 613 Cod civil arătând că în mod corect s-a reținut de prima instanță că reclamanții au dreptul de a se bucura de o liniștită folosință a locuinței.
În drept invocă dispozițiile art.299 și urm. Cod procedură civilă și art.274 Cod procedură civilă.
Nu s-a formulat întâmpinare de către intimați.
Verificând decizia atacată prin prisma motivelor invocate Curtea reține următoarele:
Prevederile art.304 Cod procedură civilă permit reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu și de netemeinicie. Instanța de recurs nu mai are competența de a cenzura situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată, respectiv de a reaprecia în acest scop probele așa cum urmăresc în realitate recurenții atunci când susțin că instanța de apel nu a avut în vedere situația conflictuală tensionată dintre părți care împiedică existența unor bune relații de vecinătate.
Întrucât toate aceste critici ale recurenților prin care se tinde la schimbarea situației de fapt nu se încadrează în cazurile de nelegalitate prevăzute de art.304 Cod procedură civilă ele nu vor fi analizate, instanța de recurs urmând a verifica doar dacă, raportat la situația de fapt definitiv stabilită în etapa procesuală anterioară, s-a aplicat sau nu corect legea.
Sub aspectul stării de fapt, instanța de apel a reținut din probatoriul administrat în cauză că, pe de o parte, ferestrele în discuție sunt prevăzute cu sticlă mată și au destinația evidentă de a lumina și aerisi camerele și nu aceea de vedere. Pe de altă parte, s-a constatat existența ferestrelor din construcție dar și obiceiul locului, casele de sași având geamuri către vecini, iar în speță imobilele au fost dobândite de ambele părți în această conformație.
Având în vedere destinația geamurilor de aerisire și lumină cât și obiceiul locului în mod corect s-a apreciat că acțiunea reclamanților întemeiată pe dispozițiile art.611-614 Cod civil nu este fondată. Aceasta, deoarece practica judiciară a stabilit că deschiderea pentru aer și lumină se poate practica la orice înălțime și distanță de fondul vecin pentru că ele nu sunt de natură a prejudicia pe celălalt proprietar și, în același timp, ele constituie un atribut al dreptului de proprietate.
Este adevărat că orice servitute se poate stinge prin renunțare, care poate fi expresă sau tacită. În speță nu se poate reține stingerea servituții în această modalitate în condițiile în care probele dosarului atestă faptul că zidirea ferestrelor a fost o măsură provizorie, pe o durată de aproximativ doi ani, iar ulterior, geamurile montate nu au mai avut destinația de vedere ci aceea de aerisire și lumină.
Neputându-se reține că gemurile în discuție sunt de vedere, Curtea apreciază că reclamanții nu pot susține cu temei o încălcare a dreptului lor de a se bucura de o liniștită folosință a imobilului pe care îl dețin.
În speță nu se regăsește niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 Cod procedură civilă astfel că în temeiul art. 312 Cod procedură civilă recursul promovat de reclamanți va fi respins ca nefondat.
În baza art.274 Cod procedură civilă recurenții vor fi obligați să plătească intimaților și suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocat (23).
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de către reclamanții și împotriva deciziei civile nr.165/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil -.
Obligă recurenții să plătească intimaților și suma de 800 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Dact.6ex/18.11.2009
Jud.
Jud.fond
Președinte:Daniela MărgineanJudecători:Daniela Mărginean, Cristina Gheorghina Nicoară, Mihaela
