Obligația de a face. Decizia 65/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-.
DECIZIA NR. 65
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE: Maria David
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTOR 3: Eliza Marin
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, nr. 57, județul D, împotriva deciziei civile nr. 435/29 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții, toți domiciliați în comuna,-, județul
Cerere de recurs timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 15,00 lei conform chitanței fiscale cu seria - ( fila 5 dosar), timbru judiciar de 0,30 lei, atașate și anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-reclamant personal și asistat de avocat potrivit împuternicirii avocațiale cu nr. 209/2009 din Baroul Dâmbovița, intimații-pârâți, personal și asistați de avocat potrivit împuternicirii avocațiale cu nr.19/2009 din Baroul Dâmbovița, intimata-pârâtă reprezentată de avocat.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul depune la dosar cinci planșe foto din care rezultă situația celor 15 pomi fructiferi respectiv meri pitici ornamentali începând cu anul 1996 și până în prezent. Alte cereri nu mai are de formulat.
Avocat, având cuvântul depune la dosar două planșe foto din care rezultă susținerea recurentului că rădăcinile merilor plantați lângă gardulk despărțitor ar afecta structura de rezistență a imobilelor proprietatea recurentului-reclamant. Alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, ia act că alte cereri nu mai sunt de formulat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul arată că în opinia sa, instanța de apel a interpretat greșit probele administrate în cauză în sensul că, deși prin actul de proprietate din anul 1937 este precizată cu claritate configurația dreptunghiulară a terenului proprietatea recurentului-reclamant a menținut punctul de vedere al primei instanțe, care prin sentința pronunțată își însușește schița anexă la raportul de expertiză efectuat în cauză.
Din probele administrate și planșele foto depuse la instanța de fond cât și la instanța de apel, se poate observa cu claritate faptul că livada intimaților-pârâți este alcătuită din pomi tineri în timp ce suprafața acaparată are pomi de aceeași vârstă cu pomii din livada recurentului, fapt ce confirmă acapararea suprafeței de teren solicitată în cauză.
Cu privire la pomii fructiferi plantați la 30-50 cm. De gardul despărțitor, deși recurentul-reclamant a depus la dosar planșe foto din care rezulta clar că aceștia au coroana peste înălțimea gardului. Instanța de apel deși se referă la prevederile art. 607 și 608 Cod civil, nu procedează la aplicarea acestor prevederi legale.
Mai susține avocat că rădăcinile acelor pomi fructiferi plantați de intimați afectează proprietatea recurentului-reclamant, deoarece ele urmează forma tulpinii și au trecut prin gardul despărțitor.
Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată de reclamant. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul arată că motivele de recurs ar fi trebuit bazate și interpretate pe baza materialului probator. Intimații-pârâți au dovedit și demonstrat prin proba cu înscrisuri și martori cât și prin expertiza tehnică de specialitate efectuată în cauză toate susținerile lor de la instanța de fond.
Nu există nici o formă dreptunghiulară a terenului, asta rezultă și din cele două titluri de proprietate, respectiv din anul 1914 și anul 1937. Din actul de proprietate datat anul 1937 depus de reclamant rezultă că acesta devine proprietar pe o suprafață de teren de 5.000 mp, iar din expertiza tehnică de specialitate efectuată rezultă că acesta stăpânește de fapt 6.000 mp, iar înscrierea în Cartea funciară este de 4.100 mp.
Mai arată avocat arată că intimații-pârâți au adus în completarea acelui act din 1914, martori care prin depoziția lor au susținut că acea configurație a terenului este aceeași din anul 1914 și mai mult, recurentul-reclamant este acela care a acaparat teren din proprietatea intimaților.
Cu referire la acei pomi fructiferi, respectiv meri pitici ornamentali, aceștia nu depășesc proprietatea intimaților.
Recurentul-reclamant a avut o de vie pe care a tăiat-o intenționat înainte de introduce această acțiune, pentru a susține că rădăcinile pomilor intimaților au pătruns prin gardul despărțitor când realitatea este că, este vorba de rădăcinile acelei vițe de vie.
Solicită respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Pucioasa sub nr. 263/283/21.03.2007 reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul pentru ca, prin sentința ce se pronunța, acesta să fie obligat să dreneze scurgerea apelor pluviale pe proprietatea sa, să mute cei 25 de puieți de măr plantați la circa 25 cm de gardul ce desparte proprietățile părților și să respecte hotarul pe o distanță de 150 ml lungime în partea de vest:
În motivarea cererii s-a arătat că pârâtul, prin amenajarea curții, a făcut ca apele pluviale să se scurgă pe proprietatea reclamantului și a plantat un număr de 25 pomi la o distanță de 25 cm de gard, pomi care prin creștere vor ocupa cu coroana o parte din spațiul curții reclamantului și că la circa 150-200 adâncime de drumul comunal pârâtul a modificat gardul despărțitor ocupând o suprafață de circa 600 mp din proprietatea reclamantului:
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii arătând că nu este adevărat că prin amenajarea curții apele pluviale au fost orientate abuziv pe terenul reclamantului; că cele două proprietăți sunt amplasate în zonă colinară și în situația în care sunt fenomene meteo mai deosebite apele se scurg în același fel pe toate proprietățile; că în ceea ce privește arborii amplasați lângă gardul ce desparte proprietățile aceștia au un rol ornamental, sunt tăiați și orientați spre proprietatea pârâtului, sunt controlați în creștere și nu aduc niciun prejudiciu proprietății reclamantului, iar cu privire la suprafața de teren revendicată de către reclamant se arată că proprietățile au fost bine delimitate dintotdeauna iar forma actuală de hotar, chiar dacă nu este în linie dreaptă, a rămas aceeași din anul 1914.
La solicitarea părților, în cauză, au fost administrate probe cu expertiză tehnică, planșe foto și martori, fiind audiați în acest sens, și.
Prin sentința civilă nr. 617 din 20.05.2008, Judecătoria Pucioasaa admis în parte cererea formulată de reclamantul împotriva pârâtului; a fost obligat pârâtul să perforeze gardul de la stradă întrucât surplusul de apă deversat și dirijat în șanțul stradal; a respins celelalte capete de cerere și a obligat pârâtul la 900 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria Pucioasaa reținut că numai capătul de cerere prin care reclamantul solicită obligarea pârâtului la efectuarea unor amenajări care să nu permită scurgerea apelor pluviale pe terenul reclamantului este întemeiat; că în acest sens s-au avut în vedere concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză din care rezultă că pentru evitarea scurgerii apelor provenite din precipitații pe terenul reclamantului pârâtul trebuie să perforeze gardul de la stradă pentru a permite ca apele să fie deversate în șanțul stradal; că art. 608 cod civil stabilește un drept de servitute - distanța plantațiilor - potrivit căreia proprietarul vecin poate solicita scoaterea arborilor care nu respectă distanța legală, tăierea crengilor sau a rădăcinilor, drept invocat și de reclamant în acțiunea sa; că arborii plantați de către pârât în apropierea liniei de hotar au dimensiuni reduse iar creșterea acestora este permanent controlată astfel încât proprietatea reclamantului nu este în niciun fel afectată, nici prin coroana și nici prin rădăcinile arborilor; că proprietatea pârâtului este închisă de un gard din beton destul de înalt care nu ar permite accesul arborilor pe terenul reclamantului, luându-se astfel toate măsurile ca această plantație să nu deranjeze proprietatea vecină; că în acest condiții, când reclamantul nu este cu nimic afectat de existența plantației, solicitarea de a se scoate arborii respectivi nu poate reprezenta decât o exercitare abuzivă a dreptului de servitute stabilit de art. 608 Cod civil, și mai mult, o îngrădire, dincolo de limitele legale, a prerogativelor dreptului de proprietate pe care pârâtul le are asupra terenului său; că referitor la suprafața de teren revendicată, coroborând declarațiile martorilor și, cu mențiunile din actul de vânzare încheiat în anul 1937 se constată că susținerea reclamantului nu este adevărată; că din vechime se cunoaște că linia de hotar ce desparte proprietățile părților nu a fost dreaptă, ci pe o anumită distanță aceasta intra spre proprietatea reclamantului pe o lățime de aproximativ 4; că susținerea reclamantului și a martorului în sensul că reclamantul a mutat gardul extinzându-se spre proprietatea sa pe o lățime de 4 și lungime de 60,27, acaparându-i suprafața respectivă de teren, nu poate fi primită de instanță, fiind contrazisă de probele administrate; că potrivit declarațiilor celor doi martori care sunt rude de gradul IV cu părțile, încă din copilărie, de peste 30 de ani, cunosc despre existența acestei forme de hotar, care astfel a fost moștenită de către părți de la autorii lor; că declarațiile martorilor sunt confirmate de actul de vânzare din anul 1937 potrivit căruia terenul dobândit de autorul pârâtului avea la "șoseaua comunală lățimea de 3 stânjeni până la gardul de sub coastă", iar de aici continua "pe o lățime de 6 stânjeni până în drumul mlacei".
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și arătând că în mod greșit instanța a apreciat susținerile expertului agricol care cunoaște plantarea la distanța de 25 cm de gardul despărțitor însă apreciază că în tăierile succesive ale coroanelor merilor rădăcinile acestora nu ar mai afecta structura de rezistență a imobilelor ce îi aparțin, respingându-i în mod nejustificat capătul de cerere prin care a solicitat mutarea celor 25 de pomi la o distanță legală de gardul despărțitor; că instanța i-a respins și capătul de cerere privind stabilirea liniei de hotar pe o adâncime de 150 - 200 în care pârâtul a acaparat pe o lățime de circa 4. o suprafață de aproximativ 600 mp în condițiile în care din probele administrate în cauză rezultă că hotarele celorlalte gospodării sunt toate în linie dreaptă, iar hotarul din acesta și pârât a avut aceeași configurație până în urmă cu un an sau doi, când pârâtul a modificat linia de hotar.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul pârât a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței arătând că din raportul de expertiză reiese că cei 15 pomi plantați în aproprierea hotarului nu afectează structura de rezistență a vreunei construcții aparținând reclamantului; că merii sunt din specia meri pitici și nu afectează în nici un fel proprietatea reclamantului; că linia de hotar nu a fost în linie dreaptă; că a făcut dovada că nu a acaparat din terenul reclamantului; că el a prezentat acte din 2001, planul de amplasament și delimitare ce a stat la baza înscrierii în cartea funciară în timp ce actul reclamantului datează din anul 1924; că reclamantul deține mai mult decât are în actul de proprietate și că faptul că hotarele dintre celelalte proprietăți merg în linie dreaptă nu a fost dovedit.
La data de 08.08.2008, intimatul pârât a decedat iar în cauză au fost introduși moștenitorii legali ai acestuia:, - și -.
În urma analizării motivelor de apel s-a pronunțat decizia civilă nr. 435 din 29 oct. 2008 prin care s-a respins ca nefondat apelul și s-a păstrat ca legală și temeinică hotărârea apelată.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut că, pomii, respectiv cei 15 meri nu depășesc înălțimea de 1,30-1,50 și sunt plantați la o distanță de 30-50 de gardul ce delimitează terenurile proprietățile părților, gard efectuat din plăci de azbociment cu fundație de beton, înalt de 1,70 - 1,80 și care aceștia nu umbresc și nu afectează proprietatea apelantului.
S-a mai reținut de asemenea că hotarul despărțitor este corect stabilit, fiecare parte ocupă suprafața de teren înscrisă în actul de proprietate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, aducând critici de nelegalitate referitor la aprecierea probelor.
Se susține în fapt că prin actul de proprietate care datează din anul 1937 se precizează cu claritate configurația dreptunghiulară a terenului, proprietatea recurentului, iar celelalte probe administrate atestă just că pomii plantați ( merii) afectează proprietatea vecină.
Din partea intimaților nu s-a depus întâmpinare.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor dosarului dar și a dispozițiilor legale incidente cauzei, Curtea, constată:
Pentru dezlegarea pricinii s-au administrat probe cu acte, martori și expertiză de specialitate.
Coroborând toate aceste probe, cu referire la motivul de recurs ce vizează respectarea hotarului,rezultă că recurentul reclamant pentru suprafața de teren de 238 mp. nu a dovedit că i-a aparținut iar actualmente a fost acaparată de pârât.
Terenul pârâtului este delimitat de terenul reclamantului prin gard de sârmă cu din lemn,iar suprafața de 238 mp este cuprinsă în planul de amplasament și delimitare a bunului imobil proprietatea pârâtului înscris în cartea funciară cu nr. cadastral provizoriu 387 din 31.11.2001.
În delimitarea proprietăților s-a dat o interpretare corectă actului de proprietate ce datează din anul 1937, iar mențiunile din acest act corespund întocmai cu declarațiile martorilor audiați în cauză cu privire la acest aspect.
Al doilea motiv de recurs privește interpretarea art.607 - 608 Cod civil (plantarea pomilor fructiferi).
Din ansamblul probelor administrate în cauză rezultă cert că cei 25 de puieți (meri) sunt plantați la o distanță de 30- 50 cm. de gard,sunt dirijați prin tăierile de rodire în format palmetar și nu depășesc înălțimea de 1,30 - 1,50. iar gardul cu fundație din beton are o înălțime de 1,70 - 1,80.
Dispozițiile art.607 Cod civil arată că,nu e iertat a sădi arbori care cresc înalți decât în depărtarea hotărâtă de regulamentele particulare sau de obiceiurile constante și recunoscute ".
Or, în speță așa cum s-a arătat mai sus merii sădiți de pârât nu cresc înalți și ca urmare nu sunt aplicabile în speță dispozițiile art.607 Cod civil - instanțele anterioare dând astfel o interpretare corectă dispozițiilor în vigoare.
Dispozițiile art.608 Cod civil se referă la rădăcinile pomilor care se întind pe proprietatea vecinului care are drept a le tăia singur.
În speță, așa cum atestă raportul de expertiză rădăcinile pomilor nu se întind pe proprietatea reclamantului - susținerile fiind făcute de expert - persoană cu studii de specialitate.
Așa fiind, este cert că s-a făcut o corectă aplicare și a dispozițiilor art.608 Cod civil.
În concluzie hotărârea recurată este legală în cauză nefiind incidente dispozițiile art.304 Cod pr.civilă motiv pentru care Curtea în baza art. 312 Cod pr.civilă va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, nr. 57, județul D, împotriva deciziei civile nr. 435/29 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții, toți domiciliați în comuna,-, județul
Obligă recurentul reclamant la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.MD/CM
2 ex./5.02.2009
f- Jud.
-
a- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.-
Președinte:Maria DavidJudecători:Maria David, Elisabeta Gherasim, Eliza Marin
