Obligația de a face. Decizia 836/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 836/R-CM
Ședința publică din 28 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Corina
Judecător - --
Grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții COMUNA PRIN PRIMAR și MINISTERUL EDUCATIEI CERCETARII SI, împotriva sentinței civile nr.143/CM din 28 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, curtea constată recursurile în stare de judecată și trece la soluționarea lor.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 17.09.2008, Sindicatul Preuniversitar Muntenia în numele și pentru reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Comuna - prin primar, Grupul Școlar Agricol, Centrul Bugetar Grupul Școlar Agricol, Inspectoratul Școlar al județului A, Ministerul Educației Cercetării și T și Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice A, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați pârâții la plata drepturilor salariale, reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus cu două ore suplimentar față de norma didactică pe perioada octombrie 2001 - 17 august 2003, cu actualizarea sumelor în funcție de creșterea indicelui de inflație, până la data efectuării plății, reducerea normei didactice de predare cu două ore, efectuarea mențiunilor cuvenite în carnetele de muncă și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamanta a arătat că este încadrată în funcție didactică la Grupul Școlar.
Potrivit art.45 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, "personalul didactic de predare și instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal, fără diminuarea salariului."
Cu toate că norma didactică a personalului didactic din învățământul primar se stabilește pe clasă sau clase simultane și nu pe ore, fără a se distinge între tipul de învățământ sau funcția didactică de predare și de instruire practică, art.45 alin.1 instituie beneficiul reducerii normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului, impunând două condiții: o vechime în învățământ de peste 25 de ani și gradul didactic
Precizează reclamanta că drepturile solicitate pentru perioada 2001-2003 nu sunt prescrise întrucât, potrivit art.16 din Decretul nr.167/1958, privind prescripția extinctivă, aceasta se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie făcută de cel în folosul căruia curge.
Actul întrerupător de prescripție este Acordul încheiat între Guvernul României și Federațiile Sindicale din Învățământ la 28 noiembrie 2005, prin care s-a convenit ca pentru perioada octombrie 2001-octombrie 2004, față de calcularea greșită a salariilor personalului didactic, să se stabilească o reglementare unitară care să înlăture discriminările ce ar apărea între salariații aflați în aceeași situație.
Acest acord s-a reflectat în nr.OUG17/2006 cu privire la plata diferențelor salariale din octombrie 2001-octombrie 2004 pentru personalul didactic din învățământul de stat.
Acțiunea este întemeiată pe prevederile art.42 alin.1, art.43 alin.1, art.44, art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, art.16 și art.17 din Decretul nr.167/1958, Acordul încheiat între Guvernul României și Federațiile Sindicale din Învățământ din 28.11.2005, nr.OUG17/2006.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive, în susținerea căreia a arătat că nu este angajatorul reclamantei și nu are obligația de a plăti acesteia drepturile salariale solicitate în acțiune. Între Ministerul Educației, Cercetării și T și cadrele didactice nu există niciun fel de raporturi juridice de muncă, cu atât mai mult nu există nici obligații din partea acestuia cu privire la calcularea și plata salariilor.
Calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune la art.10 și art.14 din Legea nr.53/2003, o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, conform art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997 coroborat cu art.7 alin.8 din Legea nr.84/1995 și art.22 din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar.
Tot în susținerea acestei excepții, Ministerul Educației, Cercetării și Taa rătat că nu este nici ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat, motiv pentru care nu poate plăti diferențele salariale nici unui cadru didactic.
Art.16 din Normele metodologice privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat aprobate prin Hotărârea de Guvern nr.2192/2004 prevede că finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Cu privire la plata drepturilor salariale începând cu anul 2001, același pârât a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, în raport de dispozițiile art.166 din Codul muncii.
În ceea ce privește întreruperea termenului de prescripție de 3 ani prin recunoașterea drepturilor salariale de către debitor, se arată de către Minister că Acordul invocat de reclamantă, aprobat prin nr.OUG17/2006, reglementează plata diferențelor salariale rezultate prin aplicarea prevederilor Legii nr.128/1997, referitoare la stabilirea salariului de bază al cadrelor didactice.
Nici acest Acord și nici nr.OUG17/2006 nu au ca obiect reducerea normei didactice cu două ore, potrivit art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997 și nici plata drepturilor aferente în cazul efectuării acestor ore.
Pe fond, apărările pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și T sunt de respingere a acțiunii ca neîntemeiată.
Prin întâmpinarea depusă de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost invocată excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere art.25 din Decretul nr.31/1954 și art.3 alin.48 din nr.HG386/2007 privind organizarea și funcționare
În raport de aceste dispoziții pârâtul a susținut că este eronată opinia reclamantei referitoare la introducerea în cauză a Ministerului Economiei și Finanțelor, făcându-se o gravă eroare atunci când se consideră că acest minister poate fi confundat cu Statul Român sau cu bugetul de stat.
În realitate, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului general consolidat, pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată în Legea finanțelor publice nr.500/2002 - art.19 -35.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.143/CM din 28 ianuarie 2009, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării, și excepția prescripției dreptului la acțiune.
S-a respins acțiunea față de Inspectoratul Școlar
S-a admis în parte acțiunea și a fost obligat pârâtul Grupul Școlar să plătească reclamantei diferențele de drepturi salariale, reprezentând plata cu ora a două ore efectuate suplimentar săptămânal în perioada octombrie 2001 - 17.08.2003, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat pârâtul de mai sus la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei.
A fost obligată pârâta Comuna să vireze pârâtului Grupul Școlar fondurile necesare achitării drepturilor solicitate prin prezenta acțiune.
S-a respins cererea privind reducerea normei didactice.
S-a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
S-a reținut de instanța de fond, la pronunțarea acestei sentințe, că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor este întemeiată, întrucât Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitatea de angajator al reclamantei și nu este nici ordonator de credite, acesta nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Educației, Cercetării și T este neîntemeiată și a fost respinsă, având în vedere că primul capăt din acțiune are ca obiect asigurarea reducerii normei didactice diminuată cu două ore pe săptămână pentru personalul didactic de predare și instruire practică.
În acest sens, instanța a constatat că norma didactică se regăsește în planul de învățământ a cărui întocmire intră în atribuțiile Ministerului Educației, Cercetării și T potrivit art.12 din Legea nr.84/1995 coroborat cu art.44 din Legea nr.198/1997 privind statutul personalului didactic.
Întrucât municipiul, orașul sau comuna, după caz, sunt ordonatori secundari de credite, urmează ca hotărârea să fie opozabilă și acestor persoane, motiv pentru care s-a reținut că pârâta Comuna are calitate procesuală pasivă.
S-a respins și excepția prescrierii dreptului material la acțiune având în vedere dispozițiile art.16 și 17 din Decretul nr.167/1958, privind întreruperea prescripției extinctive prin recunoașterea dreptului pretins, așa cum rezultă din Acordul încheiat la 28.11.2005 de Comisia de negociere a Guvernului României și președinții federațiilor sindicale reprezentative din învățământ.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamanta are calitatea de personal didactic, intrând sub incidența Legii nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.
Norma didactică de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare curentă a preșcolarilor și elevilor se stabilește potrivit art.43 alin.1 lit.a din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Față de prevederile art.43 alin.1 lit.c din lege, norma didactică a preșcolarilor și elevilor se stabilește pe grupă sau grupe combinate și nu pe ore, ca în cazul profesorilor din învățământul preuniversitar.
Dispozițiile următoare acestui text de lege, prin care se reglementează conținutul normei didactice se referă și la învățământul preșcolar și școlar și de asemenea și din art.44 pct.1, 2, 3 și 4 din lege stabilește, fără deosebire de tipul de învățământ, conținutul normei didactice, fie se detaliază acest conținut pentru învățământul preșcolar și școlar.
Cu toate că norma didactică a personalului didactic din învățământul preșcolar și școlar se stabilește pe grupă sau grupe combinate, și nu pe ore, legiuitorul a prevăzut la art.45 pct.1, fără a distinge între tipul de învățământ sau funcția didactică de predare și de instruire practică, că personalul didactic de predare și de instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și cu gradul didactic I beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Punctele 2 și 3 ale acestui articol de lege constituie cazuri speciale sau excepții de la norma generală prevăzută la punctul 1.
Că prevederile art.45 pct.1 din Legea nr. 128/1997 se aplică tuturor categoriilor de personal didactic rezultă și din topografia textelor de lege amintite.
Faptul că personalul didactic care îndeplinește condițiile de vechime în învățământ și de grad didactic I, cum este și cazul reclamantei, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, nu înseamnă reducerea activității de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare cu două ore săptămânal, dată fiind stabilirea normei didactice pe grupă sau pe grupe combinate, ci presupune efectuarea plății drepturilor salariale pentru cele două ore săptămânale, care depășesc norma didactică redusă la care au dreptul, prin plata cu ora conform art.51 pct.8 coroborat cu art.49 pct.1 și art.43 alin.1 lit.a din lege.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, pârâții Ministerul Educației, Cercetării și și Comuna - prin primar.
Se arată, în recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației Cercetării și, că sentința instanței de fond este nelegală față de motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
1. În mod greșit instanța de fond a reținut calitatea procesuală pasivă a acestei instituții.
Nu s-a avut în vedere că ministerul nu are calitate de angajator față de reclamantă, întrucât nu poate încheia contract individual de muncă cu aceasta și nu are competența de a recalcula sau plăti salarii. Ministerul Educației Cercetării și nu este ordonator de credite pentru învățământul preuniversitar de stat și nu poate plăti diferențe salariale.
2. În mod nelegal instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, motivat de faptul că raportat la dispozițiile art.16 și 17 din Decretul nr.167/1958 prescripția extinctivă ar fi fost întreruptă deoarece prin acordul semnat a fost recunoscut dreptul pretins.
Nu s-a avut în vedere că nici acest acord și nici nr.OUG17/2006 nu au ca obiect reducerea normei didactice cu două ore și nici plata drepturilor aferente în cazul efectuării acestor ore.
În cauză nu a intervenit nicio recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului, întrucât în niciunul din acordurile încheiate nu se face referire la drepturile salariale reprezentând depășirea normei didactice.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a aplicat greșit prevederile art.45 din Legea nr.128/1997 care nu se referă la cadrele didactice încadrate pe post, iar pe de altă parte, nu statuează în sensul solicitat de reclamantă.
Față de motivele invocate solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii față de acest pârât.
În recursul declarat de pârâta Comuna se critică sentința instanței de fond ca nelegală față de motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, întrucât în mod greșit s-au aplicat prevederile legale referitoare la prescripția extinctivă.
Nu s-a avut în vedere că potrivit art.166 din Codul muncii dreptul la acțiune al reclamantei se prescrie în termen de 3 ani și că aceasta nu a făcut dovada în niciun mod a întreruperii acestui termen prin recunoașterea drepturilor salariale de către debitor, așa cum în mod greșit a reținut instanța de fond.
Pe de altă parte, Comuna nu este angajatorul cadrelor didactice, această atribuție având-o numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, situație în care în mod greșit a fost obligată la virarea fondurilor bănești necesare.
Recursurile declarate de pârâți sunt nefondate.
Referitor la primul motiv de recurs invocat de pârâtul Ministerul Educației Cercetării și privind lipsa calității sale procesuale pasive în cauză, se constată că este nefondat întrucât norma didactică se regăsește în planurile de învățământ, a căror întocmire intră în atribuțiile Ministerului Educației, Cercetării și T, potrivit art.12 din Legea învățământului nr.84/1995, coroborat cu art.44 din Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.
Pe de altă parte, potrivit art.170 alin.2 din Legea nr.84/1995 a învățământului, "modalitățile concrete de proiectare, repartizare și execuție bugetară a fondurilor destinate învățământului preuniversitar de stat se stabilesc prin norme metodologice aprobate prin hotărâre a Guvernului, elaborate de către Ministerul Educației și Cercetării, împreună cu Ministerul Finanțelor Publice și cu Ministerul Administrației și Internelor, cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative din învățământ și a structurilor asociative ale autorităților administrației publice".
În aceste condiții, Curtea apreciază că în mod corect tribunalul a reținut calitatea procesuală pasivă a acestui pârât.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs acest pârât critică sentința instanței de fond în sensul că în mod greșit a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, motiv de recurs invocat și de pârâta Comuna în recursul său, situație în care urmează a fi analizate împreună.
Instanța de fond a reținut corect că în cauză a avut loc întreruperea cursului prescripției prin Acordul încheiat la data de 28 noiembrie 2005 între Guvernul României și federațiile sindicale din învățământ, precum și prin nr.OUG17/2006 cu privire la plata drepturilor salariale din perioada octombrie 2001 - septembrie 2004, pentru personalul didactic din învățământul de stat.
Din această perspectivă se reține că, potrivit art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate și că acest act normativ nu conține dispoziții privind întreruperea cursului prescripției extinctive.
Potrivit art.295 alin.1 din Codul muncii, dispozițiile acestuia se întregesc însă cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă, cu dispozițiile legislației civile, cu referire la art.16 alin.1 din Decretul nr.167/1959 care dispune: "prescripția se întrerupe: a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția".
Efectul întreruperii termenului de prescripție constă, potrivit art.17 alin.1 și 2 din actul normativ evocat, în ștergerea prescripției anterioare și începerea unui nou termen de prescripție.
Față de cele expuse, rezultă că acțiunea reclamantei introdusă la data de 17 septembrie 2008, prin care s-au solicitat drepturi bănești restante pe perioada octombrie 2001 - 17 august 2003 nu este prescrisă, pentru că în cauză au intervenit mai multe acte întreruptive de prescripție și nu doar unul singur, iar instanța le-a reținut corect ca atare.
Astfel, prin Acordul semnat la data de 28 noiembrie 2005 s-au recunoscut debitele care se datorau personalului didactic din învățământ, reprezentând diferențe salariale cuvenite acestora urmarea calculării greșite a salariilor pe perioada octombrie 2001 - octombrie 2004, așa că după această dată a început să curgă o nouă prescripție.
Constatările din acest act s-au reflectat apoi în nr.OUG17/2006, care în art.1 a prevăzut plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - octombrie 2004 pentru personalul didactic, rezultată din aplicarea Legii nr.128/1997.
Pe de altă parte, și susținerea pârâtei Comuna că nu ar avea calitate procesuală pasivă în cauză, este nefondată.
Este adevărat că, potrivit dispozițiilor art.7 alin.(4) lit.a) din Legea nr.388/2007 finanțarea cheltuielilor de personal pentru instituțiile de învățământ preuniversitar de stat, se efectuează din taxa pe valoarea adăugată, sumele cuvenite fiind suportate din bugetul Ministerului Educației și Cercetării. Aceste dispoziții se coroborează însă cu art.167 alin.(3) și (5) din Legea învățământului nr.84/1995 potrivit cu care fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic și a personalului didactic auxiliar din instituțiile de învățământ preuniversitar sunt asigurate de la bugetul de stat și din alte surse, textul prevăzând în plus că aceste fonduri sunt defalcate în bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale.
De asemenea, potrivit art.13 din nr.OUG32/2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat este asigurată din anul 2001 din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază teritorială acestea își desfășoară activitatea.
Față de aceste considerente, Curtea, în temeiul art.291 Codul muncii și art.312 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Educației, Cercetării și și Comuna împotriva sentinței civile nr.143/CM din 28 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții COMUNA - prin primar și MINISTERUL EDUCAȚIEI CERCETĂRII ȘI, împotriva sentinței civile nr.143/CM din 28 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanta reprezentată de Sindicatul Preuniversitar Muntenia și pârâții GRUPUL ȘCOLAR AGRICOL, CENTRUL BUGETAR GRUPUL ȘCOLAR AGRICOL, INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI A și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - Direcția Generală a Finanțelor Publice
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./30.04.2009
Jud.fond: /
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu, Corina
